Cotidianul “Il Cittadino” din Lodi a scris despre Augustina Stanciu, româncă de 55 de ani, care a terminat două facultăţi şi a început-o pe-a treia în România. Fostă profesoară, a fost nevoită să plece din ţară pentru a se putea întreţine. La Lodi este măturătoare, dar nu se ruşinează cu munca pe care o face.

Mătură, şterge şi strânge gunoaiele de pe stradă. Frunzele căzute din copaci, dar în special gunoiul abandonat de locuitorii oraşului. Apoi goleşte coşurile de gunoi şi încarcă totul într-o mică furgonetă. Augustinei Staicu, de 55 de ani, româncă, cu două licenţe, aproape trei, obţinute în ţara sa, nu-i este deloc ruşine să spună că lucrează ca măturătoare.

Munca sa este una pe care, de obicei, o fac bărbaţii. Nu merge să lucreze în fustă şi cu pantofi cu toc, ci în blugi şi cu vestă portocalie, mătură, mănuşi şi făraş. De miros scapă acasă după-amiaza sub duş, înainte de a se trânti în pat pentru puţină odihnă. “Am început să lucrez în 2006 pentru cooperativa La Luna din Montanaso.” povesteşte Augustina.

”Eram singura femeie şi cooperativa a trebuit să ceară permisiunea de la Astem pentru a mă angaja. Acum mai e încă o colegă. Trec cu furgoneta dimineaţa, golesc coşurile, schimb sacii şi strâng mizeria de pe stradă. Nu las niciodată nimic în urmă. Toamna sunt frunzele. Le mătur, le pun grămadă şi la strâng. Este obositor să mături, dar când am terminat, văd strada foarte curată şi mă simt satisfăcută. Ar fi păcat să las acolo toată acea mizerie, inclusiv excrementele câinilor. Şi eu îmi duc căţeluşul la plimbare, însă ştiind ce înseamnă să cureţi, nu las urme ale trecerii sale pe trotuar. Strâng, bag în punguţă şi duc acasă”.

"Munca îmi oferă satisfacţii"

Potrivit Augustinei, munca de operator ecologic este una frumoasă. “Îmi oferă satisfacţie - spune ea - şi chiar dacă sunt singura femeie, colegii mei se poartă bine cu mine. Câştig între 850 şi 900 de euro pe lună şi sunt reprezentat sindical de întreprindere pentru organizaţia USB Federazione din Lodi. Băieţii de la Astem care mătură străzile câştigă cu circa 300 de euro în plus. Insistăm pe acest aspect”.

Programul zilnic

Munca începe în primele ore ale dimineţii. “Mă trezesc la 4.30 - povesteşte Augustina -. La 5 ies din casă, la Casaletto Ceredano, la 5 şi 40 sunt la Montanaso; îmi pregătesc uneltele, verific ca furgoneta să fie în regulă şi la 6 sunt la Lodi gata să încep munca, sunt ocupată până la miezul zilei. Şi sâmbăta şi duminica m-am arătat disponibilă să curăţ străzile cu suflătorul”.

“Voiam ca fiica mea să-şi poată continua studiile”

“În România am luat o diplomă în agricultură şi una în educaţie tehnologică, un fel de inginerie. Am studiat şi geografie - povesteşte -, dar îmi mai lipseau câteva examene pentru a susţine lucrarea de final. Am predat la şcoala generală şi la liceu, dar acolo salariile sunt mici şi vroiam ca fiica mea să continue să studieze. Am rămas văduvă şi am venit în Italia.

Am găsit un loc de muncă onest care îmi permite să-mi ajut fiica. Ea are 32 de ani, două fetiţe, o licenţă în ştiinţe politice şi acum studiază dreptul. Am făcut sacrificii în viaţă, dar nu mă plâng. E frumos să fii femeie. Îmi place să fiu mamă şi cred că este important să cauţi să fii un exemplu pentru toţi. Dacă îţi faci munca bine te apreciază pentru ceea ce eşti”.