Sportivii calificaţi la Rio visează să urce pe podiumul olimpic, dar pentru unii dintre aceştia, simpla lor prezenţă la Olimpiadă reprezintă un miracol! Este şi cazul lui Ion Panait, luptătorul român în vârstă de 35 de ani care va intra săptămâna viitoare în concursul de la greco-romane, în limitele categoriei 66 de kg. Spre deosebire de adversarii săi, Panait nu se antrenează doar pe salteaua din sală, muncind din greu în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Prosport

Povestea lui Ion Panait nu este despre sport, ci despre viaţă, iar începutul ei este desprins din realitatea dură a unei ţări care devine tot mai neînsemnată din punct de vedere sportiv. Ionuţ a copilărit într-un centru de plasament, dar povesteşte că lucrurile nu s-au schimbat pentru el nici atunci când s-a apucat de sport, ba dimpotrivă: "Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame", a dezvăluit luptătorul pentru Libertatea, vorbind şi despre ziua în care şi-a dat seama că este făcut pentru lupte: "În 1990 am ajuns la căminul 9 mai din Buşteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la şcoală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdravăn, cum suntem noi, cei de la ţară! Antrenorul m-a văzut şi pe mine şi m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus şi mâine, şi poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta".

Mai târziu, performanţele lui Panait l-au recomandat pentru a fi selecţionat în loturile naţionale de juniori, apoi a făcut parte din delegaţia României la competiţiile majore rezervate seniorilor, câştigând două medalii europene de argint (Tampere 2008 şi Baku 2010). Sportivul din Mizil a luptat şi la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, acolo unde s-a clasat pe locul 13, dar aventurile sale în marile arene ale lumii nu i-au asigurat şi recompense financiare pe măsură. Având un salariu de doar 1.200 de lei pe lună la clubul Dinamo, Ion a decis în urmă cu 10 ani că e timpul să-şi facă un viitor în Germania, acolo unde s-a angajat în construcţii. Dar românul nu a renunţat la sportul de performanţă şi a reuşit imposibilul: să îmbine munca de 8 ore pe şantier cu antrenamentele şi cu meciurile oficiale disputate sub culorile clubului SV Germania Weingarten: "Să lucrezi 8 ore pe şantier şi să mai mergi la turnee afară şi în Bundesliga, să câştigi meciuri... Lumea îmi spune că e ceva fenomenal", a spus Ion pentru Pro TV.