În 2008, cei mai mulţi dintre dezvoltatorii imobiliari cereau peste 100.000 de euro pentru un apartament de vacanţă la malul mării. Probabil că s-au vândut atunci, pe credit sau cu banii jos, cel puţin 500 de astfel de unităţi. Multe stau şi azi neocupate, fiind luate pe credite care acum figurează în portofoliul unor bănci la capitolul „idei proaste„.

În acelaşi an însă, aproape 20 de români investeau o sumă similară de bani într-un velier, adică o casă de vacanţă cu 2-3 dormitoare, cu o baie sau două, cu o sufragerie în care pot mânca 6-8 persoane. O casă de vacanţă mai mică, e drept, dar una care se poate duce şi-n Balcic, şi-n Istanbul, şi-n Thassos, cu costuri cu mult sub cele ale unei vacanţe normale. Spre deosebire de apartamentele de care vorbim, absolut toate aceste bărci sunt folosite aproape în fiecare week-end. Iar valoarea lor actuală, de 50-60% din cea iniţială, ramâne încă peste cea a apartamentelor vândute în punctul de maxim al bulei imobiliare.

În plus, casele nu pot merge la regatte. Şi nu-ţi pot aduce cel mai bine păzit secret al marinarilor de week-end, care ies în fiecare sâmbătă dimineaţă pe mare: litoralul românesc, aşa cum îl ştiam din copilărie, înapoi.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă Marea Neagră, aşa cum o iubeam altă dată: fără zgomot de cluburi şi melodii de câte-o oră cu doar trei acorduri, fără agresivitatea comercială a teraselor şi vânzătorilor ambulanţi, fără murdărie şi mai ales fără înghesuială. Este o evadare

într-un loc despre care nu mai credeai că există. Şi pe care îl descoperi de fiecare dată altfel. Ale cărui furii le înfrunţi. Şi toate astea cu costuri de operare care nu trec de 2-3 mii de euro pe an. Mai puţin decât ale unei case de vacanţă din Mamaia, unde muzica se deschide în mai şi se închide în septembrie...

N-aş putea spune că am ajuns la ea din patriotism, dar e şi asta un fel de a pune problema: o barcă iţi oferă soluţia să iubeşti din nou această parte din ţară şi din istoria ta personală.

Pentru că, de fapt, cu un velier, fiecare expediţie se face întâi de toate în sufletul tău. Şi fiecare regattă, pe orice loc ai termina-o, e o victorie pentru toate lucrurile pe care le iubim la Marea Neagră: în primul rând apa, valurile, vântul şi, câteodată, cu destul de multă indulgenţă, şi ţărmul!