Bancherii si-au reluat discursul obisnuit de deplangere a clientilor, pentru care masurile BNR inseamna in primul rand scumpirea creditului (desi unul din scopurile autoritatii monetare, cand a ridicat dobanda, a fost si o fortare a cresterii dobanzilor la depozite, devenite complet neatractive pentru depunatori). Pentru bancheri, deciziile BNR se completeaza in modul cel mai nefericit una pe cealalta: daca majorarea dobanzii de politica monetara duce la scumpirea creditelor in lei, majorarea ratei rezervelor minime la pasivele in valuta scumpeste creditele in valuta. Banca centrala insa nu prea avea de ales.

Tinta de inflatie pe 2005 a fost deja depasita, iar pentru luna ianuarie a fost anuntata o rata a inflatiei de 1,03%, ceea ce inseamna o rata ianuarie- ianuarie de 8,89%, cu 0,3 puncte procentuale peste nivelul din decembrie. Expertii FMI, ca si majoritatea analistilor autohtoni se indoiesc deja ca e posibila incadrarea in tinta de inflatie de 5% pentru 2006.

Mai ales ca va fi dificil pentru autoritati sa sprijine banca centrala in privinta celorlalti factori care influenteaza inflatia, respectiv urcarea pana la nivelul din UE a preturilor administrate (la gaze si energie) si majorarea salariilor in sectorul public. FMI sustine ca salariile ar trebui sa creasca la fel ca in UE, adica o singura data pe an, si in nici un caz peste rata estimata a inflatiei, ceea ce e greu de asteptat in Romania anului 2006.

In privinta politicii de credit, BNR si-a gasit insa un prim aliat in Ministerul Finantelor, care a anuntat ca proiectele publice si cele ale companiilor nationale care apeleaza la intermedierea ministerului trebuie sa fie asigurate de pe piata interna - de la banci sau de pe bursa. In conditiile in care exista suficienti bani pe piata interna, alte credite externe ar umfla inutil deficitul de cont curent, impins anul trecut spre 9,5% din PIB, sustin Finantele.

Exista si un plan de modificare a datoriei publice, care sa oblige ministerele in anii urmatori sa nu mai contracteze deloc credite externe. BNR a tot atras atentia ca deficitul de cont curent creste pe seama satisfacerii cererii cu produse de import. Nimeni nu poate obliga o companie privata sa nu mai importe sau sa nu se mai imprumute din strainatate; Guvernul poate constrange insa companiile de stat sa se finanteze exclusiv de pe piata interna.