În sala de conferinţe a Muzeului Municipiului Bucureşti, care găzduieşte exponatele, pot fi admirate marionete folosite în spectacole ca "Umor pe Sfori" (1954), de Margareta Niculescu, "Pescarul şi Norocul" (1979), de Cristian Pepino, "Don Quijote" (1980), de Ştefan Lenkisch, "Frumoasa din Pădurea Adormită" (1997), de Mihai Lungeanu, "Bărbierul din Sevilla" (1998), de Felix Alexa, şi "Furtuna" (2000), de Bogdan Drăgulescu.

"Este foarte important ca această expoziţie să apropie publicul tânăr de teatru. Copii, trebuie să ştiţi că o parte din voi va rămâne cu voi", a spus, vineri seară, în deschiderea vernisajului expoziţiei, Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului Bucureşti.

La eveniment au mai participat Călin Octavian Mocanu, directorul Teatrului Ţăndărică din Bucureşti, Brânduşa Zaiţa Silvestru, artistul păpuşar care a făcut parte timp de aproape şase decenii din trupa Ţăndărică, şi câteva zeci de copii, alături de părinţi şi educatori. Expoziţia de la Palatului Şuţu a fost montată de Dinu Carcaleţeanu, sculptorul teatrului, care realizează şi recondiţionează păpuşile-actori ale instituţiei.

GALERIE FOTO

"La 15 ani, am intrat în lumea teatrului de păpuşi, am jucat pentru mai mult de un milion de copii. Am avut parte de cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele la acest teatru", a spus Brânduşa Zaiţa Silvestru, cooptându-i şi captivându-i pe cei mici într-o demonstraţie interactivă, prin mânuirea personajului Prinţesa din "Povestea porcului".

"Eu am crezut în păpuşă. Ea are un farmec şi o personalitate aparte, primind viaţă din aplauze. Este o meserie pe care am iubit-o, ce are o subtilitate pe care un om o descoperă după ani", a mai spus aceasta.

Expoziţia itinerantă "Călătoria lui Ţăndărică" este împărţită în două jumătăţi aproximativ egale - una se află la Bucureşti, care va ajunge pentru cinci săptămâni şi în Serbia, cealaltă, la Beijing, teatrul fiind în turneu prin China zilele acestea. O altă mare parte din păpuşile-actori, aproximativ 120, se află încă în depozitul muzeului instituţiei, aşteptând să fie recondiţionate.

Circa o sută de păpuşi-actori din fondul total al teatrului au fost recuperate din diverse locuri şi de la diverşi colaboratori al instituţiei. "Pe unele le-am găsit în teatru, pe altele în cârciumi, pe unele la actori şi, cu bunăvoinţa lor, au venit spre noi. A fost şi un noroc, pentru că toată lumea a apreciat ideea şi a fost de acord să ne ajute", a declarat pentru MEDIAFAX Călin Octavian Mocanu, directorul teatrului, care numără în prezent 32 de angajaţi şi colaboratori.

Despre întreţinerea şi deplasarea păpuşilor-actori, directorul instituţiei a povestit că ele sunt păstrate şi transportate în saci. "Fiecare, când pleacă la drum ori când se află în depozitul nostru, are sacul ei", a spus Mocanu, care este de 15 ani manager al instituţiei.

În ceea ce priveşte marionetele, acestea sunt de mai multe feluri, explică directorul teatrului: "Sunt marionete pe tije, care le imită pe cele belgiene, un fel de soldaţi pe tije. De asemenea, sunt marionete cu fire lungi, altele pe mână, cu gabit - cu gâtul prelungit pe care îl prinzi dinăuntru, cu vaianguri (au un mâner camuflat, n.r.)".

Printre spectacolele care vor folosi noi păpuşi-actori, care vor fi lansate în toamna aceasta la Teatrul de Animaţie Ţăndărică, se numără "Micul prinţ", de Bogdan Rădulescu, "Eu, Oblio", de Nona Ciobanu, şi "Omuleţul de zăpadă", după Matei Vişniec.

"Vom lucra şi la un spectacol de clovnerie-păpuşărie făcut de Mihai Gruia Sandu, care se numeşte «Strada». Este vorba despre un text actual, despre tot ce se întâmplă acum. Spectacolul spune povestea a trei oameni ai străzii care trăiesc o viaţă prin foarte multe lucruri. Nu vrem să-l facem pentru copii, dar s-ar putea să-l realizăm şi în această versiune, într-o notă amuzantă", a adăugat Mocanu.

"Toţi managerii, iar în 70 de ani au fost cinci, au fost atenţi la scenografie. Premiul Erasmus a fost primit (în 1978, n.r.) pentru revoluţia în scenografie. Bineînţeles că actorul păpuşar, atunci când se apropie de materialul animat, are reacţii. Dacă îi dai un limbaj de marionetă, el va lucra asta, dacă trebuie să danseze cu păpuşa pe scenă, la fel", a mai spus acesta.

Pe lângă noua stagiune, din 11 septembrie, reprezentanţii Teatrului de Animaţie Ţăndărică încep şi o sesiune de întâlniri cu directori de teatre din ţară şi străinătate. Aceştia vor semna parteneriate internaţionale, toate cu scopul de a include instituţia în International Association of Theatre for Children and Young People (ASSITEJ), alianţă profesională înfiinţată în 1965.

"Sunt opt ţări care semnează acest parteneriat, fiecare punând cel puţin zece teatre şi patru-cinci festivaluri la bătaie. Se vor face schimburi de experienţă, cu oameni şi spectacole, şi, ce mai interesează foarte mult, coproducţii. În lume, teatrele adevărate, ca să zic aşa, lucrează foarte mult pe coproducţii. De ce? Pentru că îşi triplează piaţa şi folosesc jumătate din buget", a explicat managerul.

În noiembrie, teatrul va intra în legătură şi cu cea mai veche organizaţie non-guvernamentală a teatrelor - UNion Internationale de la MArionnette (UNIMA), înfiinţată în anul 1929, afiliată în prezent la UNESCO.

Teatrul de păpuşi este cel mai vechi gen de spectacol de pe teritoriul României. La început, reprezentaţiile erau inspirate din "comedia dell'arte", cu personaje şi evenimente adaptate la specificul naţional. Mai târziu - în toamna lui 1945 - s-a înfiinţat Teatrul de Păpuşi, sub conducerea actriţei Lucia Calomeri, alături de alţi artişti ai vremii. Împreună au ridicat primul spectacol, "Ţăndărică pe mările Sudului".

Din anul 2008, Teatrul de Păpuşi şi Marionete Ţăndărică a devenit Teatrul de Animaţie Ţăndărică, iar Sala Lahovari primeşte în prezent 75.000 de spectatori anual.

Expoziţia "Călătoria lui Ţăndărică" va putea fi vizitată, de miercuri până duminică, între orele 10.00 - 18.00, la Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Şuţu.