Uniunea Europeană cheltuie zeci de miliarde de euro pe an pentru a subvenţiona agricultura, o ramură a economiei vitală, dar vulnerabilă şi la schimbările climatice, şi la concurenţa din ţările mai ieftine sau mai norocoase din punctul de vedere al climei sau al capriciilor naturii. Însă o parte din aceşti bani sunt ademenitori pentru oamenii puternici, îi îmbogăţesc pe politicieni şi finanţează afaceri corupte, scrie The New York Times.

În vremea comunismului, ţăranii lucrau câmpurile care se întind pe kilometri întregi în judeţul dintre Budapesta şi lacul Balaton, culegând grâu şi porumb pentru un guvern care le furase pământul. Astăzi, copiii lor trudesc pentru noi stăpâni, un grup de oligarhi şi patroni politici care şi-au însuşit pământul prin înţelegeri opace cu conducătorii Ungariei democratice. Ei au creat o variantă modernă a sistemului feudal, oferind locuri de muncă şi ajutor celor care se conformează şi pedepsindu-i pe răzvrătiţi. Aceşti baroni ai pământului, după cum s-a dovedit, sunt finanţaţi şi chiar încurajaţi de Uniunea Europeană.

Blocul comunitar plăteşte într-un an obişnuit 65 de miliarde de euro ca subvenţii agricole menite să sprijine fermierii şi să ţină în viaţă comunităţile rurale. Dar în Ungaria şi în cea mai mare parte a Europei Centrale şi de Est, o bună parte din bani se îndreaptă către cei deja puternici sau cu relaţii politice. Fostul premier al Cehiei, Andrej Babiš, încă încasa zeci de milioane de euro în subvenţii în al doilea an de mandat, 2018 când, pentru a putea guverna a trebuit să se alieze cu un partid cu orientări comuniste.

Babiš a fost investigat pentru fraudă cu subvenţii de poliţia cehă şi de OLAF, biroul antifraudă al UE, pentru a fi achitat de acuzaţii în 2023 de o instanţă din Praga, dar nu definitiv.  Subvenţiile au finanţat acapararea de terenuri în stil mafiot în Slovacia şi Bulgaria.  Programul agricol al Europei, un mecanism care a contribuit la formarea Uniunii Europene, este acum exploatat de aceleaşi forţe antidemocratice care ameninţă blocul din interior. Acest lucru se datorează faptului că guvernele din Europa Centrală şi de Est, multe conduse de populişti, au libertate mare în privinţa modului în care sunt distribuite subvenţiile finanţate de contribuabilii din întreaga Europă, chiar dacă întregul sistem este învăluit în secret.

O investigaţie a New York Times desfăşurată în nouă ţări în anul 2019 a scos la iveală un sistem de subvenţii care este în mod deliberat opac, subminează grav obiectivele de mediu ale Uniunii Europene şi este deformat de corupţie şi de conflicte de interese. Maşinăria birocratică europeană de la Bruxelles permite această corupţie grosolană, deoarece confruntarea cu ea ar însemna schimbarea unui program care ajută la menţinerea unei uniuni precare. Liderii europeni nu se înţeleg între ei în privinţa multor lucruri, dar cu toţii se bazează pe subvenţii generoase şi pe o mare discreţie în a le cheltui. Înlăturarea acestui sistem pentru a elimina abuzurile din noile state membre ale UE ar perturba ordinea politică şi economică de pe tot continentul.

Blocul comunitar plăteşte într-un an obişnuit 65 de miliarde de euro ca subvenţii agricole menite să sprijine fermierii şi să ţină în viaţă comunităţile rurale. Dar în Ungaria şi în cea mai mare parte a Europei Centrale şi de Est, o bună parte din bani se îndreaptă către cei deja puternici sau cu relaţii politice.

Acesta este motivul pentru care când pregăteşte reforme Bruxelles-ul nu  pune accentul pe eliminarea corupţiei sau pe înăsprirea controalelor. În schimb, tendinţa este de a acorda liderilor naţionali mai multă autoritate asupra modului în care cheltuiesc banii – cu ignorarea obiecţiilor auditorilor interni. Programul pentru agricultură a fost mult timp cel mai greu element din bugetul central al Uniunii Europene, reprezentând 40% din cheltuieli. Este unul dintre cele mai mari programe de subvenţii din lume.

