Explozia pieţei tabletelor şi a telefoanelor inteligente a determinat angajaţii din companii să fie în permanenţă conectaţi la sarcinile de serviciu. tehnologia a făcut ca viaţa personală şi cea profesională să nu mai poată fi delimitate ca odinioară, iar angajaţii trebuie să traseze limite clare între cele două şi să înveţe când să spună stop. De parcă ar putea.

Diana are 32 de ani şi urăşte telefonul soţului. El lucrează de ani buni în vânzări într-o multinaţională din industria tutunului. Slujba îi cere însă să fie mereu conectat şi să intervină în rezolvarea problemelor atunci când apar, pentru a evita pierderile. „Telefonul lui de serviciu sună şi în concediu, uneori la ore inumane. Îmi amintesc perfect că într-o vacanţă a sunat şi la şase dimineaţa, când ne-am trezit toţi cei din camera de hotel, inclusiv cel mic. Mailurile vin indiferent de oră şi chiar dacă nu trebuie dat un răspuns fiecărui mesaj, e bine să le citească în caz că apare ceva important.“ Jobul Dianei este complet diferit de al soţului său. Nu a primit de la serviciu nici telefon, nici tabletă, nici laptop şi îşi respectă timpul liber. „Cred că sunt singura din cercul meu de prieteni care nu poate verifica adresa de e-mail de la serviciu de pe telefon. Şi cred că e mai bine aşa“, povesteşte Diana.

După creşterea constantă a gradului de penetrare a telefoanelor inteligente, de aproape 40% în prezent pe piaţa locală, fenomenul conectării 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, a devenit de actualitate şi în România, iar graniţa dintre job şi timpul liber s-a subţiat considerabil. Tema echilibrului între viaţă personală şi muncă privea până nu de mult doar managerii de top şi industria de consultanţă, a căror activitate profesională se desfăşura la birou, uneori până târziu în noapte, însă, odată plecat, angajatul era liber şi greu de găsit, după cum îşi aminteşte consultantul Sergiu Neguţ. Deşi ar fi trebuit să le facă viaţa mai uşoară, tehnologia a reuşit contrariul. „Timpul personal s-a contractat, timpul de lucru a ajuns să fie oricare timp mort, iar fiecare minut liber poate fi folosit pentru muncă. Cred că peste jumătate dintre posesorii de smartphone ne citim e-mailul (inclusiv de business) sistematic în timpul liber, seara şi în weekend, că adesea citim şi scriem mesaje înainte de culcare, dimineaţa la trezire şi chiar şi în trafic, aşteptând la semafor“, explică Neguţ.

Este şi cazul lui Tudor, un tânăr de 26 de ani angajat ca programator în industria telecom. Îşi ţine mereu mobilul aproape pentru că răspunde de funcţionalitatea serviciului de relaţii cu clienţi, iar alertele pot veni oricând. Cel mai recent s-a întâmplat duminică după-amiază, când se afla în tren în drum spre Bucureşti: „Nu e niciun motiv de bucurie să primeşti laptop sau smartphone de la serviciu, fie el şi iPhone6 sau Samsung Galaxy S5. Pe loc ţi se pare wow, dar înţelegi repede că asta înseamnă că programul tău nu se va mai termina niciodată la şase seara. Niciodată“. A trebuit să se conecteze de pe smartphone pentru a limita efectele problemei, dar apoi a muncit şi de acasă ore bune la rezolvarea situaţiei. Pentru timpul muncit în afara orelor de program, primeşte zile de concediu. Realitatea arată însă că are zece zile de concediu reportate de acum trei ani, timp liber pe care l-a văzut doar într-un fişier Excel.

Mai grav este, după Sergiu Neguţ, faptul că mentalităţile s-au schimbat, iar angajaţilor li se pare mai firesc să rezolve lucrurile în timp real decât să aştepte până a doua zi la birou, când vor fi ocupaţi. „Treptat, treptat, ajungem să muncim mult mai mult decât cele opt sau zece ore de odinioară, ajungem să fim în continuare conectaţi în weekend şi în vacanţe, ajungem să nu mai delegăm toata autoritatea pentru că nu mai suntem niciodată cu totul plecaţi. Ajungem să trăim microsecvenţe de muncă şi de relaxare în aşa-zisul timp liber.“ Şi, spune consultantul, ajungem chiar să ne placă, pentru că la urma urmei e decizia noastră cum facem această întreţesere.

