1 iunie 2021 are o însemnătate aparte pentru industria auto est-europeană: atunci şi-a făcut cu succes debutul pe bursă constructorul bulgar de supermaşini Sin Cars, iar concurentul croat, deja vedetă, Rimac şi-a prezentat un nou model, unul cu totul şi cu totul electric. Este vorba, de fapt, de o hipermaşină. Prin Skoda, cehii produc Volkswagen-ul săracului. Cel puţin aşa se spune. Prin Dacia, românii produc Renault-uri pentru toate buzunarele. Şi Skoda şi Dacia sunt mărci locale şi motive de mândrie naţională pentru Cehia şi România, aşa cum au fost şi pe vremea comunismului.

Celelalte ţări est-europene au avut şi ele propriile aventuri cu branduri auto autohtone, dar cu mai puţin succes. Polonia încă mai tânjeşte după o marcă naţională. Însă între timp o nouă tendinţă a prins contur în regiune: producţia de supercar-uri, maşini de lux, scumpe şi foarte scumpe, sportive, cu producţie limitată. Producătorul bulgar Sin Cars Industry a încercat pe 1 iunie să strângă două milioane de leva (un milion de euro) prin oferta publică iniţială de vânzare de acţiuni (IPO) pe Bursa de la Sofia, mai precis pe o piaţă specială numită BEAM, şi a reuşit.

A fost un pas îndrăzneţ pentru o companie de nişă. Sin Cars are nevoie de aceşti bani pentru a începe producţia în serie de maşini electrice (nu supermaşini) pe care intenţionează să le exporte pe piaţa din Europa de Vest, scrie SeeNews. Sin Cars, ca de altfel şi alţi producători de supercaruri est-europeni, au insistat pe maşini electrice chiar înainte ca acestea să devină un trend, sau o necesitate, în Europa.

Compania s-a folosit de BEAM deoarece aceasta este o platformă special creată pentru a permite companiilor mici şi medii să se listeze printr-o procedură simplificată. Planurile de IPO au fost mult reduse din cauza pandemiei, intenţia iniţială a Sin Cars fiind de a strânge de la investitori 3,1 milioane de euro pentru o linie nouă de producţie, dar şi pentru dezvoltarea de triciclete electrice pentru transportul turiştilor. Planurile erau mari înainte de pandemie, strategia de viitor prevăzând şi posibilitatea dezvoltării de maşini de afaceri cu opt locuri sau de vehicule comerciale pentru transportul de marfă.

Sin Cars Industry a fost înfiinţată în urmă cu aproape 8 ani de pilotul de curse Rosen Daskalov şi produce în vremuri normale la fabrica sa din oraşul Ruse cam 50 de maşini sport sau de curse personalizate pe an pentru clienţi din SUA, America de Sud şi Australia, zone cu drumuri lungi şi fără aglomeraţie uşor de găsit. Sin Cars a participat, de altfel, la competiţia europeană de amatori GT4  cu modelul pe benzină de sute de cai putere R1 şi cu Daskalov pe postul de pilot. Însă electromobilitatea nu înseamnă doar maşini vitezomane ci şi modele mici, complet electrice, iar pe ele îşi concentra atenţia  Daskalov în 2018, într-un interviu pentru Bloomberg. „Ţinta noastră este să vindem o maşină mică de oraş multifuncţională care să fie folosită pentru livrări de curierat, servicii de taxi, transport”, spunea atunci pilotul de curse. „Oraşele europene au nevoie de acest tip de transport. Centrele oraşelor vor fi în curând închise pentru maşinile pe motorină. China este departe, iar noi putem oferi ceva de o calitate mai bună.”

Producătorul bulgar Sin Cars Industry a încercat pe 1 iunie să strângă două milioane de leva (un milion de euro) prin oferta publică iniţială de vânzare de acţiuni (IPO) pe bursa de la Sofia, mai precis pe o piaţă specială numită BEAM, şi a reuşit.

Sin Cars Industry a fost înfiinţată în urmă cu aproape 8 ani de pilotul de curse Rosen Daskalov şi produce în vremuri normale la fabrica sa din oraşul Ruse cam 50 de maşini sport sau de curse personalizate pe an pentru clienţi din SUA, America de Sud şi Australia, zone cu drumuri lungi şi fără aglomeraţie uşor de găsit.

În Bulgaria, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007 sunt aproximativ 150 de fabrici de piese pentru producătorii auto mondiali de top contribuiau înainte de criză cu 4,5% la Produsul Intern Brut al ţării, potrivit Automotive Cluster Bulgaria, asociaţia de lobby a industriei.