Cu toate acestea, unii europarlamentari de la Bruxelles, care legiferează şi votează cu privire la politica agricolă, recunosc că adesea nu au idee unde se duc banii. Un loc în care aceştia se duc este judeţul Fejer, casa premierului populist al Ungariei Viktor Orban. O icoană pentru extrema dreaptă a Europei şi un critic dur al Bruxelles-ului şi al valorilor corupte europene, Orban acceptă bucuros banii Uniunii Europene. Ancheta NYT a constatat că fondurile europene pentru subvenţii agricole care ajung în Ungaria intră într-un sistem de patronaj care îmbogăţeşte prietenii şi familia premierului Orban, protejează interesele politice şi pedepseşte rivali:  aproximativ 500 de hectare de teren de la stat au fost vândute ginerelui lui Orban şi membrilor familiei sale; peste 1.500 de ha de pământ de la stat i-au revenit omului de afaceri, oligarhului şi prietenului din copilărie al lui Orban, Lorinc Meszaros, şi familiei acestuia; aproape 400 de ha de teren de la stat au fost vândute lui Janos Flier, un partener de afaceri al soţiei lui Orban. Alte suprafeţe semnificative au fost vândute unui avocat din Budapesta şi membrilor familiei sale. Proprietarii închiriază o parte din terenuri domnului Meszaros. Cei care controlează terenurile se califică pentru milioane de euro în subvenţii de la Uniunea Europeană. „Este un sistem absolut corupt”, a spus Jozsef Angyan, care a fost cândva subsecretarul pentru dezvoltare rurală al lui Orban. Patronajul la vedere din judeţul Fejer nu ar fi trebuit să se întâmple. Încă din primele zile ale Uniunii Europene, politica agricolă a avut o importanţă specială ca sistem imuabil pentru sporirea bunăstării publice. În Statele Unite, securitatea socială sau Medicare sunt probabil cele mai apropiate echivalente, dar niciuna dintre ele nu este o prevedere sacră înscrisă în documentele fondatoare ale naţiunii. Uniunea Europeană cheltuieşte de trei ori mai mult decât Statele Unite pentru subvenţii agricole în fiecare an, dar pe măsură ce sistemul s-a extins, responsabilitatea nu a mai ţinut pasul. Guvernele naţionale publică unele informaţii despre destinatarii banilor, dar cei mai mari beneficiari se ascund în spatele unor structuri complexe de proprietate. Şi deşi fermierii sunt plătiţi, parţial, în funcţie de suprafeţele deţinute, datele despre proprietate sunt păstrate secrete, ceea ce face mai dificilă urmărirea acaparărilor de terenuri şi a corupţiei. Uniunea Europeană menţine o bază de date, dar, invocând dificultatea de a descărca informaţiile solicitate, a refuzat să furnizeze pentru NYT o copie. Ca răspuns, ziarul american şi-a compilat propria bază de date care, deşi incompletă, a completat informaţiile disponibile public privind acordarea subvenţiilor. NYT s-a concentrat mai mult pe Ungaria şi a reuşit să verifice tranzacţii cu terenuri de care a beneficiat un grup select de persoane de pe scena politică, a vizitat ferme din mai multe ţări şi a folosit înregistrările guvernamentale pentru a determina subvenţiile primite de unii dintre cei mai mari dintre beneficiari. Ancheta s-a bazat, de asemenea, pe munca depusă de jurnaliştii maghiari în ciuda represiunii din mass-media din partea guvernului lui Orban. Concluzia este că subvenţiile agricole au contribuit la formarea bazei pentru Uniunea Europeană modernă. Dar astăzi ele ajută la susţinerea unui fel de feudalism modern în care micii fermieri sunt îndatoraţi faţă de baronii latifundiari conectaţi politic. Trăsătura centrală a programului este că oamenii sunt plătiţi în funcţie de suprafaţa de pământ pe care o cultivă. Sistemul ar trebui să-i ajute pe fermierii harnici şi să stabilizeze aprovizionarea cu alimente a Europei. Dar în ţările din fostul bloc comunist, unde guvernul era stăpânul majorităţii terenurilor  agricole, lideri precum premierul Ungariei au scos la licitaţie terenuri pentru aliaţii politici şi chiar membri ai familiei. Şi subvenţiile se duc acolo unde este pământul. Chiar dacă Uniunea Europeană descrie programul de subvenţii ca fiind o plasă de siguranţă esenţială pentru fermierii harnici, studiile au arătat în mod repetat că 80% din bani merg către cei mai mari 20% dintre beneficiari. Şi unii dintre cei de la vârf au folosit aceşti bani pentru a acumula şi mai multă putere politică. În Bulgaria, subvenţiile au adus bunăstare elitei agricole. Academia Bulgară de Ştiinţe a constatat că 75% din principalul tip de subvenţie agricolă europeană din ţară ajunge la aproximativ 100 de entităţi. În 2019, autorităţile au efectuat raiduri în toată ţara care au scos la iveală legăturile corupte dintre oficialii guvernamentali şi oamenii de afaceri din agricultură. Unul dintre cei mai mari producători de făină din ţară a fost acuzat de fraudă în legătură cu subvenţiile. Aproape un sfert dintre fermierii care au aplicat în acel an pentru subvenţii nu au primit banii pentru că au încercat diverse scheme de fraudă, potrivit Radio Bulgaria. O anchetă a EURACTIV Bulgaria din 2020 a arătat cum sute de hectare de teren agricol din jurul satului Dabovo sunt cultivate cu soia, dar numai în acte, iar proprietarii primeau subvenţii. Investigaţii, inclusiv din partea autorităţilor, au continuat şi continuă şi se lasă cu arestări. În Slovacia, procurorul general a recunoscut existenţa unei „mafii agricole”. Micii fermieri au raportat că au fost bătuţi şi extorcaţi pentru terenuri valoroase pentru subvenţiile pe care le primesc. Un jurnalist, Jan Kuciak, a fost ucis în 2018 în timp ce investiga mafioţii italieni care s-au infiltrat în industria fermelor, au profitat de subvenţii şi au construit relaţii cu politicieni puternici. În ciuda acestor fapte, reformele propuse sunt adesea diluate sau eliminate la Bruxelles şi în multe alte capitale europene.

