România se confruntă cu o problemă demografică după anul 1990, începând cu care a pierdut aproape 4 milioane de cetăţeni din cauza migraţiei şi a natalităţii scăzute. În 2011, vârsta medie a unui cetăţean român era de 40,6 ani, iar acum este de 42,4 ani, astfel că putem spune că România îmbătrâneşte. Mai îngrijorător este că vârsta medie a femeilor a depăşit 44 de ani. În plus, în unele judeţe vârsta medie a femeilor este de peste 50 de ani, ceea ce face aproape imposibilă o redresare demografică pe cale naturală. În ce direcţie ne îndreptăm, în lipsa unor politici publice care să încurajeze natalitatea şi să ţină cetăţenii în ţară?

Observăm că pe parcursul ultimilor 30 de ani avem o scădere a populaţiei de aproape 4 milioane, iar dacă ne comparăm cu anul 1966 populaţia României din 2021 este la nivelul celei din 1966”, a spus Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), în cadrul conferinţei „Îmbătrânirea populaţiei rezidente, un fenomen greu de oprit”. Reducerea populaţiei rezidente este rezultatul a cel puţin două categorii de factori. Pe de o parte este vorba de tranziţia demografică, care este specifică oricărei ţări, iar al doilea factor este cel al migraţiei internaţionale. Tudorel Andrei afirmă că problema nu ţine în primul rând de reducerea  populaţiei rezidente a unei ţări, ci de asigurarea echilibrului pe cele trei categorii mari de vârstă.

„Problema este în ce măsură indicele de îmbătrânire demografică se înrăutăţeşte şi în ce măsură raportul de dependenţă demografică se înrăutăţeşte şi el în urma reducerii acestei populaţii. Practic, atât timp cât nu asiguri echilibrul între persoane de peste 65 de ani şi persoanele tinere şi între ce avem în grupa de vârstă şi persoanele în întreţinere, pot apărea dezechilibre atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. La noi în ţară indicele de îmbătrânire demografică s-a înrăutăţit. Dacă în 2011 era puţin peste 100, acesta ajuns la peste 120 la recensământul din 2021”, a explicat el.

„Problema cea mai mare nu este cea a reducerii populaţiei rezidente a unei ţări, ci problema este asigurarea echilibrului pe cele trei categorii mari de vârstă. Problema este în ce măsură indicele de îmbătrânire demografică se înrăutăţeşte şi în ce măsură raportul de dependenţă demografică se înrăutăţeşte şi el în urma reducerii acestei populaţii.”

Tudorel Andrei, preşedintele INS

Preşedintele INS a punctat că în ceea ce priveşte piramida vârstelor, instrument foarte important pentru a vedea care este impactul unor decizii politice, al unor schimbări politice sau al unor momente importante din istoria unei ţări, se observă o scădere a bazei, deci practic o scădere a populaţiei rezidente tinere atât la recensământul din 2011, cât şi la recensământul din 2021. „Se observă că la recensământul din 2021 baza este şi mai mică şi avem la nivelul populaţiei de sub un an o scădere cu 18%. Această cohortă poate să crească în perioada următoare întrucât veţi vedea ceva. Efectul migraţiei internaţionale, cel puţin din perioada 2002 – 2013 – 2014, care este o perioadă de vârf, se concretizează în această perioadă prin copii născuţi în străinătate şi înregistraţi în România după o anumită perioadă. Este posibil ca această bază să fie ameliorată în perioada următoare, întrucât copiii care s-au născut în 2021 pot fi înregistraţi şi pot rămâne în populaţia rezidentă”, a detaliat preşedintele INS.

Efectul a 30 de ani de tranziţie demografică este îmbătrânirea populaţiei, iar indicatorul relevant este vârsta medie a populaţiei.