Cu forţă de muncă relativ bine pregătită şi ieftină, Europa de Est a devenit după căderea comunismului o casă pentru o varietate de producători auto, furnizori de piese şi producători de materii prime. În Bulgaria, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007, sunt aproximativ 150 de fabrici de piese pentru producătorii auto mondiali de top contribuiau înainte de criză cu 4,5% la Produsul Intern Brut al ţării, potrivit Automotive Cluster Bulgaria, asociaţia de lobby a industriei. Sin Cars se mândreşte cu modelul nou S1 complet electric, o maşină modulară de stradă cu un preţ de pornire de 40.000 de euro prezentată în 2018 la Salonul Auto de la Geneva.

Astfel de maşini speciale îşi găsesc mai uşor clienţi. Însă Daskalov visa înainte de criză şi de pandemie la producţia de serie de maşini mai mici. Călătoria cu maşini electrice în afara oraşelor, chiar şi cu o autonomie calculată de 500 de kilometri poate fi o provocare, deoarece nu există încă o reţea fiabilă de staţii de încărcare în majoritatea ţărilor europene, a recunoscut el în interviul pentru Bloomberg.

Cu toate acestea, nişa de piaţă există pentru maşinile electrice mici în oraşe, „unde viteza şi autonomia mai mici permit costuri de producţie mai mici”. Noua platformă electrică L-City a lui Daskalov era deja gata şi promitea să fie versatilă, putând fi folosită atât pentru camioane mici cât şi pentru autoturisme. Cu o autonomie de 150 de kilometri, platforma are un preţ de bază de aproximativ 10.000 de euro, spunea Daskalov în urmă cu aproape trei ani. Însă de atunci febra electromobilităţii i-a cuprins pe toţi producătorii auto mari, care dispun de resurse mult mai mari decât Sin pentru cercetare şi dezvoltare şi dintre care mulţi promit serii întregi electrice. „Visul meu este să fac 30-40 de maşini pe zi, ceea ce este foarte realistic pentru piaţa pe care ne concentrăm – marile oraşe din Europa”, spunea Daskalov.

Născut în Bulgaria în 1972, Daskalov a crescut în spatele Cortinei de Fier. Tatăl şi bunicul său au concurat atât cu maşini, cât şi cu motociclete, aşa că o mare parte din copilărie şi tinereţe Daskalov şi-a petrecut-o în ateliere care lucrau cu maşini, povesteşte el într-un interviu din 2017 pentru revista Road&Track. Daskalov şi-a reprezentat ţara de curse de karturi, concurând prin Europa de Est şi Uniunea Sovietică şi câştigând campionate înainte de a pleca de acasă la facultate pentru a studia ingineria mecanică. A fost o tinereţe şi o adolescenţă în care automobilele şi cursele au avut roluri princilale. De aceea nu este de mirare că tânărul şi-a dedicat şi viaţa profesională automobilismului. După ce a devenit partenerul tatălui său în afacerea acestuia cu piese de schimb, Daskalov a mers mai departe înfiinţându-şi propriul atelier de carosaj şi propria afacere cu piese de schimb. În cele din urmă, a avut suficient succes încât să poată concura din nou nu doar în curse, ci şi în afacerile mai mari, cu supermaşini. „Am avut un vis într-o noapte că eram într-o cursă de karturi, dar îmi uitasem casca“, povesteşte el. „M-am gândit «Dar ce fac?» De ce lucrez atât de mult în fiecare zi şi visez la curse?’ M-am dus în Germania a doua zi şi am cumpărat un kart.“ În scurt timp, Daskalov s-a lansat în curse cu maşini, sperând ca într-o zi să-şi înfiinţeze o companie auto. Sin Cars a fost fondată în 2012, iniţial cu sediul în Marea Britanie. O despărţire amară de partenerul său de afaceri britanic a stopat progresul companiei la scurt timp, aşa că Daskalov a mutat Sin Cars în Bulgaria şi s-a apucat să conducă singur afacerea. Şi a avut succes, lanţul de magazine de piese de schimb aducându-i un profit de peste un milion de euro pe an. Astfel, Daskalov nu insistă cu Sin Cars pentru a se îmbogăţi, piesele de schimb îi aduc bani suficienţi, ci pentru a-şi realiza un vis.

Tot pe 1 iunie, din Croaţia, Rimac Automobili a prezentat lumii hipercarul Nevera, o senzaţie electrică destinată mai degrabă călătoriilor prin stratosferă decât pe pământ, după cum scrie Top Gear. Fondatorul companiei, Mate Rimac, este pus pe aceeaşi treaptă cu Elon Musk, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos.

