Horror SF post-apocaliptic (daca vine vorba sa-l incadram exact), al doilea lungmetraj al lui Francis Lawrence („Constantine“) se bucura de o interpretare extrem de reusita a lui Will Smith, in rolul ultimului supravietuitor al unei epidemii care decimeaza populatia umana a Terrei si-i transforma pe putinii supravietuitori in fiinte semi-inteligente, abrutizate, asemanatoare vampirilor.

Da, subiectul aduce cu „Dupa 28 de zile“ (care l-a transformat pe Cillian Murphy intr-o vedeta), „Night of the Living Dead“ sau chiar „Resident Evil“, iar explicatia este tocmai faptul ca romanul omonim al lui Richard Matheson a reprezentat temelia genului horror cu zombie/vampiri. Tot din romanul „I Am Legend“ se inspira si seria „Blade“, in care un hibrid vampiro-uman, eroul titular, incearca sa scape oamenii de hoardele tot mai evoluate de vampiri.

Si Will Smith are cam acelasi rol in „I Am Legend“, cu exceptia faptului ca personajul sau, Robert Neville, este aparent ultimul supravietuitor necontaminat al societatii umane. Actiunea are loc in 2012, iar o serie de flash-back-uri si grupaje de stiri servite repede, inca dinaintea genericului, ne dau informatii suficiente pentru a aprecia scenografia perfecta, meticuloasa, a filmului. Un remediu impotriva cancerului, bazat pe virusul pojarului mutat in laborator, sufera la randul sau mutatii incontrolabile si ucide majoritatea populatiei umane. Supravietuitorii sunt vampirii si cateva persoane imune, care mor repede, ucise de acestia. Neville, virusolog al armatei, isi duce zilele incercand sa descopere un leac care sa inverseze mutatia originara, protejandu-se in acelasi timp de atacurile vampirilor. Insotit de cainele sau Sam, Neville colinda un New York pustiu, pentru hrana si resurse. Visul lui este sa descopere si alti supravietuitori necontaminati, dar acestia intarzie sa apara.

Fara a fi un thriller incarcat cu actiune, „I Am Legend“ este fara doar si poate un film intens, iar aici Lawrence ar trebui sa le multumeasca scenografilor, care au reusit sa transforme cateva strazi din New York, spre nemultumirea locuitorilor, intr-un decor post-apocaliptic extrem de potrivit pentru plimbarile lui Neville, aparent lipsite de scop. Drama a ultimului om de pe Pamant, constient ca incercarile sale de a gasi un tratament ar putea ramane fara beneficiar in caz de reusita, „I Am Legend“ este excelent tinut in spate de Will Smith, a carui performanta seamana cu cea a lui Tom Hanks din „Naufragiatul“. Cu o mare diferenta: Hanks reusea un rol la fel de puternic ajutat de o minge de volei (Wilson the Volleyball avea un rol in scenariu, inclusiv cu replici care l-au ajutat pe Hanks sa dezvolte o relatie mai naturala cu prietenul sau inanimat) si... doi palmieri.

In orice caz, Francis Lawrence construieste ireprosabil asteptarea spectatorului si-o intretine la fel de bine pana in momentul cand acesta vede pentru prima oara vampirii, care sunt extrem de prost realizati. Cu o spectaculoasa scena pe podul Brooklyn, a carei realizare a costat peste cinci milioane de dolari (cea mai scumpa pana in prezent in New York) si a necesitat prezenta a peste 1.000 de figuranti, ai impresia ca bugetul de efecte speciale al lui Lawrence s-a terminat undeva pe la minutul 40, acesta fiind nevoit sa incropeasca niste monstruleti mai putin verosimili decat te-ai fi asteptat de la un blockbuster cu ditamai bugetul de 150 de milioane de dolari. Vampirii arata ieftin, tipa insuportabil de mult, sar incoace si incolo extrem de nerealist si te fac pur si simplu sa-ti fie dor de actorii cu machiaje elaborate din alte horror-uri cu zombie, ale caror miscari sacadate te bagau imediat in sperieti (vezi scena „dansului“ din „Silent Hill“, un film foarte prost de altfel).

Mai mult, Lawrence schimba subiectul romanului si sensul titlului, ceea ce nu face decat sa strice. Cu cateva artificii de scenariu gen deus ex machina cat se poate de ieftine, regizorul mitraliaza finalul si distruge frumoasa surpriza a lui Matheson, care si-l imaginase pe Neville o napasta „de legenda“ in sanul primitivei comunitati de vampiri care reusesc sa controleze virusul si sa-si recapete comportamentul uman. Nu va speriati, informatia de mai sus nu este un spoiler, pentru ca Lawrence a vrut ceva mult mai mainstream si mai lacrimogen, ratand rotund si desavarsit.

Producatorii s-au opus initial ideii de a filma in New York, ceea ce ar fi implicat costuri imense de logistica. Dar Michael Tadross, un producator extrem de respectat, a obtinut permisiunea de a inchide mai multe cvartale de pe Fifth Avenue si Washington Square Park, zone cosmetizate zilnic cu plante aduse in camioane, pentru a le da aspectul unor strazi parasite de ani de zile. Filmarile au avut loc in iarna lui 2006, iar toate decoratiunile de Craciun au fost date jos dimineata si apoi rearanjate la sfarsitul fiecarei zile de filmare.

Cu aproape 80 de milioane incasari in primul week-end (record absolut pentru un film lansat in luna decembrie), nu este deloc de mirare ca mai-marii de la studiourile Warner Bros. au cumparat imediat de la Matheson drepturile pentru o continuare (ceea ce transforma traducerea in romana a titlului, „Legenda vie“, intr-una foarte nimerita). Daca studiourile vor gasi un scenariu coerent si verosimil in conditiile date (as baga mana in foc ca nu) si daca vor reusi sa realizeze un „I Am Legend 2“ in mai putin de 30 de ani, cat le-a luat originalul, vom vedea la momentul potrivit. Pana atunci sa admiram acest „one man show“ al lui Will Smith si sa asteptam cu nerabdare urmatorul film al actorului, „Hancock“, care promite un succes similar.

„I AM LEGEND“/“LEGENDA VIE“. R: FRANCIS LAWRENCE D: WILL SMITH, ALICE BRAGA, CHARLIE TAHAN, SALLI RICHARDSON, WILLOW SMITH, DARRELL FOSTER. DIN 18 IANUARIE.