E un gest de discreţie pe care Luiza Zamora - cea care l-a conceput şi i-a articulate textele - a găsit de cuviinţă să-l corecteze doar printr-o simplă înşiruire de nume a celor care au contribuit, într-un fel sau altul - de la layout la şofatul pe teren şi la traducerea textelor în engleză - într-un colofon pe ultima pagină.

E o antologie bogat ilustrată de arhitectură tradiţională românească, un studiu etnografic "pe teren", o radiografie de mentalităţi şi, nu în ultimul rând, o nostalgică descindere în lumea aproape uitată a satului românesc autentic, adică acolo unde - spun autorii pe urmele lui Blaga - veşnicia pare să se fi născut.

Prezentul album, dedicat pietrei, ca element propriu al casei olteneşti, ca factor - la propriu - de temelie, este al doilea dintr-o serie deschisă cu casele de lemn şi care urmează să se închidă cu casele din zid. "Dacă ar fi fost să facem un album cu casele din inventarul naţional, ar fi rezultat o antologie despre ruine. Ne-au salvat casele neclasate, încă locuite sau aproape părăsite, dar păstrătoare de obiecte, vetre cu corlată ori de acareturi."

Aici se află, poate, marele punct de interes al albumului: faptul că inventariază, analizează şi desluşeşte sensurile locuitului tradiţional în forma lui nemuzeificată. Deşi hogeacul nu poate concura cu hota, varul cu lavabila ori soba oarbă cu centrala, toate aceste mărci ale pauperităţii şi ale confortului precar amintesc că puţinătatea mijloacelor străbunilor avea şi o latură pozitivă: se construia durabil, cu un maximum de eficienţă energetică. Un album despre o ţară care încă există, dar pe care mulţi nu au văzut-o niciodată.

Luiza Zamora (texte), Şerban Bonciocat, Luiza Zamora (fotografii) - "Piatră. Case tradiţionale din nordul Olteniei", Asociaţia 37