De atunci şi până în 2007, Blair a locuit în Downing Street nr. 10 şi a fost cel mai longeviv premier laburist din istorie. Prezenta carte de memorii (scrisă în decursul a trei ani) a lui Blair acoperă exact această perioadă, fără să se "încurce" cu alte episoade din biografia sa, menite (ca în cazul atâtor volume de memorii) să-i explice personalitatea şi devenirea politică. Când a fost desemnat premier, Tony Blair nu făcuse niciodată parte din guvern, iar funcţia de prim-ministru a fost prima şi singura deţinută de el în aparatul guvernamental britanic.

Volumul se numeşte "O călătorie" pentru că este o expunere personală şi descrie un drum şi o experienţă subiectivă într-o anumită perioadă, în care personalitatea şi caracterul "călătorului" au evoluat. "încep ca un anumit tip de lider - spune autorul - şi sfârşesc ca un altul". Obiectivul lui a fost nu acela de a restitui datele istorice ale perioadei şi nici de a consemna toate evenimentele şi personalităţile cu care s-a intersectat, ci doar pe acelea cu adevărat relevante. "Există numeroase lucrări despre istoria celor zece ani pe care i-am petrecut în calitate de prim-ministru şi mulţi oameni le-ar putea scrie. însă există o singură persoană care poate spune cum este să te afli în centrul acestei istorii, iar acea persoană sunt eu."

Scrisă, deci, nu din perspectiva istoricului, ci din aceea liderului, autobiografia nu respectă stricta cronologie şi nu este de factură retrospectivă, pentru că foloseşte trecutul doar pentru a arunca lumină asupra evenimentelor încă actuale şi pentru a proiecta viitorul (iar aceasta este cea mai mare ambiţie a ei). Asta se întâmplă pentru că inima autorului "bate mereu în ritm progresist, iar sufletul său este şi va fi mereu cel al unui rebel".

Tony Blair, "O călătorie", Victoria Books, Bucureşti, 2011