În a şasea zi a invaziei, obuzele şi rachetele ruseşti transformă Kievul, capitala Ucrainei, într-o zonă de război, iar numărul de refugiaţi ucraineni în ţările europene vecine a trecut de 500.000. Mai sunt şi cei din Donbas care pleacă în Rusia. Apoi, milioane de ucraineni şi-au părăsit locuinţele şi se adăpostesc în regiunile mai sigure din ţară. Este o catastrofă umanitară fără precedent în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial, iar exodul se va opri doar dacă războiul încetează. Poate nici atunci. Doar în Polonia munceau şi trăiau înainte de invazia rusească aproape două milioane de ucraineni. Mulţi alţii luaseră calea Germaniei.

Ucraina este o ţară săracă şi acum se îndreaptă spre o catastrofă economică

Va fi şi mai săracă. Nu-şi va putea reveni fără bani şi susţinere din Occident şi fără reforme, fără să se rupă de statul capturat de oligarhi şi corupţie. Dar odată cu invazia rusească şi cu exodul de refugiaţi în Ucraina a început şi un exod al companiilor străine. Dacă Kievul rămâne apropiat de Vest şi războiul rămâne doar o amintire, investitorii occidentali se vor întoarce pentru că o piaţă cât jumătate din cea a Germaniei nu poate fi ignorată.

Nici ţara agresoare nu scapă de exod. Este vorba de retragerea companiilor occidentale din Rusia. Primele semne de agresiune şi avertismentele care au tot venit după ce Rusia a anexat Crimeea şi a lăsat un conflict deschis în Donbas în 2014 nu le-au determinat să renunţe la piaţa rusească.

Războiul din Ucraina le-a prins pe picior greşit şi fără planuri de rezervă. Acum reacţionează neputincioase în faţa sancţiunilor financiare şi economice aplicate de Occident Rusiei. O mare companie americană cu vânzări în Ucraina şi fabrici în Rusia a renunţat la prima şi-şi concentrează resursele pe salvarea a cât mai mult din operaţiunile ruse.

Franţa, care are investiţii masive în Rusia şi cu corporaţii fanion precum Renault şi Auchan puternic înrădăcinate acolo, ameninţă acum Moscova cu un război economic total. Cu bursa de acţiuni de la Moscova închisă deja de două zile, cu instituţiile financiare sub atac cibernetic, cu rubla prăbuşidu-se într-o singură zi cât a căzut în câteva luni după anexarea Crimeei şi cu banca centrală rusă având mâinile legate, piaţa rusă a devenit de neinvestit.

Sistemul financiar este stors de valută, iar cetăţenii ruşi au luat cu asalt băncile pentru a-şi pune veniturile şi economiile la adăpost de şocul prăbuşirii rublei. Dar lichiditatea s-a evaporat în doar câteva minute. Banca centrală a luat măsuri  drastice pentru a stopa deprecierea monedei, inclusiv dublarea dobânzii de referinţă la 20%. Aceasta înseamnă dublarea preţului creditului peste noapte. Spre comparaţie, rata dobânzii de referinţă în Turcia, o ţară în care inflaţia, de aproape 50% în ianuarie, este clar scăpată de sub control, este de „doar“ 14%. Asta-i aşteaptă şi pe ruşi? Hiperinflaţie? Acest lucru înseamnă tot catastrofă economică şi, bineînţeles, pericol electoral pentru conducători.

Dictatorii tind să devină mai agresivi când sunt probleme mari acasă.

Devalorizarea accentuată a rublei înseamnă prăbuşirea standardelor de viaţă pentru rusul de rând. Aceasta pentru că economia rusă, bazată pe exportul de materii prime - un semn al abilităţilor de strateg economic ale preşedintelui rus Vladimir Putin -, este dependentă de importul multor produse, de la alimente la electronice şi maşini. Rubla slabă face ca importurile să fie mai scumpe, iar preţurile sunt acum probabil pe cale să explodeze.

