Inainte sa ma apuc sa scriu acest articol m-am uitat in fuga peste titlurile ziarelor online. Stirile nu erau prea bune. In ziua in care scriam, bursa suferise cea mai mare cadere de la 11 septembrie incoace. Zeci de miliarde disparusera din valoarea companiilor, FTSE 100 inregistrase cea mai mare scadere la nivel de puncte din toate timpurile. Nu prea ma pricep eu la economie, dar cu recesiunea din SUA la orizont, cu agitatia provocata de piata creditelor subprime si prabusirea Northern Rock din Marea Britanie, lucrurile nu se prezinta prea bine. Ma simt tentat sa ma opresc din scrierea acestui articol si sa trec la o treaba ceva mai presanta, cum ar fi constituirea unor serioase provizii de conserve. Se prea poate ca pana la trimiterea la tipar a acestui articol sa se fi dezlantuit dezastrul, iar noi sa fi intrat intr-un cosmar distopic postapocaliptic. Sau s-ar putea ca urmatorul BUSINESS Magazin nici sa nu se mai tipareasca! Sau daca da, atunci probabil ca singurele exemplare existente vor fi pe jumatate carbonizate, umflate de vant pe pavajul parasit, falfaind ca niste aripi de ciori ranite...

Dar gata cu pesimismul! Sa ne stabilim prioritatile. Daca ne indreptam spre recesiunea globala, toata lumea va dori sa stie un lucru: ce muzica vom asculta? Va aduce oare recesiunea o reinviere a nu-wave? Ne indreptam spre o revenire a baladelor delta-blues? Vor ajunge brusc albumele lui Morrissey printre cele mai bine vandute? Niste intrebari cu adevarat importante.

Istoric vorbind, perioadele de scadere ale economiei au fost bune pentru muzica. Uitati-va numai la punk si new wave: sunt inextricabil legate de scaderea economica. Daca nu ar fi existat criza petroliera din 1973 care a marcat sfarsitul lungului boom de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pur si simplu genurile astea n-ar fi aparut. Brusc, nu mai era fezabil sa produci opere rock de sapte LP-uri cu piese care ocupau o intreaga parte a unui disc de vinil. Zilele grupurilor de rock progresiv ca Yes erau numarate. Si uite-asa, pentru ca vinilul s-a scumpit, piesele au devenit mai scurte: single-ul pe 45 de turatii a revenit, iar piesele au inceput sa dureze din nou cam trei minute. In plus, recesiunea economica inseamna si o multime de tineri cu mult timp liber, care nu au nimic de facut si aduna multa frustrare. Poftim punk!

Asadar, daca 2008 este sa fie un an de scadere economica globala, care ii va fi coloana sonora? Principala mea predictie este nasterea „posh-rock-ului“. Eroii din clasa muncitoare dupa tiparul fratilor Gallagher vor incepe sa fie inlocuiti de un val de tineri de 20 si ceva de ani stiutori de carte, inteligenti si cu studii superioare. Acestia reprezinta genul de oameni care si-ar fi luat probabil servicii serioase si ar fi inceput o cariera cum se cuvine, daca nu s-ar fi prabusit pietele financiare. Deci, daca in 2008 economia incepe sa se faramiteze ca un biscuit inmuiat intr-o cana de ceai fierbinte, asteptati-va la o multime de trupe formate de catre fosti angajati Merrill Lynch.

Destul de ciudat chiar, sunt deja semne ca se asa ceva se si intampla, deoarece acum exista un val de trupe formate din baieti cu voci elegante si pretentii intelectuale. „These New Puritans“, „Ox Eagle. Lion. Man.“ si „Foals“ (o trupa printre membrii careia se numara fosti studenti la literatura engleza de la Oxford) sunt numai cateva. Asteptati-va sa mai vedeti si altele de genul lor.

Mai mult, industria muzicala va deveni mult mai conservatoare. Sunt mult mai putini bani disponibili pentru asumarea de riscuri. EMI (detinut de fondul de investitii Terra Firma) a restructurat deja mii de posturi si a redus bugetele. In loc sa caute Urmatoarea Chestie Tare, casele de discuri cauta Urmatoarea Amy Winehouse - cele mari se vor intoarce la formule deja verificate. Acest lucru va insemna, paradoxal, ca din ce in ce mai multe trupe neauzite se vor strecura in Top 10. Un bun exemplu este trupa Scouting For Girls, care este pe primul loc in topul albumelor (la momentul scrierii articolului - n.red.) fara ca vreo casa de discuri sau publicatie muzicala sa se fi asteptat la asa ceva.

Asadar, oricum priviti problema, urmeaza niste vremuri interesante. Daca pana la aparitia acestui articol a izbucnit haosul si strazile din Bucuresti sunt pline de indivizi iesiti la jefuit, atunci curaj: e de bine pentru experimentele sonore. Amintiti-va ca fara jafurile pe scara larga de la New York din timpul penelor de curent din vara lui 1977, multi pustani de culoare saraci n-ar fi pus niciodata mana pe echipamentele electronice pe care sa faca hip-hop. Sa speram ca apocalipticul 2008 va produce niste sound-uri la fel de revolutionare.