Scorsese spune ca "The Aviator", care a primit un numar record de nominalizari pentru Oscar - unsprezece, inclusiv pentru cel mai bun film si pentru regie - e ultimul lui "film mare". Povestea unuia dintre cele mai excentrice personaje ale Americii - industriasul, aviatorul si producatorul Howard Hughes - a costat studiourile Miramax circa 100 de milioane de dolari - un buget rar pentru un film de Scorsese.

Pentru ca, desi e unul dintre favoritii criticii, Martin Scorsese e o investitie cu grad mare de risc. "Marty nu e vazut drept o afacere buna", spune un vechi prieten al regizorului, producatorul Irwin Winkler. Oamenilor cu bani le plac filmele lui, dar nu se inghesuie niciodata sa-l finanteze: "Nu stiu niciodata la ce sa se astepte de la el si ce fel de film o sa iasa".

De altfel, dintre marile lui filme - "Mean Streets" (1973), "Taxi Driver" (1976), "Raging Bull" (1980), "The Last Temptation of Christ" (1988) ori "Goodfellas" (1990) - cel mai mare buget, de circa 20 milioane de dolari, l-a avut ultimul. "Mean Streets" de exemplu, filmul care l-a impus in 1973 drept unul dintre cei mai tulburatori regizori ai generatiei sale - din care au facut parte William Friedkin, Francis Ford Coppola, Steven Spielberg sau Sydney Pollack - a fost facut cu o suma ridicola: 150.000 de dolari.

"Taxi Driver", un clasic - pentru care regizorul nici macar nu a fost nominalizat la Oscar, luand in schimb Palme d’Or - a avut un buget mic, de 1,3 milioane de dolari. Iar pentru "The Last Temptation of Christ", filmul sau favorit, Scorsese a reusit sa obtina un buget de doar 7 milioane de dolari. E notoriu de altfel ca actori bine cotati - printre care Robert de Niro si Harvey Keitel - accepta onorarii mici tocmai pentru a nu-i bate si ei lui Scorsese un cui in talpa.

"Cred ca e pentru ca subiectele si personajele mele nu sunt intotdeauna placute", recunoaste regizorul. "Dar, uimitor, s-a gasit intotdeauna cate un studio care sa vrea sa lucreze cu mine - in parte si pentru ca l-am avut des in distributie pe de Niro." Aici, in "subiectele si personajele" lui Scorsese, sta de fapt si cheia succesului de critica, si cea a esecului de box-office.

Datorita lor si felului in care le-a transpus in film a fost Scorsese aclamat. Dar tot din cauza "subiectelor si personajelor" n-a capatat nici un Oscar pentru regie si nici finantari de top. Oscarul inseamna, in mare parte, audiente de masa. Iar viziunea lui Scorsese a fost considerata prea intunecata si profund neconventionala de votantii Oscarurilor. I s-a reprosat, adesea, ca ar fi "falimentar moral" si "obsedat de violenta". Dar, spune regizorul, "daca ne uitam la filmele mele, ele asta infatiseaza - o lume foarte, foarte violenta".

In total, filmele lui au primit 59 de nominalizari, dar au luat, pana acum, doar 6 premii. Scorsese a fost nominalizat de 7 ori - atat pentru regie cat si pentru scenariu - si nu a castigat niciodata. A pierdut, de cateva ori, in fata unor regizori mai putin apreciati de public ori de critica. In 1980, de exemplu, pierde cu "Raging Bull" - povestea boxerului Jack LaMotta - in fata lui Robert Redford, care tocmai debutase ca regizor cu "Ordinary People". Zece ani mai tarziu, Scorsese pierde, cu "Goodfellas", in fata altui regizor debutant: Kevin Costner, cu "Dances with Wolves".

De fapt, spun multi, Scorsese a pierdut cel putin trei Oscaruri din cauza acelorasi calitati care au facut din el un mare regizor: perspectiva intunecata asupra lumii si talentul lui de a portretiza violenta si emotiile violente. Lumea in care a crescut - cartierul Mica Italie din New York, un loc cu gangsteri adevarati - era populata cu personaje asemenea celor din filmele sale.

"Aproape totul tinea de decizii de viata si de moarte, chiar daca nu moartea in sine era tema - de cele mai multe ori era vorba de moartea spirituala", povesteste regizorul. "Si asta e ceea ce ma atrage pe mine spre astfel de lumi si de personaje. Am vazut multa violenta, multa violenta emotionala si psihologica, violenta spirituala, intr-un fel."

Un film de care se declara mandru? "Imi place «The Last Temptation of Christ» («Ultima ispitire a lui Hristos» - n.r.), imi place sa-l vad din cand in cand pentru ca mi-e drag subiectul si-mi place cum a fost facut, si actorii, si muzica...", spune Scorsese.

Despre celelalte filme, numai bine. Regizorul american a incercat totul: musicalul ("New York New York", considerat de critica un dezastru), thrillerul ("Cape Fear", un remake, singurul lui adevarat succes de casa, cu incasari de 80 de milioane de dolari), documentarul ("Italianamerican", un film despre viata din Mica Italie, filmat la o cina cu parintii lui sau "The Last Walz", un film despre concertul de adio al trupei The Band), drama ("Age of Innocence").

Sunt insa voci - putine, e drept - care spun ca Scorsese a spus tot ceea ce avea de spus si ca tot ceea ce a incercat in afara productiilor din anii ‘70-’80, desi bine facut, nu mai inseamna mare lucru. Daca-l judecam dupa ceea ce a facut in ultimii 15-20 de ani, spune Xan Brooks, critic de film pentru The Guardian, vedem ca e "prea prudent, plicticos si foloseste aceleasi vechi trucuri regizorale". Pentru altii, ceva mai multi, Scorsese ramane cel mai mare regizor in viata. "E dragut sa auzi asa ceva, dar am invatat sa nu iau asta prea tare in serios", spune el. "Totul e inutil in momentul in care esti pe platou si nu stii ce sa faci."