Operatorul de telefonie mobila al grupului Telecom Italia si-a prezentat recent la Barcelona ultima metoda de atragere a clientilor. Un telefon mobil cu ecranul mai mare decat aparatul in sine. Printr-un mecanism de rulare, micul telefon mobil incorporeaza un display generos in dimensiuni, de 13 centimetri, pe care se pot citi mult mai firesc documentele ce de ceva vreme pot fi stocate pe telefon, texte, grafice sau poze. Telecom Italia va vinde continut digital - carti sau ziare ce vor putea fi citite pe acest ecran. Astfel, memoria telefonului de 4 GB s-ar transforma intr-o veritabila biblioteca. Singurul neajuns deocamdata este ca, desi de ultima generatie, ecranul are o trasatura comuna cu televizoarele pe lampi: este alb-negru. Doar pentru moment insa.

Anul acesta doua companii startup si-au anuntat deja planurile de a incepe sa produca aparate electronice flexibile din plastic. Spre deosebire de componentele din tranzistorii din silicon, cei folositi acum pentru fabricarea ecranelor, aceste noi tipuri de display-uri folosesc tranzistori din polimeri, care se pot monta pe orice material, fie el si flexibil. Cele doua anunturi vor conduce foarte probabil la o explozie de noi aparate mici portabile, cu ecrane incredibil de mari, care se vor putea rula in interiorul dispozitivelor respective. Acum cateva saptamani, compania daneza Polymer Vision, care pana anul trecut era integrata grupului Philips, dar acum actioneaza in nume propriu, anunta ca in cateva luni va incepe sa fabrice un cititor pliabil numit Readius. Acesta va fi ingredientul-minune din telefonul celor de la Telecom Italia, care anunta ca il vor pune in vanzare pana la sfarsitul acestui an. Ramanand in aceeasi gama de anunturi, compania Plastic Logic (la randul ei iesita dintr-o alta organizatie, Universitatea Cambridge din Marea Britanie) facea public in ianuarie ca a obtinut o finantare de 100 de milioane de dolari (76 de milioane de euro) pentru constructia unei fabrici de electronice de aceeasi natura. "Fabrica va asambla primele produse in 2008", declara Henning Sirringhaus, un fizician de la Cambridge, cofondator al Plastic Logic.

Fabricarea la scara industriala a acestor noi circuite pe baza de polimeri este fara indoiala un pas important, in special pentru noile tipuri de ecrane care incearca sa reproduca hartia. Sony produce deja un cititor de texte numit E-reader, care nu se bucura insa de prea mare succes in randul consumatorilor. Aparatul japonez are un ecran cu o rezolutie suficient de buna incat sa afiseze poze la calitatea hartiei fotografice. Dar pentru a face pliabila aceasta "hartie electronica", asa cum i-au spus inventatorii, e nevoie de circuitele pe baza de polimeri. 

Sony si-a facut reclama aparatului, spunand ca are o rezolutie mult mai buna decat cea a ecranelor LCD si ca poate fi folosit pentru a citi carti virtuale pe ecranul electronic de dimensiunea unui mic ghid de conversatie. Dar pretul unei carti, scrise intr-un format brevetat de Sony si care poate fi incarcata si citita pe acest dispozitiv, variaza in jurul a 15 dolari. Acesta este si cel mai mare repros adus aparatului, care in sine costa 350 de dolari (300 de euro).

