UN SPORT ÎN CARE VII CU BANII DE ACASĂ

Iulia şi Victor câştigă bani din cabinetul de arhitectură de luni până vineri. Şi îi investesc pe mare sâmbătă şi duminica. Ca ei sunt acum majoritatea celor care navighează cu vele: caută emoţia întrecerii. O întrecere care, deşi se desfăşoară la viteze care nu depăşesc 30 de km/oră şi nu de multe ori trenează la viteza pietonului de pe uscat, ajung să consume la fel de multă adrenalină precum o cursă de Formula 1.

Cât costă un astfel de sport? După ce l-ai cumpărat cu sume cuprinse între 100 şi 250 de mii de euro, întreţinerea unui yacht de curse e undeva pe la 3.000 de euro pe an. Echipajul e încă format din sportivi voluntari: tineri (şi nu numai) care acceptă să muncească zile şi nopti la antrenament, la schimb cu şansa de a concura pe o barcă pe care nu şi-o permit. Încă.

„Am luat barca pentru cruising (croazieră) şi am ajuns s-o folosim 90% pentru curse„, spune Victor Fulicea. Tot el explică diferenţa dintre cumpărătorii de bărci de veliere şi motorboat-uri: „De obicei cei care îşi cumpără un motorboat nu au experienţa unui velier, li se pare mult mai complicat de manevrat. Dar până la urmă tot ei plătesc mai mult. Un velier se întreţine cu costuri mici.

Motorboat-ul are costuri de întreţinere mari, se strică mult mai multe lucruri. Şi nu prea ai ce face cu el, de fapt. Ieşi în larg, faci baie şi plajă„. Practic, nu poţi merge pe distanţe mari, la un cost rezonabil, dacă nu eşti milionar: un drum la Istanbul, de exemplu, poate ţine opt ore cu o barcă cu motor şi 50 cu un velier. Însă motorul va consuma şi jumătate de tonă de benzină, în vreme ce velierul se descurcă cu 1-2 litri, cât îi trebuie să intre şi să iasă din port.

Cât câştigaţi pe an din yachting? E  întrebarea la care campionii României răspund nonşalanti: „Nu câştigăm nimic: doar kilograme de cupe şi medalii şi diplome„. Victor adaugă: „Eu am montat un mic business: sailmag.ro care vinde de fapt ce avem noi nevoie: echipamente de racing cu discount pentru cele câteva echipaje care concurează în România„. Şi merge? Victor e diplomat: „Cifra de afaceri e de ordinul miilor de euro anual! Dar ajut yachtingul să se poată dezvolta„. Şi totuşi, cum se poate câştiga din yachting? Victor e tranşant: „Doar prin charter - cumperi o barcă, o dai la închiriere într-o ţară în care să meargă salingul. Faci charter„. De ce afară din ţară?  „Pentru că la noi nu te ajută nici peisajul şi nici publicul. Litoralul nostru e anost văzut dinspre mare„, spune Iulia. „Trebuie să ai un scop în croazieră„, adaugă Victor. „Ori la noi nu ai ce să vizitezi„.

VISÂND LA BUGETELE DIN FOTBAL

De unde să-i extragem, totuşi, pe yacht-menii de mâine? Familia Fulicea e în consens aici: „Trebuie să începem cu educaţia. Când spui sport în România, te referi la fotbal. Asta e problema de bază cu care ne confruntăm. În clipa în care discutăm de alte sporturi apar şi bani şi sponsorizări.„ În yachting, asta se întâmplă încă mult mai greu. Deşi nu deloc. Branduri ca Mercedes, Ţiriac Auto, Jura, Alpha Bank, Microsoft, Gecadnet sau BMW sunt deja prezente cu publicitate sau chiar cu echipe care poartă culorile mărcii.

„Sunt destule motive să te asociezi cu yachtingul„, spune Victor Fulicea. „Are o istorie globală, e un sport nobil. În plus, yachtigul este o soluţie să faci sport fără să fii un sportiv desăvârşit - ca în golf, echitaţie, etc. Nu are doar parte fizică, ci şi noţiuni de matematică, meteo, geometrie„. Cere şi minte şi corp.

Chiar dacă recomandă charterul în afara ţării, familia Fulicea a mai investit într-o barcă adusă tot în România. Simina II e un velier mai mic, pe care cei doi vor să facă o şcoală de yachting de competiţie. Adică exact specialitatea lor de weekend. Şi anume victoria.