Kevin Ham este unul dintre mogulii dotcom, dar unul dintre mogulii necunoscuti publicului larg. Maestrul domeniilor web a reusit sa construiasca un imperiu de 300 de milioane de dolari fara sa-si doreasca sa iasa din anonimat.

Kevin Ham sta aplecat, cu ochii inchisi si incepe sa tasteze in aer. Ham este asezat in partea din spate a ballroom-ului hotelului Venetian din Las Vegas. In fata, o persoana care conduce licitatia citeste o lista de nume de domenii pe Internet, producand o incantare atat de mare printre participanti de parca ar fi fost o licitatie de automobile vintage. Pe masura ce apar nume care il intereseaza pe Ham, degetele lui incep din nou sa schiteze gestul scrisului la tastatura. Gata. Asta este ultima achizitie.

Cand Ham doreste un domeniu, se apleaca si incepe sa dea discret instructiuni unui asociat de-al sau pentru a licita in numele lui. Lui Ham ii plac numele care contin cuvantul wedding (nunta - n.r.), asa ca reprezentantul sau ridica paleta alba si cumpara Weddingcatering.com pentru 10.000 de dolari. Greeting.com nu este la fel de bun precum pluralul sau, Greetings.com, dar Ham pune mana si pe acest domeniu, pentru 350.000 de dolari.

Ham este un crestin devotat, astfel incat el da 31.000 de dolari pentru a adauga si Christianrock.com in colectia sa, care include deja atat God.com, cat si Satan.com. Spre final, Ham se plimba tacticos pana la masa situata langa iesire si scrie un cec de 650.000 de dolari. A scapat ieftin in dupa-amiaza aceasta.

De la medic la "domainer"

Kevin Ham ar fi trebuit sa fie medic de familie, dar a lasat medicina deoparte cand a descoperit comorile Web-ului. Din 2000 si pana in prezent, Ham a adunat peste 300.000 de domenii care, combinate cu alte companii pe care detine, i-au adus lui Ham venituri de 70 de milioane de dolari anual.

Lucrand de obicei pe cont propriu, Ham a analizat si a exploatat fiecare unghi - a si inventat cateva - pentru a-si extinde compania. Inca de la inceput, a scris software care il ajuta sa puna mana pe domenii cat erau inca ieftine. Ham a fost printre primii care au profitat de o fisura in sistem ce dadea posibilitatea oamenilor de a inregistra un nume si a-l returna fara niciun cost dupa o incercare gratuita, ocazie de a pune mana pe sute de mii de domenii dintr-o singura lovitura.

Ceea ce putina lume stie este ca tot Ham profita cel mai tare din greselile browser-elor de Internet: milioane de oameni care tasteaza din greseala ".cm" in loc de ".com" la sfarsitul unui nume de domeniu ii fac trafic si ii alimenteaza conturile. Oricine incearca sa scrie terminatia ".cm" la orice website va fi redirectionat spre Agoga.com, un site plin de publicitate.

Ham face bani ori de cate ori cineva apasa pe un ad - la fel cum face si partenerul sau din aceasta aventura a numelor, tara vest-africana Camerun. Ce legatura are Camerun in toata povestea? Are norocul neasteptat de a detine .cm ca si cod al tarii pe Internet - asa cum Germania detine toate numele a caror terminatie este ".de". Diferenta este ca e putin probabil ca fiecare nume care se termina cu .cm sa fie si inregistrat, iar .cm este la doar o tasta departare de .com, filonul principal al tuturor domeniilor. Ham a facut o intelegere cu guvernul din Camerun, acord prin care Ham poate redirectiona traficul pe Web intre domeniile cu terminatia .cm. Si daca merge pe drumul acesta, Columbia (.co), Nigeria (.ne) si Etiopia (.et) vor fi ale lui, de asemenea.

Necunoscutul cuceritor

Avand in vedere averea lui Ham facuta pe Web - site-urile lui au 30 de milioane de vizitatori unici lunar - este remarcabil faptul ca atat de putina lume a auzit despre el. Chiar si in lumea prietenoasa a "domainer-ilor", Ham este un om misterios.

Pana acum Ham nu a vorbit niciodata public despre afacerea sa. Numele lui nu se gaseste pe nicio inregistrare de domeniu si nici pe aplicatia patentata pentru siretlicul cu Camerun. Sunt cateva motive practice pentru care nu a aparut pana acum. In primul rand, succesul lui Ham a atras multi dusmani, multi dintre ei fiind si competitori de-ai lui. Apoi, domainerii inversunati sunt una, avocatii sunt altceva. Iar in acest moment, cea mai mare temere a lui Ham este ca consilierii juridici il vor acuza ca schema facuta cu Camerun este un abuz la marcile lor inregistrate.

Este posibil ca Ham sa aiba dreptate, din moment ce aceasta este prima data cand a fost identificat ca si dirijor. Cand a fost intrebat de jocul cu .cm, John Berryhill, un imputernicit de top cu domenii care nu lucreaza pentru Ham, a tipat practic in telefon: "Stii cine a facut asta? Ai cumva idee cat de multi oameni vor sa stie cine este in spatele acestui lucru?".

