Acţiunile italiene au căzut, iar randamentele la datoria Italiei au urcat după ştirea demisiei, având în vedere că ea a fost declanşată de faptul că fostul premier Silvio Berlusconi a decis să retragă sprijinul partidului său pentru guvernul Monti, care a pierdut astfel majoritatea parlamentară. Berlusconi l-a acuzat pe Monti că a promovat politici "germano-centrice pe care Europa a încercat să le impună altor state, creând o situaţie de criză mult mai rea decât pe vremea când aveam noi guvernarea".

Reacţia pieţelor a fost firească, având în vedere că ultimul lucru de care ar avea nevoie din nou Italia ar fi perspectiva unei reintrări a lui Berlusconi în cărţi pentru un nou guvern, ţinând cont cât de vii sunt amintirile pe care le-au lăsat incompetenţa şi corupţia prin care s-a remarcat regimul lui, în contrast cu prudenţa bugetară şi campania anticorupţie promovate de Monti în anul în care a condus guvernul. În plus, spre totală deosebire de Berlusconi, Mario Monti, fost comisar european, are un cuvânt greu de spus la vârful politicii din zona euro, alături de Angela Merkel şi François Hollande.

Pentru moment, pieţele s-au mai liniştit, întrucât nu numai Berlusconi, ci şi ceilalţi lideri ai partidelor de dreapta din PPE, i-au cerut lui Mario Monti să candideze pentru un nou mandat, ba chiar şi să intre în politică, spre a conduce o coaliţie largă de centru-dreapta care să combată stânga la alegerile de la anul.

Analiştii financiari cred însă că e improbabil ca Monti, un tehnocrat lipsit de ambiţii politice, să accepte cererea popularilor.