Banii vor fi necesari pentru ca ţările sărace să poată renunţa la combustibilii fosili, să investească în energie regenerabilă şi în alte tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon şi să facă faţă impactului fenomenelor meteorologice extreme, potrivit unui raport comandat în comun de guvernele britanic şi egiptean şi prezentat la summitul Cop27 al ONU privind clima.

Valoarea, care ar acoperi nevoile tuturor economiilor în curs de dezvoltare din lume, cu excepţia Chinei, este cu mult mai mari decât orice finanţare pentru climă care a fost oferită până acum pentru a ajuta ţările sărace.

"Aproximativ jumătate din finanţarea necesară poate să provină din surse locale, din consolidarea finanţelor publice naţionale şi a pieţelor de capital naţionale, inclusiv din exploatarea unor fonduri locale importante pe care băncile naţionale de dezvoltare le pot mobiliza", se arată în raport.

Cu toate acestea, finanţarea externă, precum şi Banca Mondială şi alte bănci multilaterale de dezvoltare, trebuie să joace, de asemenea, un rol-cheie.

Nicholas Stern, economistul specializat în climă care a scris în 2006 o analiză de referinţă a economiei schimbărilor climatice, a fost unul dintre principalii autori ai raportului. Acesta a declarat: "Ţările bogate ar trebui să recunoască faptul că este în interesul lor personal vital, precum şi o chestiune de dreptate, având în vedere impactul grav cauzat de nivelurile lor ridicate de emisii actuale şi trecute, să investească în acţiuni de combatere a schimbărilor climatice în ţările cu pieţe emergente şi în curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a creşterii infrastructurii energetice şi a consumului de energie care se preconizează că va avea loc în următorul deceniu se va produce în ţările cu pieţe emergente şi în curs de dezvoltare, iar dacă acestea se blochează în dependenţa de combustibilii fosili şi de emisii, lumea nu va putea evita schimbările climatice periculoase, care vor afecta şi distruge miliarde de vieţi şi mijloace de trai atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace."

Finanţarea creşterii economice cu emisii reduse de dioxid de carbon în ţările sărace ar contribui la scoaterea a miliarde de oameni din sărăcie, la crearea de locuri de muncă şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

De asemenea, banii sunt necesari pentru a ajuta ţările sărace să se adapteze la efectele crizei climatice, de exemplu prin construirea unei infrastructuri mai solide şi a unor măsuri de protecţie, cum ar fi diguri şi sisteme de avertizare timpurie.

Ţările sărace au primit promisiuni încă din 2009 că, până în 2020, vor primi cel puţin 100 de miliarde de dolari pe an pentru a le ajuta să reducă emisiile şi să facă faţă impactului fenomenelor meteorologice extreme. Însă acest obiectiv a fost ratat în repetate rânduri şi este posibil să nu fie îndeplinit până anul viitor.