Supercarul R1, prima mândrie a Sin, este un vârf de lance cu motor central, cu două locuri, cu caroseria din carbon. Este construită în jurul unui şasiu cu cadrul spaţial, are un motor LS7 cu opt cilindri în V amplasat în spatele cabinei. R1, de 1400 kg, are suspensie pe tijă cu amortizoare Ohlins. Frânele sunt de la AP Racing. Există mai multe versiuni. 550 dezvoltă 542 CP, dar cumpărătorii care doresc mai multă performanţă ar putea lua în considerare R1 650 supraalimentat. Cutia de viteze este manuală şi de aceea cine ajunge la viteza maximă are o satisfacţie în plus. Sin Cars cere 199.900  de euro pentru R1 550 (înainte de taxe). „La început am vrut să construiesc o maşină la preţuri accesibile, în jur de 60.000 de euro”, spune Daskalov. „Poate 10.000 de euro profit la fiecare maşină. Dar apoi am început să fac calcule ...“

„Motorul, de exemplu, costă 11.000 de euro înainte să îl modificăm. Cutia de viteze este peste 10.000 de euro, iar cablajul costă 8.000 de euro.“ În total, Sin Cars plăteşte furnizorilor aproximativ 100.000 de euro pentru piese pe fiecare maşină şi cheltuie încă 50.000 de euro în casă. Acest lucru lasă un profit de aproximativ 50.000 de euro pe maşină, ceea ce înseamnă că Daskalov nu-şi va acoperi niciodată investiţia iniţială de 8 milioane de euro. Un atuu pe care compania îl are este costul forţei de muncă foarte ieftin din Bulgaria. „Plătesc 800 de euro pe lună pentru un mecanic bun”, explică Daskalov. „Asta ar însemna plata pe doar o săptămână în Marea Britanie.“ Daskalov  oferă astfel o perspectivă rară asupra costurilor astronomice ale înfiinţării şi conducerii unei mici companii de supercaruri. Având aceste numere în minte, este uşor de văzut de ce lista cu start-up-urilor de supermaşini care au venit şi au eşuat rapid pe marginea drumului este atât de lungă.

Pentru Sin Cars, IPO-ul din 1 iunie de la Sofia a fost mai mult decât un succes. Emisiunea de acţiuni a fost suprasubscrisă de trei ori.

Tot pe 1 iunie, din Croaţia, Rimac Automobili a prezentat lumii hypercar-ul Nevera, o senzaţie electrică destinată mai degrabă călătoriilor prin stratosferă decât pe pământ, după cum scrie Top Gear. Fondatorul companiei, Mate Rimac, este pus pe aceeaşi treaptă cu Elon Musk, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos. În jurul său s-a creat un adevărat cult. Dacă visul lui Daskalov este producţia în serie de maşini electrice, Rimac s-a specializat pe maşini sport electrice şi superputernice. Bazată pe conceptual mai vechi C_Two, Nevera, care în croată înseamnă o furtună cu descărcări electrice care vine dinspre mare şi loveşte uscatul cu vânturi şi de 200 de kilometri pe oră, poate dezvolta aproape 2.000 de cai putere şi poate fi încărcată de la 0 la 80% în ceva mai mult de un sfert de oră şi atinge 100 km/h de pe loc în mai puţin de 2 secunde. Viteza maximă teoretică este de 412 km/h. Rimac intenţionează să producă 150 de unităţi cu un preţ de pornire de 2 milioane euro. O minune a tehnologiei care vine dintr-o ţară cu industrie auto inexistentă.

Cu specificaţii mai modeste şi mai ieftină, cam la 250.000  de euro, din Polonia vine Hussarya GT, primul supercar al acestei ţări. Start-up-ul, Arrinera, este încă la început cu producţia de maşini, deşi funcţionează din 2008. Numele de Hussarya face apel la mândria naţională, evocând celebra cavalerie poloneză - husarii – din epoca de aur a regatului polonez (secolul XVI). Cehii se mândresc cu Praga R1r şi K-1 Attack.  BAK Motors, fondată în Elveţia de doi antreprenori maghiari şi un avocat britanic, a anunţat recent proiectul unui hypercar electric ce poartă numele unuia dintre cei mai faimoşi cai de curse ai Ungariei, Kincsem. În 2015, Jakusa Design a prezentat conceptul primei supermaşini maghiare electrice, Jakusa Triango. Dar de atunci nu s-a mai auzit nimic despre ea.

Cu specificaţii mai modeste şi mai ieftină, cam la 250.000  de euro, din Polonia vine Hussarya GT, primul supercar al acestei ţări. Start-up-ul, Arrinera, este încă la început cu producţia de maşini, deşi funcţionează din 2008. Numele de Hussarya face apel la mândria naţională, evocând celebra cavalerie poloneză - husarii – din epoca de aur a regatului polonez (secolul XVI). Cehii se mândresc cu Praga R1r şi K-1 Attack.