Anul trecut, in 30 mai, avea 30 de miliarde de lei profit. In octombrie, trei miliarde pierderi. Iar acum a intrat in procedura de faliment. Cam asa s-ar sintetiza situatia financiara a tesatoriei Zefir din Bucuresti. Ei si? - ar spune unii. Orice firma poate intra in faliment daca este prost condusa, nu are comenzi sau pur si simplu nu-si mai gaseste locul pe piata. Dar Zefir nu corespunde acestui portret. Firma lucreaza in industria usoara de aproape 15 ani si avea comenzi lunare de peste 500.000 de euro, dupa cum spune Mihai Pasculescu, directorul general al companiei. Si cazul nu este singular. "Surori" de suferinta ii sunt Textila Unirea, Stilconf (de pe platforma industriala Apaca Bucuresti). "Firme de incaltaminte din zone bine dezvoltate cum ar fi zona Banatului - am doua exemple de firme care s-au inchis si foarte-foarte multe firme cu situatie precara", constata si Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS).  Victimele valului de falimente din industria usoara sunt circa 20.000 de salariati care se afla pe lista disponibilizarilor in acest an. Iar cifra ar putea creste de 10 ori. 

"Daca se continua cu trendul de crestere a utilitatilor si devalorizarea euro, ramura noastra poate sa aduca in jur de 100.000, chiar 200.000 de someri", crede Grapini. Cel putin o parte din companiile romanesti cauta solutii "de avarie" pentru a supravietui (sau pentru a-si pastra clientii). Daca a dat faliment in Bucuresti, Zefir vrea sa se mute la Brasov. Dar nu sa-si faca vreo fabrica noua, ci sa mute comenzile la o companie care mai are de lucru - Carpatex. 

"Din octombrie pana in aprilie aveam multe comenzi, in rest ne concurau importurile din China. Dar Carpatex Brasov lucreaza cu lana si are de lucru toata vara", explica Mihai Pasculescu. Fabrica isi va pastra, e drept, comenzile. In schimb, "fuziunea" cu Carpatex a dus la concedierea a peste 200 de salariati din Bucuresti.

De ce au ajuns fabricile de textile si confectii sa pice ca frunzele toamna? Textilistii nu se pot pune de acord asupra principalei cauze. Ei acuza, intr-o ordine oarecare, importurile de marfuri ieftine din China, Turcia si Siria, scumpirea utilitatilor, devalorizarea euro si cresterea salariilor. Asa se face ca firme straine care au venit sa-si coasa textilele in Romania pleaca spre alte tari, mai ieftine. 

"La Botosani am intalnit trei firme de confectii cu capital francez si doua cu capital italian, care sunt de 10 ani in Romania, si toti mi-au zis «Doamna, eu ma mut in Ucraina, pentru ca nu mai am nici un avantaj competitiv daca stau aici»", spune Maria Grapini.  Pana acum un an, amenintarea invaziei textilelor chinezesti parea sa nu puna mari probleme firmelor romanesti din industria usoara. Ele aveau o tinta clara: exportul in Uniunea Europeana. Iar perspectivele erau bune: peste 85% din productie se ducea la export (fie in sistem lohn, fie - foarte rar - sub marca proprie), iar mana de lucru si costurile curente erau cu mult mai ieftine fata de cele din UE. 

Anul acesta, insa, situatia s-a schimbat. Firmele chinezesti au luat cu asalt nu numai piata romaneasca, ci si pe cea a Uniunii Europene. Exporturile lor in UE au crescut cu procente aproape incredibile. Numai la incaltaminte cresterile au fost de 681% in primele patru luni ale lui 2005, fata de aceeasi perioada a anului trecut. La textile, procentele sunt mai mici (50 pana la 100%). Textilistii europeni au gasit insa modalitatea de a-si apara piata de aceste importuri. Dupa un lobby puternic pe langa autoritatile din UE, Comisia Europeana si Ministerul de Comert al Republicii Populare Chineze au incheiat, in iunie, un acord prin care importurile de anumite textile chinezesti vor fi limitate pana in 2008. Limitele impuse prin acord se vor relaxa de la an la an, pana la liberalizarea completa. Doar 10 categorii - cu precadere produse finite - sunt incluse in acest acord. De exemplu, chinezii vor putea exporta in UE anul acesta 73 de milioane de bluze, in 2006 - 80 de milioane, iar in 2007 - 88 de milioane. Daca acest acord ajuta textilistii romani doar indirect, din perspectiva exporturilor, din 2007, efectele lui vor fi simtite si pe piata autohtona. O data cu integrarea in UE, importurile de marfa chinezeasca in Romania vor fi contabilizate, trebuind sa se incadreze in limitele acordului semnat luna trecuta. Deocamdata, atuurile firmelor romanesti (mana ieftina de lucru si apropierea de UE) sunt eclipsate de cele ale industriei chinezesti. O simpla comparatie poate explica falimentul fabricilor romanesti: o camasa chinezeasca iese din fabrica la 1,5 dolari. Romanii o produc cu trei dolari, iar in Transnistria costa 80 de centi. 