Guvernul rus va trebui să intervină pentru susţinerea sectoarelor economice în declin, a industriilor şi băncilor, cu subvenţii, dar neavând acces la valută forte cum sunt dolarii şi euro. Soluţia va fi printarea de ruble, ceea ce atrage hiperinflaţie. Ruşii sunt obişnuiţi cu crizele.

După destrămarea URSS, rubla şi-a pierdut aproape în totalitate valoarea. Profesorii ajunseseră să fie plătiţi în pachete de ţigări şi vodcă. În 1997, inflaţia a fost atât de mare încât guvernul a tăiat trei zerouri de pe bancnote. În acea vreme a fost şi războiul cecen. În 2008 a venit o nouă criză financiară care a nimicit depozitele bancare ale multor ruşi. În 2008 a fost războiul rus din Georgia. Apoi a venit o altă criză în 2014, după anexarea Crimeei, la care au contribuit sancţiunile occidentale şi scăderea preţurilor petrolului. Economia rusă nu şi-a revenit complet după acel colaps. Acum, economia a ajuns la punctul de unde nu se mai poate întoarce, după cum scrie The Guardian. Tancurile în oraşe nu aduc decât distrugere şi haos financiar, notează şi Financial Times.

Ca de fiecare dată într-un război în care este angajată lumea civilizată, întrebarea este cât de departe se vor simţi şocurile.

Sistemul financiar mondial a trecut prin multe crize, a învăţat din ele, dar cine ştie ce alte crăpături au apărut între timp. Pandemia şi efectele crizei produse de aceasta încă nu au trecut. Guvernele lumii sunt împovărate cu datorii. O criză financiară rusă poate amplifica alte şocuri. Există pericolul scumpirii până la cer a alimentelor în ţările emergente -, ceea ce poate să ducă la destabilizare politică. Crizele financiare din Rusia şi Asia din anii 1990 au atins şi jucători din Occident. Războaiele şi sancţiunile în ţări exportatoare de materii prime cum sunt Rusia şi Ucraina tind să umfle preţurile. Inflaţia internă se transmite prin culoarele comerciale în afară. Iar investitorii tind să privească economiile emergente dintr-o regiune la pachet. Aceasta pentru că lipsa de maturitate se traduce prin vulnerabilitate şi dependenţă. Ieri, forintul, moneda Ungariei, s-a depreciat până la un nou record. Zlotul polonez s-a dus până la cea mai joasă cotă din aprilie 2009. Ţările est-europene se confruntă cu cea mai puternică inflaţie de decenii, la care băncile centrale au răspuns cu majorări de dobânzi. Cu modelele şi mai slăbite, este de aşteptat ca ciclul de creşteri de dobândă să accelereze. În economiile mature, care au promis sprijin armat Ucrainei, sunt regândite cheltuielile pentru apărare, aşa cum este cazul Germaniei. Aceasta înseamnă că resurse financiare importante sunt transferate spre sectoare care nu ajută la progresul economic, cum ar fi industria de armament şi armata.

Ucraina hrăneşte Europa

Valul de inflaţie provocat de pandemie şi de rupturile de pe lanţurile de aprovizionare a lovit acolo unde-l doare cel mai tare pe omul de rând cetăţean al unei economii emergente. Este vorba despre scumpirea alimentelor, iar pe această piaţă Ucraina, ţara invadată cu armata de Rusia, contează enorm. În sezonul agricol 2020-2021, Ucraina s-a situat pe locul 6 în lume la producţia de porumb. La exportul de orz este pe 5 dacă statele UE sunt luate împreună. De asemenea, această ţară se situează pe locul 7 la producţia de grâu şi pe 6 la export. Pentru UE, în perioada 2016-2020 Ucraina a fost al doilea mare furnizor de grâu, cu o pondere de 26% în importuri. În sezonul 2021/2022, porumbul ucrainean ar trebui să reprezinte 52% din importuri. Ucraina este extrem de importantă ca sursă de grâu pentru statele sărace.