De la scutirile de taxe pentru producţia de carne de vită în Amazon şi până la sprijinul financiar pentru pomparea nesustenabilă a apei subterane în Orientul Mijlociu, cheltuielile guvernamentale de miliarde de dolari şi alte subvenţii dăunează mediului, se arată în prima evaluare intersectorială realizată în ultimul deceniu.

Acest sprijin guvernamental, echivalent cu 2% din PIB-ul global, lucrează direct împotriva obiectivelor Acordului de la Paris, finanţând efectiv poluarea apei, tasarea terenurilor şi defrişările din banii statului.

Autorii studiului spun că o parte semnificativă din suma de 1,8 miliarde de dolari ar putea fi reutilizată pentru a sprijini politicile care sunt benefice pentru natură, pe fondul diviziunii politice tot mai mari cu privire la costul decarbonizării economiei globale.

Christiana Figueres, care era şefa convenţiei ONU privind schimbările climatice la semnarea Acordului de la Paris, a salutat cercetarea şi a a spus că subvenţiile creează riscuri uriaşe pentru companiile care le primesc.

„Natura scade într-un ritm alarmant şi nu am trăit niciodată pe o planetă cu atât de puţină biodiversitate”, a spus ea, citată de The Guardian. „Subvenţiile dăunătoare trebuie redirecţionate către protejarea climei şi a naturii, mai degrabă decât spre finanţarea propriei dispariţii”.

Industria combustibililor fosili (620 miliarde dolari), sectorul agricol (520 miliarde dolari), apa (350 miliarde de dolari) şi silvicultura (155 miliarde dolari) reprezintă majoritatea celor 1,8 miliarde dolari, potrivit raportului.

Totuşi, lipsa transparenţei între guverne şi beneficiari conduce la gândul că cifra reală este probabil mult mai mare, la fel ca şi costul implicit al subvenţiilor dăunătoare. Anul trecut, un raport al Fondului Monetar Internaţional a constatat că industria combustibililor fosili a beneficiat de subvenţii în valoare de 5,9 miliarde de dolari în 2020, dar marea majoritate a acestei cifre provine din costurile ascunse ale eşecului de a face poluatorii să plătească pentru decesele pe care le provoacă şi încălzirea globală.

Unul dintre proiectele ţintă din acordul ONU privind biodiversitatea pentru acest deceniu prevede reformarea a 500 de miliarde de dolari pe an în subvenţii, dar, The B Team şi Business for Nature, care s-au ocupat de raport, au spus că acest lucru trebuie consolidat. Lumea nu a atins niciodată un obiectiv privind stoparea pierderii biodiversităţii, iar eşecul de a acţiona cu privire la subvenţii a fost evidenţiat ca o problemă majoră din obiectivele deceniului trecut.

„Multe companii beneficiază de aceste subvenţii dăunătoare mediului. Acesta nu poate fi un subiect tabu. Trebuie să vorbim folosind fapte şi să înţelegem unde se îndreaptă fluxurile financiare”, a declarat Eva Zabey, director executiv al Business for Nature. „De obicei, subvenţiile au fost stabilite cu bune intenţii în minte. Trebuie să egalăm condiţiile de joc pentru că, în acest moment, unii beneficiază de un avans atunci când ar trebui să fie invers”.

Elizabeth Mrema, şefa ONU pentru biodiversitate, a declarat că raportul apărut este extrem de important.

„Raportul evidenţiază modul în care redirecţionarea, reutilizarea sau eliminarea subvenţiilor ar putea aduce o contribuţie importantă la deblocarea celor 711 miliarde de dolari necesari în fiecare an pentru a opri şi inversa pierderea naturii până în 2030, precum şi costul atingerii emisiilor nete zero”, a spus ea.