Ambitiile englezilor si ale danezilor sunt mai mari si au sanse sa produca o revolutie. Intrebarea este cat de repede vor fi dispusi marii producatori de electronice sa vina cu produse concurente la o tehnologie gratie careia se fabrica plasmele sau televizoarele LCD, adica produse inca departe de a fi ajuns la uzura morala si care le aduc sume uriase de bani. De regula, de fiecare data cand are loc o descoperire tehnologica majora care poate schimba ecuatia puterii intre producatori, tocmai acestia sunt cei mai putin receptivi la schimbare. Dar e de ajuns ca o companie mare sa adopte productia de tranzistori din polimeri si piata va atrage schimbari in lant. Si in acest caz, trecerea s-ar putea face relativ repede. Respectiva companie mare ar putea fi chiar Royal Philips Electronics, cea care detine Polymer Vision, producatorul ecranului de la Telecom Italia. Interesant este ca tot Philips si tot printr-o companie distincta din cadrul grupului, numita iRex, a inceput anul trecut fabricarea unui aparat care seamana izbitor de mult cu cel realizat de Sony, dar are un pret dublu. Alte zvonuri mai spun ca Amazon, cel mai mare e-tailer de carti din lume, ar lucra la o versiune proprie de hartie electronica.

Dar prima sansa o au aparatele pe baza circuitelor din polimeri. "Promisiunea hartiei electronice nu ar trebui sa ia in calcul doar cum arata hartia, ci si cum simti in mana o foaie dintr-o carte", spune Russ Wilcox, CEO al E-ink. "Iar asta nu se poate face decat cu tranzistori din polimeri", adauga directorul E-ink, companie iesita la randu-i de sub tutela Universitatii MIT din Statele Unite si care este proprietara patentelor sub care au fost fabricate pana acum dispozitivele din hartie digitala, inclusiv cel al Sony. Acestea au venit practic cu dimensiuni mai mici, cu un contrast puternic al ecranului, care da impresia de hartie veritabila, si un consum minim de energie. Dar aceste patente nu au reusit sa scape cartile digitale de rigiditatea unui ecran LCD clasic.

Chiar si cele doua companii europene ce au anuntat planuri serioase de a scapa de acest neajuns al inflexibilitatii au totusi viziuni diferite. Polymer Vision, compania iesita din incubatorul de idei al Philips, se concentreaza pe aducerea pe piata cat mai repede a primelor produse, asa ca a optat pentru o metoda de fabricatie mai putin revolutionara, numita litografica, specifica in primul rand fabricarii tranzistorilor din silicon. Totusi, exista aici si avantaje, sustine Pieter van Lieshout, directorul R&C al Polymer Vision. Pe langa faptul ca va putea astfel sa vina cu produsele mai repede decat concurenta, este o metoda traditionala care s-ar putea bucura de increderea investitorilor si ar duce la scaderea costurilor fata de alte metode mai noi si probabil mai putin convingatoare.

Pe de alta parte, Plastic Logic va construi cu cele 76 de milioane de euro o fabrica in Germania, la Dresda, folosind o metoda complet noua. Ca in mecanismul de functionare a unei imprimante cu jet de cerneala, in fabrica din Germania tranzistorii din polimeri vor fi "stropiti" pe suprafata flexibila ce va reprezenta ecranul. Pe termen lung, aceasta tehnologie s-ar putea dovedi mai eficienta din punctul de vedere al costurilor si al vitezei de lucru. Fabrica va fi capabila sa produca mai mult de un milion de unitati anual, de cateva ori mai mult ca Polymer Vision.

Ambele metode au avantaje, spune Ross Wilcox de la E-ink, adaugand ca firma sa a incheiat parteneriate cu ambii producatori. Este de asteptat insa ca amandoi sa-si diversifice gama de produse electronice pe care urmeaza sa le fabrice, de exemplu prin cipuri RFID (Radio Frequency Identification). Dar chiar si expertii spun ca e greu de presupus de pe-acum care sunt aplicatiile unde vor putea fi folosite produsele celor doua companii.

"Siliconul e totusi un material atat de avansat si atat de sofisticat, incat e greu de prevazut ca plasticul electronic l-ar inlocui", spune chiar Sirringhaus, directorul Plastic Logic. Un amanunt curios este ca zona unde se va construi fabrica Plastic Logic, unde au isi sediul foarte multe companii din zona tehnologiei de varf, este numita "Silicon Valley a Saxoniei". Ar fi o ironie ca tocmai aceasta zona sa vina cu tehnologia care ar scoate la pensie vechile componente pe baza de silicon.