Intr-o prezentare recenta, facuta cu ocazia unei conferinte pe tema energiei eoliene - aparent singurul lucru care mai misca in energia romaneasca -, Alexandru Sandulescu, director general de politici energetice din cadrul Ministerului Economiei, spunea ca in urmatorii zece ani cam 28% din unitatile de producere a energiei electrice existente trebuie inlocuite si pana in 2035 mai bine de jumatate din vechile centrale ar trebui schimbate cu grupuri noi.

In tot acest scenariu, care face parte din noua strategie energetica a Romaniei pentru 2011-2035, menita sa inlocuiasca defuncta strategie pentru 2007-2020, capacitatile nucleare ar trebui sa se tripleze.

Pe hartie, lucrurile stau bine, graficele urmeaza o logica absolut normala, in care vechile centrale termo vor fi inlocuite de hidrocentrale noi si de reactoare mari. In realitate insa, patru din sase investitori au decis sa spuna adio investitiei in cele doua reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavoda.

Statul, reprezentatat de Nuclearelectrica, sta acum pe un munte de actiuni nedorite, dupa ce a reusit sa mai aiba doar doi parteneri in proiect - Enel si ArcelorMittal Romania -, dupa ce cehii de la CEZ au plecat inca de anul trecut, iar RWE (Germania), GDF Suez (grup franco-belgian) si Iberdrola (Spania) au anuntat in comun ca se retrag din cauza incertitudinilor economice. Cu putin inainte de acest anunt, RWE se mai retrasese dintr-un parc eolian din cauza faptului ca procesul de autorizare dura nepermis de mult. Totodata, centralele de mii de MW pe care au anuntat ca le fac marile companii energetice straine alaturi de statul roman nu au depasit faza de proiect, asta in cazul fericit in care inca se mai lucreaza la ele.

Astfel de exemple completeaza un peisaj inghetat in care reorganizarea sistemului de productie a energiei prin formarea celor doi giganti energetici bate pasul pe loc, multi specialisti spunand ca si acest proiect este mort. Ultimii ani arata insa ca acesta nu ar fi primul proiect blocat, nici ideea crearii unui singur campion national neavand mai mult succes, desi a pus pe foc o piata intreaga."Romania a dovedit pana acum ca-si poate permite sa piarda multe lucruri. Proiectul reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda nu ar fi primul. Problema este ca noi avem obligatii asumate prin tratatul de aderare. Investitiile de mediu in termocentrale nu au fost facute. Unele unitati se vor inchide, asa ca putem deveni deodata importatori de energie.

Cine raspunde de aceste lucruri?", se intreaba un specialist in industria nucleara care prefera sa vorbeasca sub protectia anonimatului. Pastrarea anonimatului in aceasta perioada este o constanta cand vine vorba de Cernavoda, deoarece - avand loc renegocieri si repozitionari ale companiilor - oamenii din domeniu prefera sa nu fie asociati cu declaratii referitoare la proiect. La randul lor, surse din marile companii care au fost implicate in proiectul reactoarelor 3 si 4 sustin ideea ca tergiversarea unor proiecte majore la infinit poate transforma Romania dintr-un exportator net de energie intr-un importator: "Parcul de generare al Romaniei este foarte vechi. Eficienta centralelor este scazuta. Care este capacitatea Romaniei de a negocia o noua amanare pentru indeplinirea obligatiilor de mediu? Uniunea Europeana se va uita spre noi si va zice: fonduri europene nu ati luat, centrale nu ati facut, drumuri nu aveti. De ce v-as mai pasui? Inchideti!".

Cea mai mare problema este ca in 2012 va veni scadenta la marile termocentrale in ceea ce priveste investitiile de mediu. In acel moment, cei care au facut proiectele necesare vor merge mai departe, iar cei care nu le-au facut vor fi obligati sa inchida in cazul in care nu vor fi obtinute niste extinderi de termene.