Asa incepe unul dintre cele mai mai importante romane ale secolului XX, „Lolita” lui Vladimir Nabokov, scriitor rus naturalizat american. Un roman-cult care a avut milioane de cititori, a cunoscut doua ecranizari (sub baghetele lui Stanley Kubrick, in 1962, si Adrian Lyne, in 1997) si care a facut din eroina titulara, frumusica nimfeta Dolores Haze, un mit literar si un reper in materie de tipologie feminina. Cartea se prezinta sub forma unei lungi confesiuni a personajului principal, profesorul de literatura Humbert Humbert, care a parasit Europa ca sa se instaleze in SUA. Aici o cunoaste pe vaduva Charlotte Haze, pe care incepe s-o cultive asiduu, doar pentru ca era mama unei rapitoare fetite in varsta de 12 ani. La jumatatea anilor ’50, o asemenea tema nu avea cum sa fie tratata cu ingaduinta de catre editori. Romanul lui Nabokov se plimba de la o editura la alta, iar scriitorul pare hotarat, la un moment dat, sa arda manscrisul, pana ce o editura franceza, Olympia Press, se incumeta sa-si asume romanul, care vede lumina tiparului in 1955. Cartea este insa imediat cenzurata, pana in 1958, cand in sfarsit apare in SUA la casa de editura Putnam. “Lolita” ramane in topul celor mai bune vanzari timp de 180 de zile. A fost al doilea best-seller (dupa „Pe aripile vantului”) care a atins pragul de 100.000 de exemplare vandute in doar trei saptamani de la aparitie.

 

Considerat de Martin Amis al doilea mare scriitor al lumii dupa Shakespeare, Nabokov se infatiseaza acum publicului roman cu o serie de trei volume editate de Polirom - cele trei carti preferate ale scriitorului: alaturi de „Lolita”, volumul autobiografic „Vorbeste, memorie” si o alta bijuterie romanesca, „Ada sau ardoarea”.