Nicaieri nu e mai bine decat acasa, iar cresterea economica din ultimii ani a facut ca Romania de azi sa nu mai semene cu cea din anii ‘90: premise suficiente ca un roman plecat din tara sa-si doreasca sa se intoarca. Totusi, distanta intre realitate si asteptarile celor ce s-au intors dupa cativa ani petrecuti la Londra sau pe Wall Street este inca foarte mare. “Daca n-as pleca din tara o data la cateva luni in interes de serviciu, cred ca as innebuni. Asta e sansa mea, ca pot sa calatoresc mult”, spune franc Andreia Stavarache, 36 de ani, care a plecat in Statele Unite la inceputul lui 2000, in cadrul unui program de internship la compania de consultanta si audit PricewaterhouseCoopers (PwC). Stavarache candidase si in Bucuresti pentru un internship, tot la PwC, si a fost respinsa pe motiv ca nu are suficienta experienta. “Cei din Stamford, Connecticut, m-au acceptat ca trainee pentru o perioada de sase luni”, isi aminteste ea.

Ceea ce initial a fost un internship de jumatate de an s-a prelungit cu inca un an, iar la jumatatea lui 2001, compania a angajat-o permanent, ca tax associate. “La intoarcerea in tara cel mai mult mi-au displacut mizeria si : oamenii si daca au, si daca n-au bani, tot se plang. Romanii se vaita, in loc sa caute solutii. Noi vrem sa vina ideea, sa o punem in practica si imediat sa vina si rezultatele si suntem mereu invidiosi pe reusita altora. Nu stim sa ne cerem scuze si nici sa spunem multumesc”, sustine Stavarache. Timp de trei ani, cat a fost in State, ea spune ca a incercat sa isi depaseasca limitele, sa munceasca tot mai mult. “Acolo esti apreciat pentru munca ta. In Romania, daca reusesti intr-un anumit domeniu, ti se va spune fie ca ai avut noroc, fie ca ai furat, fie ca ai cunoscut pe cineva.”

Zambetul romanesc Prima si cea mai abrupta diferenta pentru cei care au ocupat posturi de management sau cu un grad ridicat de senioritate in sediile din strainatate ale marilor multinationale este cea legata de felul cum se munceste in Romania. “In State erau niste standarde pe care nu le gasesc in Romania. Respectul si atitudinea fata de client erau mereu pe primul loc”, sustine Andreia Stavarache. Orice e-mail de la un client care ajungea in companie trebuia sa primeasca raspuns in maximum trei ore, fiindca aceasta era politica organizatiei; exista o singura derogare, care prevedea ca se poate raspunde in termen de 24 de ore, daca pentru raspuns era nevoie de documentare aprofundata. Chiar si in aceasta situatie, trebuia sa notifici tot dupa trei ore ca ai primit mesajul.

Ea este de parere ca ideea potrivit careia romanii muncesc mai mult decat altii este falsa. “Afara se munceste intrun ritm nebun. In Romania nu exista management concentrat pe rezultate, iar angajatii urmeaza exemplul managerilor”, spune Stavarache, care in cadrul PwC se ocupa de calculul impozitului pe venit al expatilor si al americanilor repatriati. “In sezonul de taxe, care incepe in februarie si se termina in aprilie-mai, munceam cate 16 ore pe zi, sapte zile din sapte. In restul anului lucram mai putin, dar in niciun caz nu plecam la ora 18 acasa”, isi aminteste ea. Stavarache sustine ca a decis sa se intoarca acasa nu din cauza ritmului de munca, ci pentru ca nu se vedea ocupandu-se de taxe pe termen lung. “Unul dintre dezavantajele de acolo este faptul ca se pune foarte mare accent pe specializare si este foarte greu sa schimbi domeniul. Eu voiam vanzari.” I-a luat sase luni sa se decida daca se intoarce in tara, iar apoi, dupa ce a revenit, spune ca timp de inca un an s-a intrebat: “De ce m-am intors?”. Socul cultural dupa o perioada indelungata petrecuta in afara tarii este inevitabil.