Disecand problema, constatam ca "doar materia prima este, la noi, macar un dolar, in timp ce chinezii o aduc la 30 de centi", spune Pasculescu.

Cum de le da mana chinezilor sa practice astfel de preturi? Mana de munca ieftina este un mit, spune Pasculescu. Un muncitor chinez dintr-o fabrica de textile castiga 150 de euro. Explicatia e alta: chinezii comanda pretul mondial al materiilor prime din industria usoara pentru ca sunt cel mai mare importator. Astfel, ajung sa plateasca jumatate din pretul practicat in restul lumii. In plus, ei cheltuie doar 15% din costul utilitatilor suportat de fabricile romanesti. 

Romanii nici macar nu pot visa sa ii concureze pe chinezi cu materia prima produsa pe plan local. Daca in 1996 existau 46 de filaturi (25 erau profilate pe pregatirea si filarea bumbacului, 12 pe filarea lanii, trei pe filarea inului, canepei si iutei, iar cate trei pentru fabricarea atei si, respectiv, a altor tipuri de fire), in 2000 ramasesera doar 26. Asa stand lucrurile, producatorii romani cer ajutor de la stat. Inghetarea preturilor la utilitati, a cursului de schimb leu-euro si reducerea taxelor pentru forta de munca sunt doar cateva masuri care le-ar putea face viata mai usoara. Si nu numai lor. 
Daca in 1990 in industria textila erau doar cateva sute de firme, acum sunt mai bine de 8.000. In jurul lor s-a dezvoltat o retea extinsa de transportatori, firme de depozitare a marfurilor si comisionari vamali. Toti acestia depind aproape exclusiv de activitatea firmelor din industria usoara. 

"Lantul este mult mai lung", spune presedintele FEPAIUS. "Scad consumurile de anumite auxiliare, materii prime, tot ce folosesti in procesul de productie, deci toate serviciile care sunt in afara producatorului sunt afectate de reducerea volumului la export."

Boom-ul anilor ‘90 din industria usoara s-a propagat si in transporturi. Importurile de camioane au crescut constant. Numai anul trecut firmele de transport au adus din strainatate cu 24,2% mai multe masini decat in 2003. Leasingul a fost forma preferata de cumparare. Iar ratele urmau sa fie platite din profitul obtinut tocmai de pe urma plimbarii textilelor peste granita.

Surpriza: trendul crescator al comenzilor a fost curmat anul acesta. "De la inceputul anului, comenzile sunt in scadere continua", spune Cristian Enache, director al companiei Michelangelo International Transport Bucuresti. "Au inceput cu scaderi de 15-20%, acum au ajuns la 30% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut." Transportatorii au fost luati pe nepregatite de aceasta situatie. Nimic nu le spunea, anul trecut, ca in 2005 numarul comenzilor va scadea atat de mult. Statisticile oficiale o dovedesc. Volumul marfurilor transportate au crescut, de la an la an. De la 267 de milioane de tone, in 2002, la 294 de milioane de tone, anul trecut. Iar pentru marfurile transportate peste granita, cresterea a fost de 50% in acest interval.

Transportatorii au urmat si ei dezvoltarea pietei. Si-au cumparat mai multe masini, pentru a face fata cererii. Asa se face ca numarul lor a crescut de la 444.000, in 2002, la 482.000, anul trecut. Acum, masinile stau la umbra garajelor. Concluzia reprezentantilor din industria usoara este clara: "E un an cum n-a mai fost de prost", spune Grapini. Si suntem doar la jumatatea lui.