Satul Mălâncrav este situat la aproape o sută de kilometri de municipiul Sibiu, spre Sighişoara, şi la 13 kilometri de cel mai apropiat drum naţional. Satul a fost menţionat prima dată în documente în anul 1305 şi se spune că a fost înfiinţat cam cu 100 de ani mai devreme. Este un sat izolat, ce pare destul de sărăcăcios la prima vedere, dar care reprezintă un obiectiv turistic, mai ales pentru străinii care vizitează România, datorită tradiţiilor care încă se păstrează. Peste 10% din cei 1.000 de locuitori sunt saşi, iar populaţia este una destul de tânără. Drept exemplu, în şcoala din sat sunt înscrişi 220 de copii.

Andrea Rost, manager de turism al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care a desfăşurat mai multe proiecte în satul Mălâncrav, cel mai recent fiind Traseul Cultural "Mălâncrav - patrimoniu multietnic viu", spune că în mica localitate sibiană s-a păstrat o arhitectură tipică pentru zona sătească. Obiectivul acestui proiect este dezvoltarea durabilă a comunităţii din Mălâncrav, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial şi material multietnic local.

Pe lângă conacul Apafi, care este deja cunoscut, turiştii se pot caza la una dintre cele patru case de oaspeţi ţărăneşti restaurate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust cu ajutorul localnicilor. Acestea sunt pensiuni agroturistice, care sunt administrate de câte o familie din sat.

• Meşteşuguri străvechi, un "magnet" pentru turişti

Abia în anul 2005, în satul Mălâncrav a fost instalată o linie de telefonie fixă. Până la acel moment, era destul de dificil pentru locuitori să ştie momentul în care vreun turist îşi dorea să viziteze localitatea şi chiar să comunice cu alţi oameni din afara satului. Cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, Mălâncrav se află, în prezent, pe harta turistică a străinilor, mai ales datorită tradiţiilor pe care locuitorii satului încă le practică şi despre care le povestesc celor ce îi vizitează.

Începând de luna viitoare, turiştii care vor ajunge în Mălâncrav vor putea participa la diferite ateliere. Astfel, pe toată durata verii, în fiecare zi a săptămânii, va fi un atelier de vizitat: la cei care produc coşuri şi alte produse din nuiele, la atelierul de tâmplărie, la una dintre doamnele care administrează o casă de oaspeţi, unde va fi organizat un atelier unde turiştii pot să vină să vadă cum se face pâine de casă şi lichior, aceştia putând afla şi ce înseamnă cioplirea manuală a lemnului de stejar şi care este simbolistica motivelor ţesute şi brodate.

Localnicii au pregătire în meşteşugurile străvechi şi, alături de ei, fundaţia derulează proiectele din sat.

Elena Neagu, în vârstă de 50 de ani, este una dintre ţesătoarele din zonă, care, deşi nu şi-a făcut reclamă pe internet, are comenzi în permanenţă pentru a realiza perdele şi preşuri pentru baie. Lucrează singură şi, atunci când este cazul, o ajută socrul său. Realizarea unei perdele poate dura chiar şi o lună, în funcţie de lungimea acesteia şi de modelul folosit. În medie, femeia ţese aproximativ un metru şi jumătate de perdea pe zi. Modelele folosite sunt tradiţionale, luate de la bătrânele satului, iar combinaţiile de culori care predomină sunt alb cu albastru, alb cu roşu şi natur cu un bej mai închis.

Meşteşugul a fost moştenirea familiei. Bunica a învăţat-o pe mama sa, iar femeia i-a arătat, la rândul ei, Elenei Neagu cum se ţese, astfel ca tradiţia să meargă mai departe.

"Din păcate, nu am fete şi sper să dau tradiţia nurorilor", spune Elena Neagu, în timp ce le arată curioşilor cum se ţese un preş pentru baie.

Fetele din sat îşi doresc să înveţe să ţeasă, Elena Neagu menţionând că a avut chiar o clasă de eleve de la Şcoala Populară de Arte detaşate la Mălâncrav. "Am avut 15 fete, cu care am avut cursuri timp de trei ani. Până în prezent, niciuna nu s-a apucat să ţeasă, dar ştiu", mai spune femeia.