Dincolo de acesta, cei intorsi remarca schimbarile in rau prin care a trecut tara natala, in mare parte pentru ca se asteptau la altceva: atitudinea oamenilor, faptul ca prea putini sunt amabili si zambesc, incepand de la vanzatorii de bilete pe strada si pana la functionarii publici. “Este ca un pact general de rezistenta la orice raport social. Imi amintesc ca m-am intors cateva zile la New York, dupa o perioada petrecuta in tara si cineva mi-a zambit fara motiv cand am intrat intr-un restaurant. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsea acest lucru”, isi aminteste Mirela Ciucur, care a revenit in tara in 2006, dupa sase ani petrecuti la New York, timp in care a condus o companie privata de editura, specializata in colectii rare si carte de lux. Cat priveste mediul de afaceri de aici, Ciucur acuza lipsa de dinamism si de entuziasm a romanilor de acasa. “Nu exista conceptul de . Orice idee noua este privita cu scepticism, orice loveste de o stare de inertie. Parca lipseste detenta de a face mai mult.” Un alt repros pe care il aduc repatriatii se refera la lipsa coerentei si a consecventei. “Noi nu avem un plan, o strategie. De la cei care ne conduc si pana la ultimul roman din tara nu avem strategie”, e de parere Stavarache.

Oportunitatile sunt aici 2007 si mai ales 2008 au adus un val de repatrieri la nivel de management: economia romaneasca mergea bine, salariile cresteau, iar batalia pentru oameni era in toi. Cei care au decis sa se i ntoarca acasa atunci au facut probabil una din cele mai bune alegeri, avand avantajul de a intra pe o piata unde oamenii buni sau foarte specializati erau vanati pe salarii de mii de euro. Anul trecut, specialistii in executive search spuneau ca bariera salariala minima pentru care ar accepta sa se intoarca in tara romanii care revin in functii de top - country manager, CEO sau director general - era de 100.000 de euro pe an salariul anual net, respectiv 8.300 de euro pe luna. Intre timp, contextul economic s-a deteriorat, iar nivelul salarial la angajare a scazut, mai ales in domeniile cu precadere afectate de scaderea vanzarilor, imobiliarele si cel financiar-bancar. Andreia Stavarache, in prezent director de vanzari pentru aplicatiile software in cadrul TotalSoft si care dupa ce s-a intors din SUA a mai trecut prin doua companii, IP Devel si Evosoftware, afirma ca venitul sau de acum este comparabil cu cel din SUA . “Singura diferenta este ca acum nu mai muncesc 16 ore pe zi si am timp pentru viata personala.” Diferenta in favoarea Romaniei o fac in continuare oportunitatile, mai multe si mai diversificate decat in economiile mature. “In State s-a cam scris istoria, in Romania numai daca nu vrei, nu reusesti”, spune Stavarache. Oportunitatile pentru antreprenoriat, privind in perspectiva, sunt aici, nu pe pietele din SUA sau Europa Occidentala. “Cand totul merge bine, toata lumea avanseaza cu valul.

