Scena de deschidere este una memorabilă şi setează starea de spirit care va ghida întregul film. Gardienii se pregătesc să apere un oraş de un monstru uriaş, când Baby Groot dă drumul la distracţie şi, în timp ce ceilalţi se luptă pe viaţă şi pe moarte cu caracatiţa uriaşă, ”Crenguţa“, aşa cum e numit Groot de Yondu, îşi exersează mişcările de dans şi se enervează când cineva îndrăzneşte să-i strice numărul. Aşadar, imediat îţi dai seama că accentul cade pe comedie şi că filmul nu se ia foarte în serios, ceea ce e foarte bine.

Să faci o continuare de succes a unui film extrem de reuşit nu este un lucru uşor de realizat şi este un act de echilibru, între a păstra reţeta originală şi a aduce elemente noi, pe care foarte puţine producţii au reuşit să-l facă. James Gunn, prin Guardians of the Galaxy Vol. 2, reuşeşte în mare măsură această demonstraţie de echilibristică: păstrând umorul viu, melodiile şi dezvoltând personajele, dar picând în păcatul anumitor clişee şi creând un personaj negativ mai puţin convingător.

Dacă întrebai acum câţiva ani cine sunt gardienii galaxiei, probabil că primeai doar priviri nedumerite şi ridicări din umeri, însă acum sigur găseşti câţiva care să zică ”I’m Groot“ sau vreo glumă. Filmul Guardians of the Galaxy a cucerit publicul şi a fost unul dintre peliculele marcante ale anului 2014. Partea a doua continuă acţiunea la puţin timp după ce se termină primul film şi îi găsim pe eroii noştri intrând în bucluc din cauza lui Rocket, ratonul sarcastic. Mai departe aflăm treptat cine este tatăl lui Peter Quill (Chris Pratt) şi ce-l face atât de special pe el (în afară de gustul său în materie de muzică).

Primul film a fost foarte distractiv şi s-a bazat foarte mult pe carisma şi umorul lui Chris Pratt, el fiind vedeta indiscutabilă. Aici, ceea ce face bine Gunn este că-l lasă puţin în spate pe Pratt şi le oferă o şansă colegilor săi să strălucească; astfel avem parte de o rotunjire, dezvoltare a personajelor. În partea a doua aflăm mai mult despre Rocket (voce Bradley Cooper), despre Youndu (cel care l-a răpit pe Peter Quill când era mic), despre Gamora (Zoe Saldana) şi sora ei, Nebula (Karen Gilan). Asta face ca spectatorii să se ataşeze mai uşor de personaje, crescând farmecul filmului.

Anumite personaje primesc mai mult timp pe ecran, Gunn vrând să transmită ideea că gardienii nu sunt doar colegi, ci o familie, mai potentă. Scenariul unei echipe de supereroi devenite familie nu este nou, dar în cazul acesta pare mai verosimilă - te cerţi (şi cât de mult ţipă unii la alţi în film!), te baţi (mai mult Baby Groot), dar până la urmă nu laşi pe nimeni la greu.

După cum spuneam, filmul continuă umorul, care a făcut celebru prima parte, şi pot să spun că este unul dintre cele mai amuzante filme pe care le-am văzut anul acesta. Dave Bautista joacă rolul lui Drex, gigantul puţin stupid care nu ştie niciodată când să tacă, primind foarte multe scene amuzante; dar la fel şi Rocket sau Baby Groot. Apropo de micuţul copăcel, drăgălăşenia acestuia este exploatată la maximum şi îţi este greu să nu zâmbeşti când îl vezi pe ecran. Cele două nume noi, Kurt Russell şi Sylvester Stallone, îşi fac partea în această producţie, dar fără a fi marcanţi.

Guardians of the Galaxy Vol 2. este un film foarte arătos, iar efectele speciale sunt foarte bune. Avem parte de bătălii spaţiale, explozii, monştri şi planete spectaculoase. Pe lângă asta, este evidentă atenţia la detalii a echipei; de pildă, interioarele sunt foarte bine realizate şi puse la punct, indiferent că vorbim de o navă spaţială sau despre casa unui zeu. Regizorul James Gunn a dorit ca aspectul filmului să amintească de romanele pulp din anii ’50-’60. Astfel, el s-a inspirat din arta vintage Wally Wood şi s-a uitat la Flash Gordon, film din care s-a inspirat şi George Lucas atunci când a creat Star Wars. Una dintre provocări a fost filmarea lui Baby Groot, micuţul personaj de numai 25 cm trebuind să fie încadrat de către actori. Astfel, realizatorii filmului au folosit macheta originală pentru a arăta cum este inclus în scenă Baby Groot. Apoi, directorul de imagine Henry Braham şi regizorul James Gunn a trebuit să-şi dea seama cum să amplaseze camerele pentru a-l surprinde pe micuţul Groot în raport cu personajele umane.

În aceeaşi tradiţie, volumul doi continuă utilizarea muzicii pop din anii ’80, însă parcă nu are acelaşi efect ca în cazul primului. Problema filmului stă în construirea acţiunii; spectatorul are nevoie de o oră (durata totală este de două ore şi şaisprezece minute) pentru a afla care este exact subiectul peliculei. Până atunci, filmul ne ţine distraţi, dar întârzie să ne prezinte miezul acţiunii pe care urmează să o vedem. Un alt minus pe care l-aş semnala este personajul negativ principal, cel pe care eroul nostru trebuie să-l învingă. Nu o să vă spun despre ce este vorba, ci doar o să menţionez că personajul negativ nu este palpabil, ceea ce face ca acţiunea să nu fie la fel de intensă.

Guardians of the Galaxy Vol. 2 merge pe linia trasată de primul film, îmbunătăţind anumite elemente, fără a fi perfect; este însă o comedie savuroasă. Un început numai bun al perioadei de vară, de blockbuster.

NOTA 8/10