„În 2021, vârsta medie este de 42,4 ani, după ce în 2011 a fost de 40,6 ani. Deci este o creştere medie anuală cu aproape jumătate de procent. Înseamnă foarte mult. Dar indicatorul ce sperie cel mai mult se referă la vârsta medie a femeilor: 44,1 ani, după ce în 2011 era de 42,1 ani. Sunt judeţe care au vârsta medie a femeilor de peste 50 de ani. Practic, în aceste judeţe, va fi foarte greu să avem o redresare demografică pe cale naturală”, afirmă Andrei. În ceea ce priveşte efectele migraţiei internaţionale, dacă în perioada 2003-2011 migraţia a influenţat cu 75% reducerea populaţiei rezidente, în perioada 2012-2021 nu a reprezentat decât 40% reducerea populaţiei rezidente a României. „Pe tot parcursul perioadei de tranziţie, 1990-2021, migraţia internaţională a redus populaţia rezidentă cu 70% şi factorul natural cu aproape 30%”, spune preşedintele INS. Tudorel Andrei a mai spus că între 2002 şi 2021 numărul copiilor care s-au născut în străinătate şi au fost înregistraţi în România a fost de peste 360.000.

„În calitate de slujbaşi ai şcolii, ne interesează cât este o cohortă, pentru că în funcţie de aceasta planificăm mersul şcolii româneşti, cu consecinţele economice aferente: câte manuale se tipăresc pentru elevi şi tot ce înseamnă parte financiară alocată pentru şcoli.”

Marius Andruh, vicepreşedintele Academiei Române

 „Mai sunt şi alţii, dar care nu au fost înregistraţi. La nivelul ultimilor ani, 2018, 2019, aproape 20% din numărul de născuţi vii înregistraţi în România erau copiii născuţi în străinătate şi înregistraţi şi în România.” În total, România a pierdut circa 1,1 milioane de oameni în ultimii 10 ani, până la 19,05 milioane de locuitori, arată datele recensământului. Populaţia rezidentă a României din 2021 a scăzut cu 5,3% în raport cu 2011 şi cu 12,1% în raport cu 2002. Ritmul scăderii populaţiei rezidente s-a redus, dar este la o valoarea apreciabilă. Fenomenul este prezent la nivelul ţărilor din estul Europei. Bulgaria a avut o contracţie a populaţiei între cele două recensăminte de peste 11%, iar Croaţia tot cu 11%.

În Polonia contracţia a fost de sub 1%, iar Cehia a avut o creştere. Marian Preda, sociolog şi rectorul Universităţii din Bucureşti, este de părere că scăderea populaţiei rezidente nu este cea mai mare problemă a României, ci structura pe vârste a populaţiei. „Recensământul este o fotografie la 1 decembrie 2021 a situaţiei României. Ea nu ne spune foarte multe lucruri noi, doar le confirmă. Nu este aşa o tragedie că populaţia României scade, populaţia lumii la 1800 era 1 miliard de locuitori, la 1900 era de sub 2 miliarde, în 2000 eram 6 miliarde, acum suntem deja 8 miliarde şi se va stabiliza cândva în jurul anului 2100 la vreo 10,8 miliarde.

Problema mare este în interiorul populaţiei, structura, faptul că avem dezechilibre majore şi pe acestea trebuie să le analizăm din interior. Problema mare este că scade foarte mult numărul de nou-născuţi, că la fiecare cinci copii unul se naşte în străinătate. Astfel, trebuie să vedem ce trebuie să facem în interior. O problemă este cea pe vârste. Ponderea populaţiei de 65 de ani este deja de aproape 20%“, a spus Preda în cadrul evenimentului INS.

Rectorul Universităţii din Bucureşti afirmă că cea mai mare pondere a săracilor este în rândul tinerilor, familiile cu copii, copiii şi tinerii sunt cei mai săraci din România ca pondere.

„Aceasta este politica unui stat modern care realizează că are o problemă demografică majoră. Când vorbim şi despre ce face în mod eficient pentru politicile de susţinere a familiilor cu copii, a copiilor şi a tinerilor? De fapt, noi avem de 32 de ani o mulţime de studii. Politicile nu se văd. Ignorăm avertismentele acestea. Putem să facem proiecţii demografice cu o rată foarte mare de acurateţe şi, privind la cei care vor intra în sistemul de pensii şi la cei care intră pe piaţa muncii, trebuie să avem politici care să prevină şi să reducă riscurile acestea, care sunt determinate democrafic, dar nu sunt numai demografice“, a spus Marian Preda.