Sa despartim cuvantul!

Kevin Ham are 37 de ani si pare mult mai tanar decat este, acest lucru datorandu-se probabil pasiunii lui pentru judo si angajamentului lui de a trai sanatos. Bautura lui preferata: suc natural de grepfruit, fara gheata. Comportamentull lui linistit ascunde un tip destul de agresiv, care lucreaza contra cronometru. Se intampla frecvent ca Ham sa transforme o conversatie despre afaceri intr-una despre religie. Dar nu intr-un mod predicator; ci pur si simplu asa este Ham.

Fiul unor imigranti nascuti in Coreea, Ham a crescut in partea de est a Vancouver, impreuna cu cei trei frati ai sai. Tatal sau conducea niste spalatorii, in timp ce mama lui lucra ca si guvernanta. O boala istovitoare, la varsta de 14 ani, l-a facut pe Ham sa viseze ca va deveni doctor. El a terminat liceul si a devenit student la scoala de medicina din cadrul Universitatii din Columbia Britanica.

Dupa ce a absolvit scoala de medicina, in 1998, Ham si proaspata lui sotie au plecat spre Londra, pentru a-si face rezidentiatul de doi ani. In cel de-al doilea an, Ham devenise rezident-sef, iar in pauzele dintre alergarile spre sala de urgenta, Ham isi alimenta fascinatia pentru Internet, invatand de unul singur cum sa creeze site-uri si cum sa programeze in limbajul Perl (un limbaj de programare general folosit pentru o gama larga de aplicatii, inclusiv administrarea de sisteme, dezvoltare web, aplicatii de retea, interfete grafice si altele).

Informatiile despre web hosting erau la acea vreme destul de putine, asa ca Ham a inceput sa creeze un director online pentru provideri, cu tot cu review-uri si rating-uri la serviciile lor. Ham a numit acest director Hostglobal.com.

De aici a mai fost un singur pas pana la afacerea cu vanzare si cumparare de domenii. Dupa sase luni de la lansarea Hostglobal, Ham castiga 10.000 de dolari pe luna din vanzarea de publicitate. Dar cand unul dintre advertiserii lui - un serviciu care vindea inregistrari de domenii - i-a spus ca un singur "panou" publicitar valoreaza 1.500 de dolari pe luna, Ham s-a gandit ca poate sa se bage si in afacerea asta.

O vedere de ansamblu

Ham se apleaca spre calculatorul lui de la birou pentru a verifica o licitatie de domenii. Steven Sacks, un domainer din Indianopolis care lucreaza pentru Ham, ii spune acestuia depre niste nume care sunt de vanzare. Ham ii scrie repede mesajul: "Imi plac doctordegree.com... si rockquarry.com... sunblinds.com".

Ham inca achizitioneaza intre 30 si 100 de nume de website-uri pe zi, dar nu le mai cumpara atat de ieftin ca alta data. De fapt, el impreuna cu Schilling, care astazi mentin un portofoliu de 20 de milioane pe an, sunt deseori acuzati ca ridica preturile. Luati spre exemplu suma de 26.250 de dolari pe care Ham a platit-o pentru Fruitgiftbaskets.com sau cea de 171.250 de dolari platita pentru Hoteldeals.com.

"Sumele pe care le plateste el sunt enorme", spune Bob Martin, presedintele Internet REIT, o firma de investitii in domenii care a strans peste 125 de milioane de dolari de la investitori privati.

"Absurditati!", spune Ham. "Numele sunt scumpe numai daca le evaluezi in felul in care oameni ca Martin o fac." Investitorii si bancherii, care au intarziat la goana dupa domeniile de aur, calculeaza valoarea pretului unui nume calculand veniturile din publicitate prin modul pay-per-click si adaugand un procent bazat pe durata de recuperare a investitiei.

In felul acesta, numai portofoliul lui Ham valoreaza mai mult de 300 de milioane de dolari.

Cand Ham achizitioneaza un domeniu, nu face calcule cu modelul pay-per-click; el priveste un domeniu ca o potentiala afacere si in felul acesta ii stabileste si pretul. Printre primele site-uri pe care ar dori sa le lanseze (nu este surprinzator) este Religion.com. Ham a inchiriat recent al 27-lea etaj din cladirea in care are sediul companiei din Vancouver si va angaja mai mult de 150 de designeri, ingineri, vanzatori si editori.

O mare parte din acest efort va merge catre dezvoltarea de instrumente de cautare bazate mai mult pe inteles si mai putin pe cuvinte cheie. "Google este doar de foarte mare ajutor", spune Ham.

Totul face parte dintr-un plan, pe masura ce Ham doreste sa devina primul domainer care a plecat de la un business facut acasa si a ajuns unul dintre cei mai importanti oameni ai Internetului. Jucatorii mai mici au vandut unor grupuri de investitori si Ham se asteapta ca cele mai bune domenii sa fie, in cele din urma, detinute de o mana de oameni.

Daca pariaza cum trebuie, Ham ar putea foarte bine sa fie printre ei. "Daca ai control asupra tuturor domeniilor, atunci ai control asupra Internetului", spune acesta.

Traducerea si adaptarea de Victoria Bidea