Acum este vremea specialistilor, cand nu mai merg toate lucrurile struna”, apreciaza si Gabriel Cozma, 43 de ani, care a petrecut 16 ani in Marea Britanie, unde a avut posturi de management in companii ca Search Software America, intrata recent in portofoliul gigantului de software Informatica, sau Norkom Technologies, specializata in solutii impotriva infractiunilor financiare. Cozma s-a intors in Romania in 2007 si s-a angajat la filiala de aici a companiei de consultanta si audit Deloitte, unde a ramas timp de un an si opt luni, ca sef al departamentului de combatere a spalarii banilor pentru zona Balcani. La jumatatea lunii martie anul acesta, a plecat din Deloitte si spune ca a procedat asa pentru ca a simtit ca se poate realiza profesional mai bine pe cont propriu. “Eu construiesc, dar cu planul meu, cum cred eu ca ar fi mai bine.” Impreuna cu un partener care a plecat tot din Deloitte, a infiintat o companie de consultanta - GNC Forensics, care ofera servicii de management al riscurilor, investigatii antifrauda si contra spalarii de bani - pentru ca, spune el, la asta se pricepe cel mai bine, iar frauda creste in perioade de criza. “Zona de frauda si spalare de bani este o nisa pe care este mai bine sa operezi separat, nu in cadrul unei companii mari, unde trebuie sa justifici de o gramada de ori o actiune. Pierzi timpul, pierzi contractul si iti piere si tie cheful. Intr-un astfel de domeniu, intr-un astfel de moment, este esential sa fii flexibil, sa te poti misca repede”, este de parere Cozma. Tot antreprenoriatul l-a ales si Mirela Ciucur: “Am avut o tentativa de a lucra cu o companie multinationala, dar in scurt timp mi-am dat seama ca ar fi fost o greseala. Experienta de la New York m-a invatat foarte mult despre un mediu independent de business, pe care il prefer celui dintr-o corporatie”. Ciucur a lansat Strada32.com in noiembrie 2007, initial sub forma unei platforme de comert electronic pentru romanii expatriati. “In scurt timp ne-am dat seama ca exista interes pentru mai mult si in octombrie 2008 am pornit o retea globala pentru romanii din afara tarii, unde ei sa aiba acces la informatie, resurse si servicii dedicate lor.”

Dificultati de adaptare In cele mai multe situatii, dificultatile de acomodare la piata muncii sunt legate de asteptarile managerilor repatriati, sunt de parere specialistii in recrutare. “Cauza principala este imposibilitatea romanilor repatriati de a-si adapta oferta si asteptarile personale la piata locala”, spune Rudolf Fedorovici, consultant la compania cu activitati de executive search Advice Human Resources. El subliniaza ca managerii intorsi in tara se pot lasa influentati cu relativa usurinta de tentatia de a se considera net superiori oricarui alt manager “local” si pleaca de la premisa, care se dovedeste ulterior gresita, ca daca au reusit “acolo”, pot reusi si vor reusi si aici, in orice conditii. “Sunt situatii in care revin in tara si, fiind convinsi ca sunt mai buni decat colegii lor, urmaresc companii sau pozitii pentru care sunt in mod clar subcalificati. Asteptarile lor sunt situate peste evaluarea pe care o face, in mod natural, piata locala. In consecinta, primul efect este esecul de a ajunge intr-o functie considerata de ei rezonabila intr-o firma considerata de ei rezonabila”, spune Fedorovici. In teorie, recrutarea unui manager repatriat nu difera cu nimic de recrutarea unui manager local.

In ambele situatii functioneaza o regula simpla: se cauta candidatul cel mai potrivit pentru un anumit post si nu cel mai bun din domeniu. Sunt relativ frecvente si cazurile in care cei reveniti in tara candideaza pentru posturi pentru care sunt supracalificati, spune Fedorovici. “Reusesc sa-i convinga pe recrutorii mai putin experimentati ca sunt candidatii ideali, care cer putin si ofera mult. Discursul este mereu acelasi: ”, afirma consultantul. Situatii de acest gen se finalizeaza de cele mai multe ori cu parasirea rapida a postului ocupat in astfel de conditii. “Trebuie sa stii la ce sa te astepti cand te intorci in Romania. Toata lumea spune ca piata are nevoie de specialisti, insa o experienta de pe Wall Street sau de la Londra poate sa nu se potriveasca cu sistemul financiar din Romania”, comenteaza Gabriel Cozma. E valabil in special pentru cei ce au venit sa lucreze in aria pietelor de capital, unde diferenta de sofisticare a activitatilor e foarte mare intre Vest si Romania: “Daca vii sa vinzi Ferrari si toata lumea vrea Trabant, este posibil sa nu reusesti”, incheie el.