Marius Andruh, vicepreşedintele Academiei Române, afirmă că astfel de statistici cu privire la natalitate şi structura pe vârste a populaţiei sunt relevante pentru întregul mers al economiei.

„În calitate de slujbaşi ai şcolii, ne interesează cât este o cohortă, pentru că în funcţie de aceasta planificăm mersul şcolii româneşti, cu consecinţele economice aferente: câte manuale se tipăresc pentru elevi şi tot ce înseamnă partea financiară alocată pentru şcoli. Un recensământ este extrem de important pentru imaginea pe care o avem despre propria noastră ţară. Pentru politicieni este important pentru că toate politicile se vor dezvolta în funcţie de rezultatele recensământului. Deci, din punct de vedere economic, este un lucru extrem de important”, a spus el în cadrul conferinţei INS.

Astfel, scăderea natalităţii a devenit una dintre cele mai evidente probleme cu care se confruntă România în această perioadă. Primele date ale Recensămân¬tului Populaţiei au arătat o scădere de 1,1 milioane de locuitori faţă de recensământul din 2011, iar motivele care stau în spatele acestei scăderi sunt natalitatea în scădere continuă, migraţia şi deficitul demografic, adică faptul că numă¬rul nou-născuţilor este mai mic decât cel al deceselor.

De altfel, numărul nou-născuţilor aproape că s-a înjumătăţit din 1990 şi până în prezent. Dacă în 1990, numărul nou-născuţilor era de 314.746, pe când în 2021 a fost de 180.735, iar în primele 11 luni din 2022 a ajuns la 157.954, conform ultimelor date publicate de INS. Toate judeţele României au înregistrat scăderi ale numărului de nou-născuţi în ultimele trei decenii. Cele mai mari scăderi au fost în judeţe precum Bacău, Neamţ şi Prahova.

„Nu este aşa o tragedie că populaţia României scade, populaţia lumii la 1800 era de 1 miliard de locuitori, la 1900 era de sub 2 miliarde, în 2000 eram 6 miliarde, acum suntem deja 8 miliarde şi se va stabiliza cândva în jurul anului 2100 la vreo 10,8 miliarde. Problema mare este în interiorul populaţiei, structura, faptul că avem dezechilibre majore şi pe acestea trebuie să le analizăm din interior.”

Marian Preda, sociolog, rectorul Universităţii din Bucureşti

Un factor pentru scăderea natalităţii ţine şi de vârsta mamei la prima naştere. Astfel, dacă în 1990 mamele aveau, în medie, 22 de ani la prima naştere, în 2021 vârsta medie a ajuns la 27,5 ani, după cum arată statisticile INS. Vârsta medie a mamelor a crescut în toate ţările membre UE, ajungând până la 29,5 ani în 2020, conform Eurostat. Un alt indicator important este cel al mamelor cu vârsta de 40 de ani şi peste, care în România a ajuns la 3,4% în 2022, de la 1,1% în anul 2001. Un element important în evoluţia natalităţii este şi cel al schimbării modului în care funcţionează societatea – femeile pun tot mai des cariera pe prim plan şi amână naşterea unui copil până la vârste mai înaintate. Scăderea natalităţii nu este o problemă cu care se confruntă doar România. De-a lungul anilor, numărul nou - născuţilor din UE a scăzut într-un ritm relativ constant. Din 2001, când au fost înregistrate 4,4 milioane de nou-născuţi în UE, a existat o redresare modestă, cu o valoare de 4,7 milioane de copii născuţi în 2008, urmată de reduceri anuale până în 2020, când au fost 4,1 milioane de nou-născuţi. Dintre statele membre, cele mai mari scăderi ale numărului de nou - născuţi vii între 2001 şi 2020 au fost înregistrate în Portugalia (-25%) şi Italia (-24 %).  ■