În ceea ce priveşte războaiele de ţesut, Elena Neagu spune, cu regret, că au rămas puţine. Ea are două, unul moştenire de familie, care datează din 1800, şi altul realizat din trei războaie, după ce oamenii au început să le distrugă. Tot ea le şi repară atunci când se strică.

Elena Neagu povesteşte că a început să ţeasă dintr-o joacă. În 1996 a început prima dată să ţeasă, doar să o ajute pe mama sa, dar, în 2002, şi-a dat seama că are talent şi a luat această muncă în serios.

"La mine, totul a început dintr-o joacă. A venit un domn profesor din Anglia, care voia să-şi facă lucrarea de doctorat din tipuri de războaie. (...) Când am văzut ce a ieşit din mâna mea, am zis: «stai, că mă pricep, mă apuc şi eu». Eu numai ce o ajutam pe mama să lucreze. De atunci, l-am instalat aici (războiul de ţesut, n.r.) şi nu l-am mai scos", povesteşte ţesătoarea din satul Mălâncrav, precizând că este una dintre femeile care n-au lăsat tradiţia să dispară.

Deşi nu şi-a făcut niciun fel de reclamă, femeia are tot timpul comenzi, în special de la străini.

"Acum au început şi românii, dar înainte am făcut mult pentru străinătate", spune femeia, menţionând că preţul unei perdele porneşte de la 200 de euro.

La conacul Apafi din Mălâncrav, toate perdelele sunt ţesute de ea şi, spune femeia, aceasta este "expoziţia" sa.

În sat, mai sunt femei care brodează, care fac dantelă, produc costume tradiţionale săseşti şi româneşti.

"Fiind un sat destul de tânăr ca populaţie, tinerii trebuie să facă ceva după ce termină şcoală. Sunt mulţi care sunt foarte ataşaţi de sat. Foarte, foarte mulţi nu vor să plece, vor să rămână aici, să se ocupe în continuare de agricultură, de meşteşuguri", spune Andrea Rost.

• Obiceiuri tradiţionale de sărbătoare păstrate în Mălâncrav

Rare sunt satele în care locuitorii mai păstrează obiceiurile tradiţionale de sărbătoare, iar Mălâncrav este unul dintre ele. De exemplu, spre finalul lunii aprilie, încă se mai pot vedea în sat porţi împodobite cu crengi de vâsc sau brad. Aceasta este o tradiţie săsească. Cu o săptămână înainte de Paşte, băieţii dau fetelor necăsătorite câte o creangă, care se pune la poartă. Luni, de Paşte, fetele trebuie să dea pentru fiecare creangă primită 10 ouă colorate băiatului în cauză.

De asemenea, Coroana este o altă tradiţie săsească, care se petrece în jurul sărbătorii de Sfinţii Petru şi Pavel. Tradiţia aceasta se mai păstrează în trei localităţi din Ardeal. Mai precis, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, bărbaţii pregătesc un trunchi de copac, iar femeile împletesc, sâmbăta, o coroană pe o roată din frunze de stejar şi flori de câmp. Această tradiţie simbolizează începutul anului agricol. În duminica stabilită, după ce, dimineaţa, are loc o slujbă festivă la biserică, după-amiaza se adună tot satul în jurul coroanei şi un fecior trebuie să se urce pe trunchiul copacului, iar, la final, primeşte un cadou. Apoi, băiatul începe dansul cu fetele.

• Suc de mere ecologic, în livada Mălâncrav

"Mălâncrav este unul dintre satele mai deosebite faţă de celelalte sate în care Fundaţia Mihai Eminescu Trust activează, fiindcă n-a fost un sat liber. Aici, iobăgia s-a abrogat la 12 ani după ce a fost abrogată peste tot în ţara asta. Ei numai după 12 ani au aflat şi, trebuie să spun, şi acum comunitatea din Mălâncrav e mai deosebită faţă de alte comunităţi şi este unul dintre cele mai frumoase sate. De aceea, fundaţia încearcă să facă cât mai mult proiecte în acest sat. (...) Am încercat să promovăm sucul nostru de mere ecologic. Este mai greu, pentru că în România încă nu se face diferenţa între natural şi ecologic, de aceea nu putem să ne lăudăm că acest SRL cu sucul de mere ecologic încă este foarte profitabil. (...) Am plantat 4.000 de puieţi de meri tradiţionali", declară Caroline Fernolend, vicepreşedinte şi director al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust.

