Acum, fiecare tabără le acuză pe celelalte două că fac blat pentru ca una dintre ele să câştige prezidenţialele: pe rând, Iohannis e acuzat de PSD că face blat cu Băsescu şi de PMP că face blat cu Ponta, Udrea e acuzată de PSD că face blat cu Iohannis şi de ACL că face blat cu Ponta, Macovei e acuzată de PSD că face blat cu Iohannis.

Uneori, blatul incriminat nici măcar nu are legătură cu prezentul candidaţilor, ci cu trecutul, devenind un fel de blat retroactiv: Iohannis a fost acuzat de PMP că a fost adus de "coaliţia Grivco" în 2009 în politica centrală şi de PSD că l-a votat pe Traian Băsescu în 2004 şi că l-a făcut cetăţean de onoare al Sibiului. PMP şi-a amintit că fostul pesedist Cristian Diaconescu ar fi votat în 2007 pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, revelaţie motivată de faptul că preşedintele şi Elena Udrea aveau nevoie de un pretext spre a renunţa la serviciile lui Diaconescu de candidat la prezidenţiale.

Cu Diaconescu însă intrăm deja într-o subcategorie a acuzaţiilor de blat, cea care îl reduce pe câte un candidat la statutul de "iepure" pentru un candidat mai puternic: PSD spune că Diaconescu ar fi fost iepure pentru Udrea, Băsescu spune că Macovei ar fi iepure pentru Iohannis, ACL spune că Tăriceanu ar fi iepure pentru Ponta.

Orice acuzaţie de blat, fie că e întemeiată sau nu, poate trece drept plauzibilă din două motive: traseismul cronic al politicienilor români şi interesele economice transpartinice care îi leagă pe mulţi, dincolo de rivalităţile politice de moment. Excesul de acuzaţii de blat e însă contraproductiv pentru cei care le emit, întrucât electoratul, zăpăcit de aceste tiruri încrucişate la infinit, sfârşeşte prin a nu mai reţine decât cele două motive de mai sus, excelente stimulente pentru absenteism.