Specialiştii germani care lucrează cu datele obţinute de camera foto de la bordul sondei spaţiale Dawn au creat un scurt film care arată planeta pitică Ceres, cu un diametru de doar 950 de kilometri, rotindu-se în jurul axei sale, informează bbc.com.

La sfârşitul lunii ianuarie, satelitul ştiinţific va fi mai aproape de Ceres, iar fotografiile pe care va reuşi să le facă vor fi de mai bună calitate decât cele realizate de telescopul spaţial Hubble.

În prezent, sonda se află la o distanţă de puţin sub 400.000 de kilometri de Ceres, iar fotografiile pe care le-a realizat oferă o claritate a imaginii de doar 80% din cea de care este capabil celebrul telescop spaţial.

Ceres va deveni în luna martie prima planetă pitică vizitată îndeaproape. Cea de-a doua astfel de întâlnire din istoria explorării spaţiale va avea loc în luna iulie, când sonda spaţială a NASA New Horizons va ajunge în vecinătatea lui Pluto.

Planetele pitice alcătuiesc o clasă distinctă de obiecte cosmice din Sistemul Solar, după planetele telurice interioare (din interiorul Sistemului Solar, mai apropiate de Soare, n.r.), precum Terra şi Venus, şi giganţii gazoşi ca Jupiter şi Saturn.

Dawn va ajunge pe orbita lui Ceres după ce a vizitat asteroidul Vesta. Acest obiect spaţial, cu un diametru de aproximativ 530 de kilometri, avea aspectul unei mingi de fotbal dezumflate, rezultatul unei coliziuni impresionante din trecutul său, când o bucată mare din regiunea polului său sudic a fost spulberată.

În ceea ce priveşte planeta pitică Ceres, aceasta este destul de mare pentru ca gravitaţia să fi organizat materia care alcătuieşte obiectul spaţial într-o formă mai apropiată de cea a unei sfere.

Savanţii cred că Vesta şi Ceres sunt corpuri care ar fi putut deveni planete telurice în toată regula, dar nu au avut timpul şi condiţiile necesare.

În cazul asteroidului Vesta, acesta a trecut printr-o mare parte din procesele care au transformat Pământul în fazele sale incipiente, cum ar fi o diferenţiere a straturilor interioare pentru a permite formarea unui nucleu din fier. În schimb, în cazul lui Ceres, încercările de a deveni o planetă majoră au încetat foarte repede.

Cercetătorii cred că interiorul lui Ceres este alcătuit în mare parte dintr-un nucleu stâncos, acoperit de gheaţă, care este, la rândul său, izolat de un strat de pietriş la suprafaţă. Una dintre întrebările majore la care oamenii de ştiinţă speră să afle un răspuns se referă la posibilitatea existenţei unui ocean de apă în formă lichidă în adâncurile planetei pitice. Unele modele susţin ideea că un astfel de ocean ar putea exista.

Sonda spaţială Dawn ar trebui să stea pe orbită şi să studieze planeta pitică Ceres timp de 16 luni, dar misiunea depinde foarte mult de cât de bine va funcţiona satelitul ştiinţific, care este deja afectat de o serie de probleme tehnice.

Două dintre instrumentele de navigare care o ajutau să menţină o traiectorie exactă au încetat să mai funcţioneze şi din această cauză sonda este nevoită să folosească propulsoarele pentru a menţine un curs corect, dar acest lucru înseamnă că va consuma mai multă hidrazină, combustibilul pe bază de azot şi hidrogen, dintr-o clasă de compuşi asemănători amoniacului, pe care îl utilizează.

Dacă totul va continua să funcţioneze, sonda va putea face observaţii de la o distanţă minimă de 400 de kilometri de suprafaţa lui Ceres.

Când va veni, în cele din urmă, timpul ca misiunea să se încheie, sonda va fi părăsită pe orbita lui Ceres, învârtindu-se în jurul planetei pitice.

"S-au calculat modelele pentru următorii o sută de ani şi (Dawn, n.r.) va fi pe o orbită foarte stabilă. Vom deveni un satelit permanent al lui Ceres", a declarat Carol Raymond, din cadrul echipei de cercetători care lucrează la misiunea Dawn, pentru BBC News.