Pomii sunt incluşi într-un traseu de livezi ecologice europene, iar turiştii pot afla ce soiuri sunt plantate cu ajutorul unor panouri explicative. Pentru ca producţia să fie una bună, cei care se ocupă de livada cu meri îi curăţă periodic şi îi stropesc cu ceai de urzică, astfel încât să evite apariţia dăunătorilor.

Livada se întinde pe o suprafaţă de 108 hectare, iar, într-un an bun, producţia este de 120 de tone de mere, ceea ce înseamnă aproximativ 30.000 de litri de suc. Sucul de mere se produce în hala de lângă livadă. La început, sucul se vindea la ambasade şi la hotelurile din zone, dar, în prezent, se vinde şi la câteva magazine cu produse ecologice. Sucul este pasteurizat şi nu are niciun fel de adaos, iar termenul de garanţie este de doi ani.

Cei care se ocupă de livadă sunt localnicii. În sezon, sunt 40 de muncitori, iar, în mod curent, lucrează şase oameni. Fiind diferite soiuri de mere, acestea se coc pe rând, de la începutul lunii septembrie până la sfârşitul lunii noiembrie.

• Conacul Apafi, de la o ruină la un obiectiv turistic apreciat

Conacul Apafi, situat în imediata vecinătate a livezii Mălâncrav, i-a aparţinut principelui Mihaly Apafi, care, în secolul al XVII-lea, a fost ales să devină principele Transilvaniei. Familia acestuia a locuit în conac, iar, în secolul al XVIII-lea, nemaiavând moştenitori, clădirea a fost dată în proprietatea mai multor familii şi a devenit, de două ori, o ruină.

Pivniţa şi pereţii exteriori ai bibliotecii sunt părţile cele mai vechi ale conacului, care datează din secolul al XVII-lea, restul clădirii fiind construită în secolul al XIX-lea. După ce au plecat ultimii proprietari privaţi, pe la 1920, casa a fost folosită în calitate de cămin cultural pentru oamenii din sat. În perioada comunistă, conacul a fost luat de stat şi, până la revendicare, a devenit o ruină, fără uşi, fără geamuri. În 2000, comunitatea săsească a putut intra din nou în posesia conacului şi acesta a fost restaurat, cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care, în acea perioadă, a început proiectele în sat.

Tot procesul de restaurare s-a desfăşurat cu ajutorul meşterilor din sat şi, în prezent, conacul funcţionează ca pensiune agroturistică. Există cinci camere de oaspeţi şi o familie din sat care administrează această casă.

"Suntem bucuroşi că este o familie mixtă, de saşi - români, Reghina şi Neluţu, care au locuit opt ani de zile în Germania şi, când au auzit că avem nevoie de un administrator, s-au hotărât, împreună cu cei doi copilaşi, să se întoarcă la Mălâncrav şi de atunci stau aici", povesteşte Andrea Rost.

În 2007, a avut loc inaugurarea conacului, la care au participat meşterii ce s-au ocupat de restaurarea lui, după care au fost invitate şi autorităţile şi alţi oameni de seamă.

Fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET), patronată de prinţul Charles al Marii Britanii, a fost înfiinţată în România în anul 2000, cu scopul de a conserva şi a pune în valoare peisajul cultural şi natural din localităţile cu biserici fortificate din Transilvania, obiectiv pentru atingerea căruia a implementat peste 1.100 de proiecte în 49 de sate şi şase oraşe. Fundaţia se dedică protejării patrimoniului istoric transilvănean şi coordonează proiecte de revitalizare a satelor.

Prin numeroasele activităţi ce se vor desfăşura direct cu comunitatea din Mălâncrav, prin atenţia acordată păstrării autenticităţii şi evitării falsităţii, dar mai ales prin promovarea egalităţii de şanse pentru etnicii romi, păstrători de meşteşuguri, proiectul "Mălâncrav - patrimoniu multietnic viu" contribuie la crearea unui model de bune practici la nivel regional şi naţional, potrivit fundaţiei.