Lui Frederico Monteiro nu îi plac cărţile de business, însă pare că a acumulat o enciclopedie de lecţii de leadership, după o carieră impresionantă începută la 16 ani, în Brazilia. A lipit afişe, a lucrat în presa de business, a participat la construirea online-ului brazilian pentru ca acum să conducă spre un viitor mai bun afacerile BAT din Aria Europei Centrale şi de Sud. Care sunt principiile după care s-a ghidat?

Frederico (Fred) Monteiro, executivul care, de aproximativ un an, este responsabil de businessul BAT în regiunea CES (România, Bulgaria, Ucraina, Cehia, Slovacia) are un parcurs profesional  de invidiat. Ascultându-l cum povesteşte, nu poţi să nu te întrebi cum ar fi viaţa ta dacă ai avea curajul să spui „da” fiecărei oportunităţi ivite pe parcurs. Curajul l-a însoţit cu siguranţă pe Monteiro în alegerile care l-au adus până la discuţia din cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO organizat online de Business MAGAZIN, după cum a reieşit din povestea de carieră pe care şi-a amintit-o cu lux de amănunte.

Fred Monteiro s-a născut în Brazilia, la Rio de Janeiro, pe care îl descrie drept un oraş frumos, în ciuda problemelor. A început să lucreze foarte devreme, chiar înainte de universitate, pe la 16 ani, când s-a angajat într-o companie locală din industria bunurilor de larg consum, în principal băuturi răcoritoare şi bere, pe postul de assistant merchandising. „Exista un agent de vânzări, un reprezentant comercial care vizita retaileri şi clienţi în fiecare zi, iar eu mergeam cu el, punând afişe pe perete. Asta însemna atunci reclamă pentru produsele companiei”, îşi descrie el prima sa experienţă profesională.

Ulterior a continuat studiile universitare şi şi-a început cariera, având mai multe joburi. Printre cele de care îşi aminteşte este cel de jurnalist, meserie pe care a avut-o timp de aproape doi ani. „Întotdeauna mi-a plăcut enorm să citesc şi să scriu. Mereu citesc una sau două cărţi în acelaşi timp. La început, nu ştiam ce să fac în ceea ce priveşte alegerea carierei. Adică, atunci când ai 16-17 ani, practic nu eşti încă pe deplin hotărât ce să faci cu viaţa ta.” Şi după jobul pe care l-a avut la distribuitorul de bere, a ajuns rapid la concluzia că acela nu va fi un loc de muncă pe termen lung. „Când mi-am încheiat acest job, m-am gândit că pot fie să intru în afaceri, fie pot încerca altceva în care să folosesc ceea ce credeam că era la acea vreme un talent natural, o abilitate naturală pe care o aveam, anume scrisul. Şi, întâmplător, una dintre cele mai mari organizaţii media din Brazilia are sediul în Rio de Janeiro, oraşul meu natal.” Ei aveau o poziţie deschisă pentru un rol de reporter junior la unul dintre ziarele lor, un ziar mic - a fost selectat din rândul aplicanţilor: „A fost o experienţă minunată, fascinantă. După un timp, mi-a devenit clar că este o carieră absolut fascinantă din perspectiva valorilor acestei profesii. Soţia mea este jurnalist, de altfel, aşa că iubesc atât de mult jurnalismul încât m-am căsătorit cu o jurnalistă”.

În cele 18 luni de muncă în rolul de jurnalist, unul dintre sectoarele pe care l-a acoperit a fost cel de business – poziţie din care trebuia să facă interviuri cu directori generali, preşedinţi de companii, directori de marketing. Şi a devenit astfel interesat de afaceri, ceea ce a aprins în el o pasiune şi curiozitate pentru lumea afacerilor. „Acela a fost momentul în care am decis că, poate, între pasiunea mea pentru jurnalism şi cea pentru afaceri, ar exista mai multe oportunităţi de creştere dacă m-aş orienta spre business. Atunci am început să caut un loc de muncă în domeniul afacerilor. Nu aş spune că a fost vorba de bani, chiar dacă toţi ne dorim să fim răsplătiţi pentru eforturile noastre şi pentru munca noastră. Întotdeauna am fost foarte exigent cu mine, am pus multă presiune asupra mea, pentru a încerca să scot la iveală tot ce e mai bun în mine. Şi m-am gândit că această latură competitivă a afacerilor mă va forţa să fiu mereu alert şi competitiv, dacă vreţi.”

A absolvit o universitate în Rio de Janeiro numită PUC - Pontifícia Universidade Católica, o universitate privată, foarte bună, despre care se declară norocos că părinţii şi-au putut permite să o plătească pentru el.

