O ţară cu una dintre cele mai mari populaţii din lume şi cu cel mai mare stoc de arme nucleare este împotmolită într-un război fără speranţă, conform Bloomberg.

Ce se va întâmpla în continuare?

Răspunsul la această întrebare a fost oferit săptămâna trecută, când preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat o convocare a rezerviştilor.

Se pare că oamenii care, în mare parte, vor doar să câştige o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor nu sunt neapărat dispuşi să îşi pună viaţa în pericol pentru a doborî ceva atât de abstract precum “Occidentul globalist”.

Faptul că oamenii obişnuiţi din Rusia reuşesc să fugă spune ceva despre găurile din regimul lui Putin. Leonid Bershidsky remarcă un contrast puternic între Rusia lui Putin şi dictaturile din trecutul recent. După ce au stârnit ura ideologică, Benito Mussolini şi Adolf Hitler nu au avut probleme în a găsi sute de mii de voluntari pentru campaniile lor. În comparaţie, oamenii sunt atraşi în batalioanele de voluntari din Rusia mai degrabă cu salarii stabile decât cu noţiuni patriotice. Poate că acest lucru se datorează faptului că, pe lângă faptul că sunt departe de a-i urî pe ucraineni, majoritatea ruşilor apreciază creşterea economică drept cel mai important obiectiv al ţării.

Mobilizarea, prima în Rusia după cel de-al Doilea Război Mondial vine după o serie de contraofensive ucrainene de succes. Putin, fără îndoială, intenţionează ca aceasta să fie o demonstraţie de forţă şi o escaladare majoră. În schimb, este un semn clar că el şi invazia sa au probleme, iar el ştie acest lucru. Redacţia Bloomberg scrie că, în ultimele şapte luni, ruşilor li s-a spus că “operaţiunea militară special” va fi rapidă şi nedureroasă, nimic de care să se îngrijoreze. Ordinul este efectiv o recunoaştere a faptului că povestea Kremlinului a fost un basm.

Întrebarea militară este acum dacă cei 300.000 de rezervişti vor face o diferenţă semnificativă în război. Amiralul James Stavridis are îndoieli. Sarcina recrutării a fost plasată în sarcina diferiţilor guvernatori ai regiunilor ruseşti, ceea ce sugerează că nu există o rezervă largă şi structurată la care să apeleze armata. Asta înainte de efortul “herculean” de a le oferi uniforme, instruire, lideri calificaţi şi echipamente eficiente. Vor trece luni de zile până când vor ajunge pe câmpul de luptă ca, în cuvintele amiralului, carne de tun.

Acest lucru ne aduce la cealaltă parte notabilă a discursului de convocare a lui Putin, ameninţarea nucleară deloc voalată. Ar merge cu adevărat atât de departe?

Există o mulţime de motive pentru a sugera că nu ar face-o. Un atac nuclear nu ar contribui prea mult la avansarea efortului său de război şi menţinerea unui teritoriu proaspăt bombardat nu este o propunere atractivă, iar efectele secundare ar putea să se întoarcă în Rusia. Cu toate acestea, Hal Brands crede că ar fi înţelept să ia ameninţarea în serios. Folosirea unei bombe nucleare s-ar putea să nu se întoarcă împotriva noastră. Cei care doresc cu disperare să pună capăt luptelor imediat ar putea fi dispuşi să facă concesii lui Putin. Riposta prin atacuri nucleare riscă să genereze o spirală de escaladare. În plus, aşa cum a remarcat Leonid într-o discuţie publicată pe Twitter cu Clara Ferreira Marques şi Bobby Ghosh joi: “Dacă Putin pierde, este terminat şi nu va fi foarte plăcut pentru el”. În acest moment, Putin ar putea fi dispus să facă orice pentru a-şi asigura supravieţuirea.

Toate aceste lucruri sunt, fără îndoială, în mintea preşedintelui american Joe Biden în acest moment. Nimeni raţional nu ar invidia deciziile pe care va trebui să le ia în următoarele săptămâni şi luni.

Opţiunile lui Biden vin şi ele cu propriul lor set de riscuri care s-ar putea transforma în Armageddon. Dar există o posibilitate care ar putea funcţiona. Andreas are o teorie conform căreia Putin nu vrea să treacă la o acţiune nucleară, dar o va face pentru a supravieţui. Biden ar putea face planuri pentru schimbarea regimului în cazul unei escaladări nucleare, apoi să se asigure că îi comunică acest lucru în mod clar şi privat.

Clive Crook are o idee diferită, “Oferiţi-i lui Putin o rampă de ieşire”. Deşi acest concept poate părea respingător pentru unii, Clive crede că nu merită riscul de moarte şi distrugere în masă. Ceea ce este necesar acum, poate, este o înţelegere care să-i permită lui Putin să transforme o înfrângere într-o victorie pe care să o poată vinde Rusiei.

Nu este clar ce metodă de calmare a conflictului ar duce la cel mai bun rezultat, dar un lucru este sigur. Lumea se află, încă o dată, într-o situaţie care dă de gândit. Chiar dacă Putin joacă la cacealma, ameninţările sale ne reamintesc că lumea nu este cu adevărat în siguranţă atâta timp cât armele nucleare stau la pândă.