Andred Makine s-a nascut in 1957 la Kranoiarsk, in Siberia, iar la varsta de 30 de ani s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa cateva carti bine primite de public, dar nu excesiv elogiate de critica, da lovitura in 1995 cu "Testamentul francez", care ii aduce premiile Goncourt si Médicis. De-atunci, a iesit de la categoria "sperante", intrand definitiv in randul consacratilor.

Makine ajunge sa manuiasca franceza cu un talent iesit din comun si devine un stilist unanim omagiat, in mare masura comparabil cu romanul Vintila Horia, caruia premiul Goncourt a venit, de asemenea, sa-i incununeze usurinta de expresie in limba lui Voltaire.

Cea de-a noua carte a sa este si asemanatoare si diferita de toate celelalte romane. Makine ramane un obsedat de dragoste si de aria sa de obarsie: Siberia. De data aceasta insa, iubirea trece ca un fior prin teme politice actuale. Presa literara franceza s-a grabit sa o incadreze printre marile romane din Hexagon, apropiind-o de alte opere capitale ale literaturii angajate din anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, printre care "Cu mainile murdare" a lui Jean Paul Sartre. Personajul central, solitarul Elias Almeida, este incadrat in marea familie a eroilor care traiesc din plin bulversarile secolului XX. Convins pana in strafundul sufletului de adevarul si dreptatea Revolutiei, adept entuziast al lui Che Guevara pe care il si cunoaste, Elias ramane aproape stupefiat cand face o constatare pe cat simpla pe atat de dramatica: in toata aceasta valtoare, in toate confruntarile ideologice, ca si in toate razboaiele purtate in numele idealurilor sacre, dragostea adevarata nu isi afla locul. Traseul sau biografic, sangeros incheiat in timpul masacrului de la Mogadiscio, a fost acesta: copil angolez amarat, Elias a vazut cum, in suburbiile Ruandei, mama sa a fost schingiuita si omorata. Manat de resentimente, de cosmarul conditiei de negru ce aspira sa fie un "asimilado" (un fel de mulatru social), el porneste alaturi de tatal sau sa lupte in Congo, este apreciat de instructorii internationali, ajunge sa cunoasca revolutia la Havana si sa o practice la Moscova. Lucrul cel mai important care i se intampla aici este insa nu tehnica uciderii dusmanului, ci faptul ca o cunoaste pe Anna, cea care avea sa-i defineasca profilul interior, care avea sa-i destainuie, dupa o lunga, tandra si calda calatorie prin Siberia, la minus 40 de grade, adevarata dimensiune a dragostei. O dragoste - l’amour humain - care nu are de-a face cu trupul si cu poftele animalice, o dragoste pe care nicio revolutie nu poate s-o invete sau s-o ofere ca model.

Andred Makine, "Iubirea omeneasca",

Editura Polirom, Bucuresti, 2007