Succesul, zice în Dex, este rezultatul favorabil al unei acţiuni. Acţiunea în cazul de faţă este campania naţională de vaccinare. Rezultatul favorabil, aşteptat, al acţiunii suna aşa: „Ne propunem ca la 1 iunie să avem 5 milioane de persoane vaccinate, la 1 iulie 6 milioane, la 1 august 7 milioane de persoane vaccinate”.

Declaraţia de mai sus a fost făcută de preşedintele Klaus Iohannis pe data de 13 mai 2021, la Palatul Cotroceni, acolo de unde ne anunţa că în România „campania de vaccinare a prins viteză”. Cu doar o zi în urmă, ZF scria pentru prima dată despre interesul de vaccinare măsurat după prima doză de vaccin care era în luna mai cu 20% mai redus faţă de iunie.

Cifrele spuneau altceva. Viteza despre care vorbea preşedintele semăna din ce în ce mai mult cu viteza medie a trenurilor de marfă care circulă în România. „36-48 ore de la Constanţa la Curtici”.  Dar se poate ca şi acesta să fie de fapt un timp record, un succes, şi nu un indicator despre starea precară în care se află infrastructura feroviară a României.

Dar îi pasă cuiva de indicatori sau de cifre? Când succesul se măsoară altfel.

Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei de vaccinare, iese în fiecare săptămână în faţa presei şi prezintă cifre: „45 de centre de vaccinare au sistat temporar activitatea, alte 136 de fluxuri de vaccinare şi-au sistat temporar activitatea”, „foarte probabil că numărul de centre active se va reduce”, „avem opt judeţe cu rată de acoperire vaccinală de peste 30%”, spunea Valeriu Gheorghiţă în ultima conferinţă de presă, de joi, 24 iunie când prezenta şi bilanţul campaniei de vaccinare: 4.661.527 de persoane cu cel puţin o doză, din care peste 4,4 milioane sunt vaccinate cu schema completă. „Acest lucru înseamnă o acoperire vaccinală de circa 25% din populaţia eligibilă la nivel naţional”.

Departe de rezultatul aşteptat. Nu vom avea nici la 1 iulie cele 5 milioane de persoane vaccinate estimate pentru 1 iunie. Niciuna dintre ţintele anunţate de preşedintele Iohannis nu va fi atinsă, dar îşi asumă cineva ratarea acestor obiective?

Dimpotrivă. Preşedintele Iohannis ne-a anunţat ieri că „avem un succes”. Cum se măsoară acest succes? „Deci, avem un succes care cumva se vede într-o reducere a dorinţei de vaccinare”, spune Klaus Iohannis într-o declaraţie de presă de ieri, 24 iunie. Apoi preşedintele ne întreabă „Cum ar fi să vaccinăm doar puţină lume şi să ne trezim în octombrie sau în noiembrie cu un al patrulea val, fiindcă virusul evoluează?” şi concluzionează că e bine tosă ne vaccinăm pentru că altfel vom ajunge la spital.

Şi nimeni nu vrea să ajungă la spital în România, o ţară unde proiectele mari privind sănătatea şi educaţia sfârşesc în sertare.

Unu din patru tineri care termină clasa a XII-a în acest an nu s-a înscris la bacalaureat, dar avem din 2016 un proiect de ţară – România educată. „România Educată” este un proiect al preşedintelui României, un proiect naţional, aşa scrie în prezentarea lui.

Copiii români au ajuns a doua cea mai mare populaţie rezidentă din Germania, după copiii nemţilor. În România natalitatea scade de la an la an, iar politicile pro-familie sunt ultimele pentru care există resurse. Nu sunt bani pentru majorarea alocaţiilor, nu sunt bani pentru creşe, iar proiectele legate de educaţie timpurie stau în sertare.

“Educaţia ante-preşcolară este inexistentă sau grav subdimensionată în foarte multe localităţi din România. În aproape întreaga Uniune Europeană sunt create condiţii pentru ca părinţii să poată reveni la parcursul lor profesional, pe când în România reîntoarcerea la muncă presupune adesea dificultăţi suplimentare în a găsi un loc într-o creşă. De aici derivă o serie de alte probleme sociale care au impact major în viaţa familiilor din ţara noastră”, spunea Klaus Iohannis în ianuarie 2020 într-o conferinţă „România Educată – politici publice şi coordonarea surselor de finanţare”.

Cum ar fi domnule preşedinte ca un an şi jumătate mai târziu să ieşiţi public şi să ne spuneţi de ce credeţi că unu din patru elevi din clasa a XII-a nu s-a înscris la examenul de bacalaureat şi ce plan concret aveţi pentru ei?

Oare este şi acesta tot un succes? Iar dacă, în ciuda succesului campaniei de vaccinare, ar fi bine totuşi „ca fiecare român să se vaccineze, dacă nu vrea să ajungă la spital”, de ce ar fi bine totuşi ca tinerii români de 18 ani să dea bacalaureatul? Sau „România educată” se construieşte şi fără BAC?