Asa incepe unul dintre cele mai mai importante romane ale secolului XX, „Lolita” lui Vladimir Nabokov, scriitor rus naturalizat american. Un roman-cult care a avut milioane de cititori, a cunoscut doua ecranizari (sub baghetele lui Stanley Kubrick, in 1962, si Adrian Lyne, in 1997) si care a facut din eroina titulara, frumusica nimfeta Dolores Haze, un mit literar si un reper in materie de tipologie feminina. Cartea se prezinta sub forma unei lungi confesiuni a personajului principal, profesorul de literatura Humbert Humbert, care a parasit Europa ca sa se instaleze in SUA. Aici o cunoaste pe vaduva Charlotte Haze, pe care incepe s-o cultive asiduu, doar pentru ca era mama unei rapitoare fetite in varsta de 12 ani. La jumatatea anilor ’50, o asemenea tema nu avea cum sa fie tratata cu ingaduinta de catre editori. Romanul lui Nabokov se plimba de la o editura la alta, iar scriitorul pare hotarat, la un moment dat, sa arda manscrisul, pana ce o editura franceza, Olympia Press, se incumeta sa-si asume romanul, care vede lumina tiparului in 1955. Cartea este insa imediat cenzurata, pana in 1958, cand in sfarsit apare in SUA la casa de editura Putnam. “Lolita” ramane in topul celor mai bune vanzari timp de 180 de zile. A fost al doilea best-seller (dupa „Pe aripile vantului”) care a atins pragul de 100.000 de exemplare vandute in doar trei saptamani de la aparitie.

 

Considerat de Martin Amis al doilea mare scriitor al lumii dupa Shakespeare, Nabokov se infatiseaza acum publicului roman cu o serie de trei volume editate de Polirom - cele trei carti preferate ale scriitorului: alaturi de „Lolita”, volumul autobiografic „Vorbeste, memorie” si o alta bijuterie romanesca, „Ada sau ardoarea”.

 

 

 

 

 

Ideea scrierii acestui roman i-a venit lui Juan David Morgan, originar din Panama, in momentul unei vizite la Buenos Aires. Aflat intr-o librarie, descopera un superb album dedicat Sagradei Familia si arhitectului care a conceput-o, Antonio Gaudi. Morgan hotaraste ca marele artist barcelonez merita sa iasa pentru o clipa din istoria artei si sa devina un personaj romanesc. Thriller-ul construit in jurul sau porneste de la un text (evident apocrif) al catalanului, care istoriseste ca a trait o revelatie, in care i s-a infatisat un trimis al Domnului care i-a ghidat mana atunci cand a trebuit sa alcatuiasca schitele catedralei. Parintele iezuit Manuel Otano, care lucreaza pentru Vatican, calatoreste la Barcelona, si descopera documentul care contine marturia experientei mistice a lui Gaudi.

 

 

 

 

Tibor Fischer s-a nascut in Anglia din parinti emigranti de origine maghiara. Dupa studii de literatura, se dedica jurnalismului, profesie ce il aduce in Ungaria natala a parintilor sai, intre 1988-1990. Coroborand experienta directa a acestor ani cu povestile parintilor, baschetbalisti la vremea tineretii, Tibor isi scrie cel dintai roman, „La genunchiul broastei”, un text cu verva rabelaisiana, care are drept panza de fundal societatea maghiara, aflata mai intai sub cizma nazista si apoi sufocata de absurdul noii epoci comuniste. Dupa acest debut stralucit, Tibor Fischer mai publica „N-o citi daca esti prost” si „Banda filozofilor” si se inscrie in galeria selecta a marilor umoristi englezi. Apreciat fara rezerve de Salman Rushdie si prezent in celebra Antologie Granta, Fischer ajunge in 2004 sa faca parte din juriul Booker Prize.