Asta înseamnă că medicii vor reveni la programul de dinainte de 1989, cu diferenţa că PCR prevedea, totuşi, o sâmbătă liberă pe lună – era faimosul SRL socialist. Domnule Prim-Ministru, vă întreb respectuos: aţi extinde acest program de muncă asupra TUTUROR cetăţenilor României?

Dacă nu, de ce doar medicii trebuie să lucreze în acest fel? De unde această discriminare?

Răspunsul vi-l dau eu, pentru că subordonaţii dumneavoastră sunt preocupaţi să vă raporteze că în ţară e linişte şi că ei, unii, îşi fac datoria. Ei, bine, prin acest proiect se includ mai multe gărzi în programul obligatoriu, astfel încât gărzile să nu mai fie plătite conform statului lor LEGAL de ore suplimentare. Asta înseamnă pentru noi, medicii, o scădere majoră a veniturilor.

Domnule Prim-Ministru, mai ştiţi că subordonaţii domniei-voastre au anulat „de facto” sporurile din Sănătate? Anularea cu pricina se va vedea pe fluturaşe DOAR de la 1 ianuarie 2018 – să fie aceasta manevra prin care angajaţii din Sănătate vor fi puşi în faţa unui fapt împlinit DUPĂ ce Guvernul se va adăposti îndărătul unei legi explicate deficitar? Aşa s-ar părea, drept pentru care vă mai pun o întrebare: vi se pare firesc să vă respectaţi promisiunile doar pe hârtie, în timp ce veniturile REALE din Sănătate vor scădea?

Îmi permit să vă inoportunez în virtutea unei vechi cutume româneşti: jalba-n proţap. Românii s-au tot întrebat, în trecut, dacă „şeful” ştie ce fac subordonaţii săi. „Oare Mareşalul ştie?” se întreba lumea în anii războiului.

„Oare Ceauşescu ştie?” se întrebau unii în comunism. În consecinţă, vă întreb şi eu: „Dumneavoastră ştiţi, domnule Prim-Ministru?”

Nu e linişte în Sănătate, iar dacă miniştrii şi consilierii spun altceva, vă amintesc că domniile-lor ne-au asigurat că, citez: „avem prea mare nevoie de personalul din Sănătate ca să nu-l plătim corect”.

Calculele, însă, ne arată că veniturile vor scădea, ceea ce reprezintă atât abandonul principiilor expuse la început de mandat, cât şi abdicarea de la doctrina social-democrată, cea de la care vă reclamaţi. În context, ce garanţii ne daţi, domnule Prim-Ministru? Ce-i de făcut, astfel încât creşterea salarială de pe hârtie să nu fie totuna cu SCĂDEREA veniturilor?

Domnule Prim-Ministru, nu vreau să închei prin a aduce vorba de mişcările revendicative ale personalului din Sănătate, de care, sunt sigur, subordonaţii domniei-voastre v-au avertizat. Nu mă pot împiedica, însă, să nu amintesc de „greva prin emigraţie”, începută pe vremea Prim-Ministrului Boc – sunteţi sigur că doriţi ca şi numele dumneavoastră să fie asociat cu această „grevă” neobişnuită?