Limba de lemn poate fi asemuita cu un pat al lui Procust sau, de ce nu, cu o limba de pantofi (incaltator). O unealta care incearca sa acomodeze doua realitati, sa le faca sa se potriveasca, mai ales atunci cand pantoful este prea stramt pentru un picior prea mare.

 

Françoise Thom a ajuns profesoara de Istorie contemporana la Sorbona dupa un debut de cariera mai degraba modest, ca dascal scolar de limba rusa. A petrecut patru ani in URSS, dintre care unul la studii universitare si alti trei la Editura MIR. Este considerata cel mai bun sovietolog din Franta si, probabil, unul dintre cei mai competenti din lume si a ajuns o voce una-nim ascultata dupa publicarea volumului "Momentul Gorbaciov" (1989), care, la data aparitiei, a reprezentat singurul diagnostic exact dat avalansei de fenomene ce au produs schimbarea in marele imperiu de la Rasarit.

 

Dupa "Scoala barbarilor" (1985) si "Sfarsitul comunismului", "Limba de lemn", volumul reeditat acum la Humanitas, este cel care a avut cel mai devastator impact public.

De ce devastator? Pentru ca priveste o realitate care refuza sa devina istorie, pentru ca limba de lemn, o scorneala propagandistica a regimului sovietic, preluata cu harnicie de toate regimurile totalitare adapate la o ideologie similara, continua sa supravietuiasca si sa se substituie, toxic, limbii naturale. Asa cum spune Sorin Antohi in densa si ampla lui prefata la aceasta editie (care analizeaza, in afara modelului "Thom", si pe cel al teoriilor asupra "limbii de lemn" oferite de Orwell sau de ipoteza Sapir/Whorf): "Daca sistemul comunist a administrat si in Romania un logocid de tip sovietic, se pune problema iesirii din universul discursiv de lemn.

 

Oare tot invatul are si dezvat? Dupa ce, timp de decenii, ni s-a dat cuvantul de lemn, putem incepe sa vorbim cu adevarat liber, vorbind in acelasi timp cu acuratete". Putem, prin urmare, sa deconstruim limba rea si sa o refacem pe cea buna? Evident ca da, dar procesul este de lunga durata, iar sechelele se vor putea elimina atat prin actiunea sistema-tica a  educatiei, cat si prin exemplele personale ale educatorilor sau prin manuale si carti. Una dintre aceste carti, cea care dezoseaza la modul cel mai elocvent acest limbaj artificial, ii analizeaza mecanismele, ii descrie istoria si ii prescrie curele de tratament, este, fara indoiala, cartea doamnei Thom.

 

"Nici un regim nu e atat de prolix ca regimul comunist, nici atat de gelos pe monopolul sau asupra cuvintelor; nici un regim n-a stiut mai bine sa ia in stapanire limbajul si sa-l canalizeze in interesul sau." Considerata multa vreme un jargon, initial numit in rusa "dubovii iazik", adica limba de stejar, limba de lemn este de fapt o metamorfoza a limbajului care intra in contact cu ideologia, este un suvoi de cuvinte a carui prima si frapanta caracteristica este lipsa de continut. Desigur, particularitatile sale nu se opresc aici; ele sunt si de natura lexicala, sintactica sau stilistica, iar cartea lui Françoise Thom le analizeaza pe toate, incercand sa ne faca sa pricepem felul perfid in care aceasta limba a asimilat realul si i s-a substituit, devenind o figura a terorii si un mecanism al minciunii sistematice.           

 

Françoise Thom, Limba de lemn,

Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

 

FOUQUET D’AUXONNE:

"A abuza de limbaj inseamna a lucra la distrugerea acestuia, a-l face nul sau periculos in societate"