"Brexit-ul a contribuit la propulsarea lui Boris Johnson în cea mai înaltă funcţie din Marea Britanie. Cei trei ani turbulenţi în funcţia de prim-ministru evidenţiază costurile deciziei. Retragerea sa de la putere nu va feri Marea Britanie de ultimele daune economice şi diplomatice cauzate de părăsirea Uniunii Europene. Dar ideea de Brexit ca forţă de reordonare a societăţii britanice a expirat odată cu discursul demisionar al lui Johnson", comentează Peter Thal Larsen, editorialist la agenţia Reuters.

Unii dintre foştii discipoli ai premierului britanic au semnalat deja modificarea atmosferei politice. În mesajul prin care îşi anunţa demisia, ministrul de Finanţe, Rishi Sunak, a afirmat că "oamenii trebuie să înţeleagă că, dacă ceva este prea bun pentru a fi adevărat, atunci nu este adevărat".

"Este o declaraţie cu impact puternic din partea unui politician care a petrecut ultimii şase ani identificând oportunităţile divorţului Marii Britanii de cel mai mare partener comercial şi, în acelaşi timp, minimizând costurile deciziei", remarcă editorialistul Peter Thal Larsen.

"Într-adevăr, mişcarea Brexit s-a bazat pe ideea de a le transmite oamenilor lucruri care, chiar şi în acel moment, erau prea bune pentru a fi adevărate. Campania referendumului din 2016 a utilizat sloganuri simpliste despre lichidităţi pentru Serviciul Naţional de Sănătate (NHS), în timp ce preocupările au fost respinse ca fiind «modalităţi de proiectare a temerilor». După vot, susţinătorii au insistat pentru cea mai dură separare posibilă, atacându-i pe cei suspectaţi că voiau să le blocheze agenda: nu doar pe politicienii rivali, ci şi pe funcţionarii publici, pe diplomaţi, judecători, directori de companii, personalităţi din domeniul financiar, academicieni şi jurnalişti. Iar, pe măsură ce costurile divorţului Brexit au devenit mai greu de ignorat, susţinătorii deciziei au blamat alţi factori, precum pandemia de Covid-19 şi invazia Rusiei în Ucraina", subliniază editorialistul agenţiei Reuters.

"Ca să fie clar: Brexit nu este motivul pentru care a fost forţat Johnson să demisioneze la doar doi ani şi jumătate de la victoria electorală răsunătoare. Vina îi aparţine direct fostului primar al Londrei şi abordării sale haotice de a guverna. A permis petreceri în birouri guvernamentale prin încălcarea regulilor anti-Covid decise de propriul Guvern şi a promovat un aliat despre care ştia că era vizat de acuzaţii privind agresiuni sexuale. Scandalurile au erodat ceea ce era cândva cea mai mare capabilitate politică: popularitatea sa în rândul alegătorilor", subliniază editorialistul, notând însă că şi Brexit-ul "a alimentat sentimentul de nemulţumire".

"Tensiunile comerciale au adus o inflaţie mai mare în Marea Britanie şi o scădere a ritmului de creştere economică în raport cu alte ţări dezvoltate", observă Peter Thal Larsen, amintind că datele oficiale confirmă reducerea exporturilor şi importurilor cu 15% pe termen lung.

"Acum, cei care speră să îl înlocuiească pe Boris Johnson vor depune eforturi pentru a se distanţa de moştenirea sa. Scrisoarea prin care Sunak şi-a anunţat demisia oferă indicii referitoare la valorile pe care el şi rivalii le vor adopta: seriozitate, competenţă, onestitate. Deşi unii politicieni care chiar au crezut în această decizie ar putea face campanie pentru a continua viziunea lui Johnson, va fi greu să vedem mulţi potenţiali prim-miniştri lăudându-se că au contribuit la «producerea Brexit»", explică editorialistul, subliniind că viitorul lider va trebui să rezolve disputele comerciale cu UE privind statutul comercial al provinciei britanice Irlanda de Nord şi să decidă dacă va fi continuată sau nu îndepărtarea de reglementările europene.

"Nu sugerez că viitorul Guvern va încerca să inverseze procesul Breixt. Chiar şi opoziţia laburistă a exclus ideea revenirii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Marea Britanie va trebui să facă faţă consecinţelor economice ale ieşirii din UE (...)", concluzionează editorialistul.