Şi în alte colţuri de lume, metropole cum ar fi Paris sau Seul au recurs deja la transformarea unui drum rapid în spaţiu pentru pietoni, biciclişti şi verdeaţă. în SUA, unul dintre primele proiecte de acest tip a fost implementat la San Francisco, atunci când autorităţile au decis cum să procedeze în cazul autostrăzii urbane cu două niveluri Embarcadero, afectată de cutremurul din 1989, optând în cele din urmă pentru demolarea acesteia şi amenajarea unui spaţiu mai prietenos cu pietonii. Au urmat apoi oraşe ca Milwaukee, Boston sau Portland. Altele, ca Rochester, New York, au optat pentru coborârea în subteran a unei porţiuni de drum.

Spaţiile pentru pietoni şi biciclişti sunt cerute mai ales acolo unde drumurile de mare viteză despart zone cu obiective culturale, instituţii de învăţământ, parcuri sau grădini zoologice, la care este greu de ajuns pentru că şoselele respective nu pot fi traversate. Cei care susţin asemenea proiecte, cum ar fi Congress for New Urbanism, care a publicat chiar o listă de autostrăzi urbane fără viitor, avertizează însă că acestea nu pot fi implementate fără o analiză clară a modului în care se poate redirecţiona circulaţia. La rândul lor, cei care s-au ocupat de dezafectarea drumurilor de mare viteză afirmă că oraşele care au recurs la această măsură au avut de câştigat, zonele redevenite prietenoase cu traficul pietonal dezvoltându-se.