Devansând puţin momentul aniversar, 26 noiembrie, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a sărbătorit împlinirea a 70 de ani de funcţionare neîntreruptă, eveniment la care am fost invitat să adresez câteva cuvinte.

Şi pentru că nimic nu este întâmplator, ziua de 26 noiembrie având şi pentru mine o semnificaţie aniversară, am cautat să vad ce mai am în comun cu această frumoasă instituţie, dincolo de această zi, prietenia şi respectul pentru judecătorii... privaţi.

Recunosc că am avut încă din facultate o admiraţie specială pentru această instituţie care a fost lăsată să funcţioneze după reguli internaţionale într-un sistem comunist.

Misiunea dintru început a Curţii, de a reprezenta o alternativă specializată la justiţia statală, nu doar că a rămas valabilă şi astăzi, dar ea a dobândit o şi mai mare importanţă în economia de piaţă, căptând şi noi valenţe care ţin de modul în care justiţia română a fost organizată sau dezorganizată după anul 1989.

Astfel, Curtea a contribuit şi poate contribui la reducerea unui fenomen care grevează încrederea în actul de justiţie, respectiv supraaglomerarea instanţelor de judecată. Despre cum s-a ajuns la încărcarea instanţelor peste limita care permite un act de calitate şi mai ales ce e de făcut, e nevoie cu siguranţă de o conferinţă dedicată.

Din experienţa proprie, din practica altor state, din dezbateri cu mediul de afaceri sau de la prietenii avocaţi, am înteles că justiţia poate avea un rol extrem de important în creşterea economică a unei ţări.

Pornind de la nevoia de încredere în actul de justiţie, ca factor de dezvoltare, şi inspirat de un proiect al guvernului Marii Britanii care se numea Justice for Growth, am început în anul 2013 un proiect care s-a numit şi se numeşte „Justice for Business” - cum poate reuşi justiţia să stimuleze încrederea investitorilor, a mediului de afaceri, în România.

Creşterea numărului de tribunale comerciale de la trei în prezent (Argeş, Cluj, Mureş) la 15, funcţionând practic pe lângă fiecare curte de apel, înfiinţarea unei instanţe specializate în materie fiscală, înfiinţarea unui corp de specialişti pentru completele specializate în litigii de achiziţii publice, simplificarea procedurilor comerciale, începând cu cele privind înregistrarea unei firme până la cele de faliment, întocmirea unui codex al societăţilor comerciale care să cuprindă actualizarea legii societăţilor comerciale şi toate actele normative privind insolvenţa şi falimentul acestora în plan naţional şi european reprezintă modalităţi de a stimula dezvoltarea afacerilor în România.

Încurajarea medierii şi arbitrajului, ca forme alternative de soluţionare a disputelor, au reprezentat obiective în toate proiectele privind justiţia la care am lucrat de mai bine de 10 ani. Dacă medierea nu a reuşit să devină o alternativă la judecată, şi nici nu cred că va reuşi până nu va fi reformată, arbitrajul comercial poate constitui acea instanţă specializată care să reprezinte o garanţie pentru companiile mici sau mari că vor avea parte de o judecată realizată de cei mai buni specialişti în drept din ţară.

Businessul modern înseamnă multă inovaţie şi utilizarea unor instrumente contractuale extrem de specializate, ceea ce face ca justiţia statală să nu poată ţine în mod obiectiv pasul cu domenii de nişă.

Criza de resurse umane din sistemul judiciar nu va face realizabilă extinderea instanţelor sau completelor specializate atât de repede pe cât ar avea nevoie mediul de afaceri, dar din fericire există această alternativă:  arbitrajul comercial.

Din discuţii libere am aflat cu bucurie, dar si cu oarecare mâhnire, că de multe ori în marile contracte încheiate de companiile de stat din România sunt incluse clauze arbitrale, dar instanţele alese pentru soluţionarea unor eventuale litigii sunt la Paris, Londra sau în alte capitale cu multă experienţă în materie de cauze complexe, dar şi la costuri uriaşe.

Patriotism economic înseamnă şi să apărăm interesele companiilor naţionale în faţa instanţelor arbitrale româneşti, unde judecători sunt profesionişti ai dreptului recunoscuţi ca atare în ţară şi de multe ori în străinătate, cu reuşite internaţionale care au adus laude şcolii de drept româneşti. Nu cred că e nevoie de o lege să schimbăm această abordare, ci trebuie doar să ne uităm la raportul cost/beneficii.

Aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică va creşte reputaţia ţării noastre ca mediu favorabil  afacerilor, cu un sistem judiciar care respectă standardele şi bunele practici specifice statelor cu cele mai bune ratinguri, va atrage investitori cu un comportament specific marilor economii de piaţă în care arbitrajul reprezintă o cale uzuală de prevenire şi soluţionare a disputelor.

Am promis că voi participa şi susţine acele demersuri educative, legislative sau organizatorice care să permită tuturor celor care vor să facă afaceri într-un mediu concurenţial onest, unde există expertiză şi bun simţ pentru soluţionarea litigiilor, să spună: chapeau, chiar şi atunci când eventual pierd un proces.

Lansarea de către Banca Naţioanală a României a unei monede aniversare cu putere circulatorie, iar de către Romfilatelia a unei mape filatelice aniversare, reprezintă cu siguranţă o recunoaştere a importanţei şi reputaţiei Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional.

Robert Cazanciuc  este senator PSD.