Săptămâna trecută am fost invitat la Arad, la Universitatea Aurel Vlaicu, pentru un speech în cadrul proiectului „Stimularea creativităţii tinerilor arădeni în domeniul economic şi social prin proiecte şi simulări antreprenoriale”. Tema principală a fost familiarizarea tinerilor cu mediul economic şi social, precum şi cu cerinţele de pe piaţa muncii prin punerea lor în contact cu reprezentanţi ai mediului de afaceri.

O iniţiativă extrem de bine venită, mai ales că de cel puţin un an fac eforturi să conştientizăm că nu putem vorbi despre nicio dezvoltare sănătoasă a mediului de afaceri fără Educaţie Antreprenorială.

Şcoala românească are mari carenţe în sensul acesta. Persoanele care intenţionează să devină antreprenori se confruntă cu un mediu dificil: învăţământul nu oferă bazele necesare pentru o carieră de antreprenor!

În UE, între 15% şi 20% dintre elevii care participă la un program al unei miniîntreprinderi în timpul învăţământului gimnazial vor înfiinţa ulterior propria lor firmă. Tinerii care beneficiază de studii antreprenoriale asimilează nu numai cunoştinţe de afaceri, dar şi aptitudini importante, printre care se numără creativitatea, spiritul de iniţiativă, tenacitatea, spiritul de echipă, capacitatea de înţelegere a riscului şi un simţ al responsabilităţii.

Recunoaşterea antreprenorilor în calitate de creatori de locuri de muncă şi de prosperitate trebuie să reprezinte mesajul principal transmis atât din zona politică, cât şi de către mediul de afaceri.

Iată doar două exemple despre situaţia din România în acest sens:

• Conform datelor disponibile de la Institutul Naţional de Statistică, în trimestrul al patrulea din 2014 şomajul în rândul tinerilor a fost de 24,1%, faţă de 5,4% în cazul adulţilor. Ceea ce indică un raport de 4,46 şomeri tineri la unul adult. În 2015 Rata şomajului a fost de 6,8% la nivel naţional, similar cu nivelul din anul precedent, însă cel mai mare procent este în cazul tinerilor de 15-24 de ani, respectiv 21,7%. Sunt cifre îngrijorătoare!

• Potrivit Eurostat, avem una dintre cele mai mari rate ale abandonului şcolar din Europa; aproape 20% dintre tinerii între 18 şi 24 ani renunţă la studii.

Tocmai de aceea, eu am propus să demarăm câteva acţiuni concrete împreună cu mediul de afaceri, dar şi cu reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei:

• Role Models - să formăm echipe mixte din antreprenori şi manageri de multinaţionale şi/sau alţi antreprenori consacraţi care să se întâlnească frecvent cu elevi şi studenţi din toată ţara. Aşa cum s-a întâmplat la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, unde entuziasmul a fost foarte mare.

• Crearea de oportunităţi antreprenoriale practice. Educaţia antreprenorială fără practică, nu are nicio finalitate.

• În peste 50% din ţările UE, educaţia antreprenorială face parte din educaţia secundară şi este OBLIGATORIE. În România, educaţia antreprenorială este predată o oră pe săptămână, în clasa X-a de liceu.

• Introducerea educaţiei antreprenoriale în grădiniţă: sunt ţări în UE care au creat programe speciale pentru dezvoltarea anumitor atitudini şi aptitudini ce stau mai târziu la baza spiritului antreprenorial.

De ce este important să investim în educaţie(antreprenorială)?

Ceea ce am spus şi am vrut să scot în evidenţă la Arad (sunt convins că se poate aplica pentru multe universităţi din ţară) este că:

„Între studenţii aflaţi în sala Universităţii Aurel Vlaicu şi studenţii de la Harvard (sau de la alte universităţi de prestigiu), nu există NICIO diferenţă!!”

Citim din ce în ce mai des despre români de succes. Români aflaţi în topuri mondiale în materie de inovaţie, unii în poziţii cheie în cele mai mari corporaţii, apreciaţi şi angajaţi în marile centre IT din lume, elevi şi studenţi premianţi în cadrul olimpiadelor internaţionale...

Să nu uităm să privim şi în istoria noastră, şi cel mai la îndemână este Aurel Vlaicu... pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale!!

Şi studenţii de la Aurel Vlaicu, şi cei de la Harvard pornesc cu acelaşi potenţial. Dacă studenţii din Arad ar începe de „mâine” să studieze la Harvard, sunt absolut sigur că ar face-o mai bine decât cei din ţările „dezvoltate”.

Omul este universal. Elementele de diferenţiere în educaţie sunt adeseori foarte subiective, chiar pline de inechitate. Nu geografia este cea care face clasamentele. Nu înseamnă că dacă te-ai născut în România ai mai puţine şanse să inovezi faţă de cel născut în SUA, de exemplu.

Cine ne poate opri ca mâine dimineaţă să ne trezim cu o idee revoluţionară care până mâine seară să fie cunoscută pe tot globul? Cine...?

Dar de ce să stăm şi să ne tot uităm la ce fac cei de la Harvard? De ce nu am face un Harvard la noi, în România...

Sunt convins că o putem face, iar şansele sunt cu atât mai mari, cu cât profesioniştii tineri şi dornici de schimbare, de nou, vor reprezenta conducerea Universităţilor din România şi vor forma noile generaţii de tineri studenţi români...

Răspunsul la întrebarea de mai sus este unul foarte simplu: este important să investim în educaţie în general şi în educaţia antreprenorială în particular, pentru că Return on Investment va fi mereu pozitiv, iar investiţia extrem de eficientă.