Angajaţii români, mai ales cei din companii de talie mare, primesc de la angajatori dispozitive portabile, încercând simultan să îi recompenseze, dar şi să li se crească productivitatea. Un studiu InsightExpress realizat în 15 ţări la cererea companiei Cisco arată că şapte din zece specialişti în resurse umane cred că angajaţii aparţinând Generaţiei Y pot îndeplini sarcinile mai rapid dacă li se permite folosirea dispozitivelor mobile şi aplicaţiilor, în loc de desktopuri, laptopuri sau notebookuri. Studiul vorbeşte şi despre apariţia cuvintelor superangajat, însemnând un tânăr capabil să folosească patru dispozitive pentru a-şi exercita meseria, faţă de o medie de două aparate în prezent, dar şi supertaskers, adică persoane capabile să realizeze mai multe activităţi simultan. Interesant este că, deşi un sfert dintre angajaţi au declarat că firma la care sunt angajaţi le permite să lucreze de acasă, cei din Generaţia Y, născuţi între 1980 şi 2000, preferă să fie prezenţi fizic în clădirea companiei.

Ar fi primul semn că tinerii vor să li se respecte viaţa privată, o atitudine complet opusă faţă de generaţia X, a celor născuţi în perioada 1960-1980, care apreciază mult mai mult să lucreze de oriunde. Un punct comun al celor două generaţii, X şi Y, este acela că preferă programe flexibile, fiind dispuse în schimb să lucreze la ore neobişnuite. Carlos Dominguez, vicepreşedinte al companiei Cisco, spune că cei mai mulţi angajaţi nu salvează vieţi, aşa că închiderea telefonului sau lipsa unui răspuns la un e-mail „nu va duce la sfârşitul lumii“ - „Lucrurile trebuie făcute în proporţii corecte, orice exagerare a numărului de ore lucrate nu va duce la nimic bun. Sfatul meu pentru toţi angajaţii este să gândească. Par mereu ocupaţi să facă lucruri, dar la fel de important este să te opreşti din când în când şi să gândeşti“.

Psihologul clinician Andreea Enache avertizează că limita între acasă şi birou trebuie stabilită de la bun început în momentul angajării, în funcţie de aspiraţiile fiecăruia: „Există profesii care, prin excelenţă, sunt extrem de solicitante şi presupun o disponibilitate a angajatului mult dincolo de limitele programului de tip 9-18. Este important ca înainte de a lua o decizie de angajare să înţelegem ce se aşteaptă de la noi şi să fim corecţi cu noi înşine referitor la cât de mult suntem dispuşi să ne implicăm“. Ea admite însă că mulţi angajaţi ajung în câţiva ani să obosească şi să se simtă uzaţi, până în momentul când fericirea devine echivalentă cu libertatea de a închide telefonul.

Până la acel moment însă sistemul funcţionează, generează un plus de responsabilitate şi de productivitate pentru companii, mai puţin în cazurile când se ajunge la burnout, tocmai pentru că dispar vacanţele şi weekendurile şi serile de adevărată deconectare. Angajaţii nu au însă de ales, întrucât cei care nu se adaptează disponibilităţii permanente, indiferent de ziua săptămânii sau de ora din zi, riscă să părăsească repede compania, spune Sergiu Neguţ: „Chiar şi cu riscul de burnout, preferăm să muncim. Presiunea coechipierilor e cea care de fapt impune modelul «muncim mereu». Dacă acesta este modelul impus, devine o chestiune de timp până când cei care nu o fac ajung să fie priviţi cu neîncredere, cu reticenţă, şi urcă un număr de poziţii în lista de aşteptare pentru rolul de viitor fost angajat“.