Din cauza crizei de timp cu care se confrunta businessul mondial, sau pur si simplu din rationamente economice, in cazul corporatiilor ai caror angajati calatoresc foarte mult, avioanele particulare si zborurile private au devenit o "necesitate la moda".

Exista doar doua modalitati de a zbura privat: cel mai simplu (pentru cine isi permite), cumpararea unui avion, sau cumpararea unei cote dintr-un avion, prin care se imparte aparatul si se rezerva cateva ore de zbor pentru fiecare detinator. In ambele cazuri se plateste o taxa lunara de intretinere a aparatului, de la cateva mii pana la cateva sute de mii de euro, plus cheltuielile de zbor, care, tot in functie de avion (numarul de locuri si confortul sunt cele mai importante), pot ajunge la 4-5 mii de euro pentru o ora de zbor.

Pe langa pretul de achizitie (in jur de 10 milioane de euro pentru un mic Gulfstream de patru locuri si doua motoare), taxele de intretinere pot echivala pretul de achizitie al avionului in doar cinci ani.

Pentru ca business-ul sa renteze pentru toata lumea, exista unele companii prin care se poate achizitiona o cota de 5%, 20% sau 50% dintr-un aparat (fractinal jet ownership), si toate cheltuielile sunt impartite la numarul de detinatori. Astfel, daca grupul nu are nevoie de foarte multe ore de zbor intr-un an, aceasta devine solutia cea mai buna. Singurul inconvenient: cei doi, patru, sau sapte co-detinatori nu trebuie sa aiba deplasari de afaceri in aceiasi perioada.