"Situatia prin care trecem este de necrezut!" Asa incepe Radu Furnica discutia cu BUSINESS Magazin. Nu e un raspuns la o intrebare anume, este doar o declaratie rece si taioasa, cu atat mai alarmanta cu cat vine din partea unui om care, in general, se fereste in aparitiile publice sa se plaseze in tabara pesimistilor. Tonul discutiei ce a urmat si scenariul conturat de Furnica s-au potrivit perfect cu vremea din acea dupa-amiaza ploioasa de inceput de octombrie.

Cel mai mult se arata socat Furnica de amploarea blocajului din piata. "Este foarte simplu sa castigi atunci cand piata te ajuta, insa acum, cand lucrurile nu mai merg bine, actionarii nu se gandesc sa schimbe managementul, ci prefera sa stea deoparte si sa vada cum le scad afacerile, gasind managerilor scuza ca in asemenea conditii economice nimeni n-ar putea avea rezultate prea bune", spune el. Or, ce ar trebui sa faca actionarii este ca tocmai acum sa investeasca in schimbare. Pe de o parte, atitudinea actionarilor este de inteles - le e greu sa creada ca pot gasi manageri care sa-i ajute sa creasca atunci cand toata piata scade. In plus, firmele de executive search nu sunt deloc ieftine, iar in multe bugete nu si-au mai gasit locul anul acesta activitatile de recrutare.

Numeroase companii au inceput sa practice preturi de dumping, in speranta ca vor gasi astfel clienti si, mai mult decat atat, sa apeleze la metode de recrutare care s-ar potrivi mai degraba pentru pozitii de entry level sau, cel mult, de specialisti, cum ar fi site-urile sau portalurile de recrutare online. "Multe firme au disparut si mai multe au ajuns sa se vanda pe 1.000 de euro pentru un proiect si in curand este posibil sa dispara si ele", apreciaza head-hunterul.

Unii dintre cei vizati de omul de afaceri ar putea sa spuna ca au fost nevoiti sa faca aceste compromisuri pentru a supravietui si ca aceasta ar fi noua valoare reala a tarifelor, in conditiile in care rulajul lichiditatilor disponibile a devenit foarte limitat. Practic, piata de executive search a ajuns la valoarea din 2006, aproximativ 3,8 milioane de euro. Pentru a intelege cat de mare a fost scaderea, sa facem comparatia cu anii de gratie 2007-2008, cand afacerile companiilor ajungeau la 7,6, respectiv 8 milioane de euro pe an. Angajatorii recrutau masiv pentru toate posturile de management, iar head-hunterii castigau nu doar prin volumul de proiecte, ci si datorita faptului ca salariul managerilor era mai mare, iar recrutorii erau platiti procentual, in functie de acest indicator.

Acum, scaderea uriasa nu vine doar din faptul ca au fost sensibil mai putine proiecte in ultimii doi ani, dar si din cauza ca banii incasati de companiile de recrutare au fost mai putini, ca urmare a deciziilor de a-i plati mai modest pe managerii angajati. "Sfarsitul anului va marca o perioada de 24 de luni in care noi nu am avut niciun proiect de recrutare in servicii financiare, desi aici erau cei mai mari clienti ai nostri. In 2008, 65% din veniturile noastre erau din servicii financiare", mentioneaza Furnica, referindu-se la firma fondata de el, LDS. Desi nu a compensat pierderea venita din sectorul financiar, presedintele LDS a mentinut afacerea prin proiecte in industrie, bunuri de larg consum sau energie. Are nevoie, la fel de mult ca oricine altcineva, de lichiditati constante, in conditiile in care costurile companiei se ridica la 40.000 de euro in fiecare luna. De altfel, Furnica este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai scumpi head-hunteri din piata, onorariile ridicandu-se la o treime din salariul brut anual al persoanei recrutate prin intermediul LDS.

Totusi, fata de anul trecut, considerat dezastruos, piata cunoaste usoare tendinte de crestere in 2010, cu aproximativ 1,3 milioane de euro. Accentul cade pe "usoare", fiindca numarul schimbarilor la nivel de top management este pana acum foarte mic. Mihai Ghyka a revenit la conducerea Bergenbier, Kraft Foods si-a schimbat directorul general, noul sef fiind indianul Gerard Chandran, iar la Ursus a venit tot un expat, Gary Whitlie, cu experienta internationala in industria berii.

Chiar daca piata de recrutare la nivel de top management ar putea cunoaste si in anii urmatori cresteri, acestea vor fi foarte mici. In consecinta, costurile tinute in frau raman o recomandare la fel de valabila, intrucat vremurile bune raman deocamdata de domeniul trecutului. "Daca peste cinci ani vom atinge din nou nivelul din 2008, eu voi fi mai mult decat multumit", declara Radu Furnica. Chiar daca orizontul de timp invocat pare mai degraba inspaimantator pentru cei ce spera intr-o redresare mai rapida, estimarea are temei, avand in vedere ca volumul de proiecte de executive search si salariile din 2008 erau rezultatul unei explozii a pietei si al unui context economic care este putin probabil sa se repete curand.

Tot intr-un orizont similar de timp vede Furnica si eventualitatea de a-si vinde compania, din nou eligibila in ochii investitorilor, dupa ce parteneriatul LDS cu Korn/Ferry s-a incheiat. Omul de afaceri isi evalueaza compania la 10 milioane de euro, insa spune ca ar putea obtine mult mai mult atunci cand piata isi va reveni, asa ca, pentru moment, prefera sa mai astepte venirea investitorului si a ofertei porivite. Nici sa cumpere nu ar fi interesat, intrucat o achizitie in acest sector nu inseamna decat o achizitie de capital uman, iar acum Furnica nu vede pe nimeni in piata cu care ar putea incheia un parteneriat.

Cu toate acestea, oferte sunt, probabil, destule la nivelul pietei. Companiile infiintate in urma cu trei-patru ani si care au prins valul cresterii economice stau acum pe margine si au ajuns in pragul falimentului. Pentru ele, cel mai bun lucru care s-ar putea intampla ar fi sa primeasca o oferta de parteneriat, insa pana acum niciuna dintre companiile importante nu s-a aratat interesata de extindere.