O situaţie mai bună au avut-o angajaţii care au părăsit voluntar combinatul siderurgic ArcelorMittal din Galaţi, companie care a raportat 6.600 de angajaţi în minus faţă de 2008 şi a fost afectată puternic de scăderea comenzilor din această industrie la nivel global încă de la începuturile crizei.

”Au fost preferaţi cei care doreau să intre voluntar în restructurare. Mare parte au fost persoane care se ocupau şi de agricultură sau persoane care aveau puţin timp până la pensie„, a spus Bogdan Hossu de la Cartel Alfa, care a mai precizat că schema de plecări voluntare a oferit angajaţilor ArcelorMittal echivalentul salariilor pentru o perioadă de doi ani.
Dacă firme precum ArcelorMittal Galaţi (siderurgie), Hidroconstrucţia (construcţii) sau Romsilva (silvicultură) au efectivul de personal cu câteva mii de persoane în minus faţă de acum cinci ani, la polul opus stau companii precum retailerul alimentar Kaufland, care a făcut peste 5.000 de angajări în perioada crizei, sau Mega Image, care a avut una dintre cele mai agresive strategii de dezvoltare şi care a recrutat mai mult de 4.000 de persoane în ultimii ani.

”Se pierd locuri de muncă în activităţi ce necesită competenţe (industrie) şi se câştigă locuri de muncă în servicii, comerţ, unde competenţele sunt limitate şi câştigul este volatil, temporar, iar angajatul - simplu de înlocuit.

Efectul este obţinerea de venituri mai mici, lipsa de politici care să genereze cât mai multe locuri de muncă creative, inovative„, a explicat Cristian Pârvan, secretarul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). O soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii este multiplicarea proiectelor de tipul laserului de la Măgurele sau clusterului IT de la Cluj, însă pentru acest lucru este nevoie de oameni competenţi care să ia astfel de decizii, crede el.

Iar influenţa noilor tehnologii începe să înlocuiască angajaţii cu roboţi sau alte sisteme informatizate care preiau sarcinile umane. Poate unul dintre cele mai vizibile exemple în acest sens este chiar în piaţa de securitate, unde tot mai mulţi bodyguarzi sunt înlocuiţi cu sisteme video de supraveghere, lucru confirmat şi de marii angajatori.

”Un motiv pentru care în piaţă s-a ajuns la restructurări masive a fost şi creşterea tehnologiei în diverse domenii de activitate, lucru care a dus la înlocuirea resursei umane cu echipamente, care într-adevăr reprezintă investiţii, dar deprecierea lor este mai ieftină decât costul salarial lunar. Şi acesta va fi un trend continuu în diferite industrii„, a mai spus Mârza.

Pe lângă comerţ, un alt sector în care angajările au explodat în perioada de criză este cel al muncii temporare, unde activează companii care ”închiriază„ angajaţi, pentru o perioadă care începe de la câteva luni, pentru companii care activează în sectorul componentelor auto, de exemplu, şi care au nevoie de un volum mai mare de salariaţi în perioade de vârf de producţie.

Astfel, numărul de angajaţi ai ManpowerGroup a crescut de mai bine de trei ori în ultimii cinci ani, compania oferind spre închiriere peste 3.400 de salariaţi anul trecut.

”O parte din companiile existente deja pe piaţa românească şi-au sporit cererea de personal, atât pe proiectele existente, cât mai ales în implementarea unor proiecte noi de dezvoltare. Apoi, există o serie de companii noi care încep să investească în România pentru că întrevăd perspective pozitive, însă acestea sunt deocamdată de scurtă durată, şi doresc deci să beneficieze, pe această piaţă nouă, de flexibilitatea şi scalabilitatea forţei de muncă temporare„, a explicat Valentin Petrof, directorul general al ManpowerGroup România.

|n prezent, România nu mai are nicio companie cu mai mult de 30.000 de salariaţi, iar restructurările ”coloşilor„ de stat sunt văzute, pe de-o parte, ca optimizări de costuri şi procese, pentru că firmele de dimensiuni mari sunt mai greu adaptabile şi puţin flexibile. Totuşi, importanţa şi puterea pe care le are o companie mare pe o piaţă, capacitatea de specializare şi tradiţia sunt doar câteva dintre avantajele menţinerii unei companii la dimensiuni mari.

”Din păcate, se manifestă din ce în ce mai accentuat tendinţa companiilor de a evita aceste responsabilităţi (faţă de angajaţi, faţă de mediu) prin fenomenul subcontractării, care mută aceste costuri până se pierd şi cu greu mai pot fi trase la răspundere. Restructurările ar fi trebuit să fie mai bine gândite, deoarece cele realizate au permis numai pierderea segmentelor de piaţă câştigate cu greu de-a lungul anilor„, a mai spus Bogdan Hossu de la Cartel Alfa.