Spitalul de copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti are circa 800 de pacienti în fiecare zi, multi dintre ei venind din alte oraşe, inclusiv din zone care au spitale universitare, dar care îşi declină competenta pe anumite afectiuni, a declarat Prof. Dr. Alexandru Ulici, medic primar, profesor doctor ortopedie pediatrica, manager, Spitalul Grigore Alexandrescu în cadrul conferintei ZFHealth & Pharma Summit 2024.

”Şi la Spitalul Marie Curie e cam aceeaşi situatie. E un dezechilibru între ce e în ţară şi ce e în Bucureşti. E trist să primim pacienţi de peste tot, inclusiv din centre universitare, care îşi declină competenţa. E adevărat că sunt probleme medicale pe care nu le poţi acoperi peste tot, cum este chirurgia coloanei. Dar elementele de bază ale pediatriei se pot face oriunde, mai ales în centrele universitare.  Suntem asaltaţi de pacienţi care vin din spitale universitare din alte oraşe”.

Managerul atrage atentia că principala problemă cu care se confruntă spitalul nu este deficitul de personal medical, ci al personalului TESA şi remuneratia lor. Spitalul Grigore Alexandrescu are în administrare nouă clădiri şi două uzine, care asigură independenta energetică a unitătiii, dar care contin instalatii complexe, care trebuie întretinute de doar trei angajati.

”Nu putem externaliza aceste servicii când ai posturi vacante. Dar la 4000 de lei pe lună nu poţi aduce oameni.  Directorul de achiziţii are 6.000 lei net şi el lucrează lunar cu achizitii de peste 1 milion de euro. E greu să motivezi pe cineva să răspundă pentru 1,5 mil. euro când el are 6000 lei. Inginerul şef are 6500 lei şi acest om nu pleacă din spital, el verifică prizele, toată aparatura, în permanenţă. Mă întreb cât va mai sta.  Avem 3 aparate de RMN, 3 CT-uri Tesla, dar ele trebuie băgate în priză şi asta costă”.

Prof. Dr. Alexandru Ulici a explicat că spitalul primeşte fonduri raportat la numărul de paturi, de pacienti, tinând cont de anumiti indici, la care se adaugă banii primiti prin programele nationale de la CNAS, pentru materiale, şi banii pentru zona de ATI, traumatologie şi neonatologie, care sunt acţiuni prioritare, plus sponsorizări.

”Aşa ies banii pe un an, care se împart de fapt la 11 luni, iar a 12-a lună e pe zero. Din banii ăştia plătim tot. Creşterile salariale cauzate de inflaţie sunt acoperite de minister.  Dar fondul major este „produs” de pacient. Noi trebuie să facem economie cât putem ca să avem toate serviciile pe care le avem”.

Spitalul Grigore Alexandrescu are în plus şi o problemă legată de administrare, în conditiile în care pare neclar în subordinea cui este şi cine ar trebui să se ocupe de clădire.

”Ministerul Sănătătii spune că nu aparţinem de ei, primăria de sector spune că nu aparţinem nici de ei. La Primăria Generală nu ne bagă nimeni în seamă.  Până acum 3 ani eram la Primăria Sector 1. Acum ne-au dat nouă administrarea, dar Ministerul nu ne poate da fonduri de reparaţii pentru că nu este proprietarul clădirii. Proprietar ar fi PMB, dar nu se ştie. Spitalul este în patrimoniul public şi, dacă primăria nu îl donează, nu îl poţi prelua”.

 Managerul este de părere că în România se discută foarte mult de vârful piramidei îngrijirii medicale, dar baza este cam roasă. De exemplu, în zona de pediatrie, ar trebui să existe centre de îngrijire generală pentru copii care să împânzească tara. Iar pentru specialităti, precum oncologia, chirurgia coloanei sau alt tip de chirurgie de nişă sau transplant ar trebuie create mari centre medicale.