Concluzia este că subvenţiile agricole au contribuit la formarea bazei pentru Uniunea Europeană modernă. Dar astăzi ele ajută la susţinerea unui fel de feudalism modern în care micii fermieri sunt îndatoraţi faţă de baronii latifundiari conectaţi politic. Trăsătura centrală a programului este că oamenii sunt plătiţi în funcţie de suprafaţa de pământ pe care o cultivă. Sistemul ar trebui să-i ajute pe fermierii harnici şi să stabilizeze aprovizionarea cu alimente a Europei.

Oficialii Uniunii Europene au respins un raport din 2015 care recomanda înăsprirea regulilor subvenţiilor agricole ca o garanţie împotriva acaparării terenurilor din Europa Centrală şi de Est. Parlamentul European a respins un proiect de lege care ar fi interzis politicienilor să beneficieze de subvenţiile pe care le administrează. Iar oficialii de rang înalt resping sugestiile că undeva cineva ar frauda. „Avem un sistem aproape etanş”, a spus Rudolf Mögele, unul dintre cei mai mari oficiali din domeniul agriculturii din Europa. Ceea ce nu se spune este că, în timp ce auditurile pot surprinde incidente de fraudă veritabilă, eliminarea conflictelor de interese şi a corupţiei legalizate este mult mai dificilă. Uniunea Europeană se amestecă rareori în treburile naţionale, acordând libertate de acţiune liderilor aleşi. Iar puţini lideri au încercat o exploatare atât de vastă şi evidentă a sistemului de subvenţii precum Orban în Ungaria. La mitinguri, el a lansat mesajul că Bruxelles-ul vrea să elimine ajutorul pentru ferme şi în schimb foloseşte banii pentru a aduce migranţi, iar numai el poate opri aceste planuri. Fermierii care critică guvernul sau sistemul de patronaj spun că li s-au refuzat granturi sau s-au confruntat cu audituri surpriză şi inspecţii de mediu neobişnuite, ceea ce echivalează cu o campanie sofisticată de intimidare care aduce aminte de era comunistă. „Nu este ca atunci când venea o maşină după tine noaptea şi te lua”, a povestit Istvan Teichel, care cultivă un mic teren în judeţul natal al lui Orban. „Acum este ceva mai profund.”