Un domn intre doua varste, bine imbracat, s-a ridicat de pe canapea. In stanga lui, asezata in fotoliu, o doamna l-a ascultat cu stiloul si agenda in mana. In fata, o masa pe care sunt asezate un reportofon, batiste de hartie si un bol cu bomboane. Sedinta de terapie s-a terminat. Nu e o scena de film american, ci una petrecuta in Bucuresti, intr-un cabinet de psihoterapie de pe strada Johann Sebastian Bach. „Sunt tot mai multi clienti, dar va mai dura ceva vreme pana cand vizita la psihoterapeut va fi perceputa ca ceva normal“, explica Mihaela Sobescianschi, psihoterapeut, senzatia de usoara jena de pe chipul clientului sau.

Pentru Florin Tudose, seful sectiei de psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucuresti, care conduce si un centru de psihiatrie privat, „ceva vreme“ inseamna „probabil 10-15 ani. Atunci vor veni romanii fara jena la un cabinet psihoterapeutic“. Deocamdata, crede el, „sunt putini care recunosc utilitatea acestuia“. Si nici la capitolul recunoastere profesionala situatia nu sta altfel, de vreme ce meseria de psihoterapeut nu este inca acreditata in Romania. Totusi, numarul specialistilor este azi de sase ori mai mare decat in 2000. In tara sunt 900 de specialisti formati dupa criterii internationale si acreditati de Asociatia Europeana de Psihoterapie, dar „abia cand va exista in codul ocupatiilor aceasta profesie vom putea spune ca am intrat in randul lumii“, comenteaza Ileana Botezat Antonescu, presedintele Federatiei Romane de Psihoterapie.

Serviciile de psihoterapie sunt o piata mica - abia anul trecut au insemnat in jur de sase milioane de euro. Dar afacerile sunt de perspectiva, spun cei care lucreaza in domeniu, din cel putin doua motive: numarul specialistilor este de 20 de ori mai mic decat considera necesar normele europene (in medie, un psihoterapeut la 10.000 de locuitori), iar stresul cotidian, anxietatea si depresia sunt diagnostice tot mai des intalnite.

Minutul de terapie costa circa doi lei, in conditiile in care o consultatie costa in medie 20 de euro, cu un maxim de 50 de euro, si dureaza cam 50 de minute. In general, un cabinet are patru-cinci pacienti platitori pe zi, estimeaza Ileana Botezat Antonescu, completand ca onorariul depinde de notorietatea terapeutului, de gravitatea problemei cu care vine clientul, de posibilitatile financiare ale clientului, dar si de frecventa sedintelor de terapie. La un calcul simplu, un cabinet care are cinci clienti pe zi castiga in jur de 100 de euro, adica 2.100 de euro pe luna, ceea ce inseama cel putin 25.000 de euro pe an. E mult sau e putin? „In strainatate am colegi care castiga si 1.500 de euro pe zi“, compara Florin Tudose, precizand ca momentul in care romanii vor plati macar sute de euro pentru astfel de servicii este totusi departe.

Lucrurile se misca greu, crede Ileana Botezat, si pentru ca, „pe langa teama si rusinea de a nu fi considerati nebuni, majoritatea celor care au probleme tratabile prin psihoterapie au tendinta sa evite mersul la specialist, pentru ca au ramas cu convingerea ca este periculos sa vorbesti cuiva despre problemele tale intime sau despre convingerile tale“. Faptul ca pana in anul 1989 psihiatria, psihologia si psihoterapia erau marginalizate, chiar privite cu suspiciune, nu poate fi usor depasit, adauga Florin Tudose. O alta bariera  este faptul ca psihoterapia este adesea confundata cu psihiatria. „La psihiatru se merge de multe ori pentru o vizita scurta, un diagnostic sau prescrierea unui tratament medicamentos. La psihoterapie, clientul vine sa stea si sa vorbeasca despre el“, explica psihoterapeutul Cristina Voicu.

La ora actuala, dintre cei care apeleaza la un psihoterapeut, 20% sunt oameni de afaceri. „Nu e deloc usor, ca intreprinzator sau director, sa fii responsabil pentru cateva zeci sau sute de persoane. Ritmul de munca este alert, cantitatea de sarcini profesionale e mare. Daca la aceasta se adauga si o viata personala cu probleme, efortul psihic este cu atat mai greu de suportat“, spune Voicu. Printre cei care i-au cerut ajutorul se numara in prezent cinci oameni de afaceri. „Mai rar insa cauza propriu-zisa pentru care acestia ajung pe canapea este slujba si mult mai adesea problemele din familie“, a constatat Florin Tudose. Ceea ce ii opreste pe multi din cei care conduc o firma mare sau o multinationala sa-si caute rezolvarea problemelor la un cabinet de specialitate este, totusi, prejudecata cum ca „un om puternic - si oamenii de afaceri se vor puternici si autocontrolati - isi rezolva singur problemele de adaptare. Realitatea este cu totul alta si efortul de a controla totul cu orice pret nu face decat sa inrautateasca situatia“, precizeaza Tudose.

Dincolo de segmentul celor cu venituri mari, multi au vazut si vad aceasta solutie drept prea costisitoare, un lux inutil. Dar cresterea puterii de cumparare isi spune cuvantul in cele din urma: Cristina Voicu sustine ca fata de acum cinci ani, a crescut „simtitor“ numarul de solicitari pentru cabinetele de psihoterapie. Dar e greu de apreciat daca disponibilitatea de a cheltui mai mult pe astfel de servicii „este consecinta faptului ca romanul a auzit sau a vazut prin filme ca este la moda sa ai un terapeut ori chiar simte nevoia sa se cunoasca mai bine“.