În cele din urmă, după finalizarea acesteia, a participat la un târg de carieră, ce avea să-i definească apoi viitorul parcursului său profesional: „La unul dintre aceste târguri am văzut standul BAT, care oferea opţiunea de a te alătura companiei ca intern în management. BAT Brazilia seamănă oarecum cu BAT România. Este o companie foarte mare, cunoscută, este un angajator foarte bun, o companie extraordinară pentru care să lucrezi, renumită pentru dezvoltarea oamenilor şi investiţiile în dezvoltarea talentelor. Pe scurt, o companie mare, atractivă, pentru care să lucrezi în Brazilia”. Era anul 1990 când îşi începea aici drumul ca intern în departamentul de marketing  - disciplină pe care o studiase de fapt şi la universitate, diploma sa fiind în Marketing şi Managementul Afacerilor. „Întotdeauna mi-am dorit să mă implic în zona de marketing şi credeam că, dacă voi fi bun în marketing, voi avea şansa să cresc profesional în companii precum BAT. Şi, dacă sunt norocos, dacă muncesc suficient de mult, voi ajunge în cele din urmă în roluri de conducere şi într-o poziţie ca cea pe care o am astăzi.” Era încă student şi învăţa noaptea ca să poată lucra ziua: „Îmi luasem un program universitar de noapte şi lucram cu normă întreagă în timpul zilei”. După şase luni ca intern, a cerut să fie trimis pe teren, în vânzări, fiindcă deja îi devenise clar că, dacă vrei cu adevărat să înţelegi cum funcţionează companiile de bunuri de larg consum, trebuie să înţelegi cum se vinde produsul, cum să interacţionezi cu clienţii, cu retailerii, cu en-grosiştii, cu supermarketurile etc. dintr-o raţiune foarte simplă: „Acolo este într-adevăr locul în care consumatorii iau decizia de a-ţi cumpăra produsul sau nu. Aşa că trebuie să înţelegi aceste lucruri foarte bine – precum expresia americană „when rubber meets the road” („la firul ierbii” - n.red.), unde este lumea reală, unde clienţii trebuie să scoată bani din buzunar pentru a-ţi cumpăra produsul şi să ia decizia de a alege produsul tău în loc de produsul unei alte companii. Era momentul adevărului, credeam eu, şi am vrut să înţeleg asta foarte bine”. Aşa că s-a dus pe teren şi a stat acolo vreme de patru ani, urmând ca abia apoi să revină în rolurile ce ţin de birou, la sediul central al companiei, fiind de aici încolo mai mult implicat în zona de management al brandurilor BAT în Brazilia: „Poate că am muncit foarte mult, am fost şi norocos, cert este că am fost promovat relativ repede în funcţii de conducere în zona de trade marketing la BAT”. Menţionează că, în primii ani de activitate la BAT, a lucrat puţin şi în Cuba, Venezuela şi Rusia. Totuşi, el nu a petrecut toţi anii ce au urmat în cadrul aceleiaşi companii, ci, după aproximativ 10 ani, în 1999, a luat decizia să plece pentru un pariu antreprenorial. „Am luat decizia de pleca din BAT şi de a mă alătura unui start-up din Brazilia, care în cele din urmă a devenit un mare succes în zona de e-commerce. Era primul val al exploziei internetului, dezvoltarea internetului la nivel global, prima bulă .com. Părea extrem de interesant, suna totul foarte nou, inovator şi am decis să plec din BAT pentru a mă alătura acestui start-up care a devenit, în cele din urmă, după câţiva ani, cea mai mare operaţiune de comerţ electronic din Brazilia şi America Latină. Am pornit de la zero şi am ajuns pe locul 1 în Brazilia în segmentul comerţului electronic.”

Bio:

► BAT a anunţat numirea lui Frederico Monteiro la conducerea Ariei Europa Centrală şi de Sud (CES), în iulie 2021; el coordonează de la Bucureşti operaţiunile pentru şapte pieţe, respectiv România, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Cehia, Slovacia şi Ungaria;

► Fred Monteiro s-a alăturat BAT în Brazilia în urmă cu circa 14 ani. În 2009 s-a mutat în Japonia, ocupând poziţia de director de marketing şi, ulterior, de director general;

► Frederico Monteiro s-a mutat apoi la Londra, unde a preluat rolul de coordonator al echipei pentru produse şi inovaţii şi apoi pe cel de director de marketing pentru produsele cu risc redus. În februarie 2019, a devenit marketing manager pentru regiunea Europa şi Africa de Nord.

El vorbeşte despre Americanas.com, o platformă gigantică de e-commerce, care a devenit, în cele din urmă, cea mai mare din ţară şi cea mai mare din America Latină. A pornit atunci ca extensie în online pentru unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din Brazilia, numit Lojas Americanas, care înseamnă practic Americans Stores (magazine americane), foarte populare. „Pentru mine, a fost o oportunitate fascinantă să plec dintr-o companie activă de 100 de ani, BAT, şi să mă alătur unei companii care practic nu exista, dar care putea avea un viitor fantastic în faţă. În al doilea rând, internetul: am vrut să văd care sunt acele lucruri care fac atât de special internetul şi cum se pot dezvolta abilităţi noi în acest mediu, creând o companie de la zero. Şi al treilea factor care m-a motivat a fost că doream să aflu cum este să conduci o afacere de retail. Pentru că am vândut în trecut retailerilor, dar nu am operat niciodată o afacere de vânzare cu amănuntul, iar această companie a creat practic o afacere de vânzare cu amănuntul în online. Şi nu în ultimul rând, compania era deţinută de 3G Capital, care este un superstar în Brazilia. Sunt în vârful cel mai de sus al lumii afacerilor.” A vrut să vadă cum este să lucreze cu ei şi cu filosofia lor de afaceri, să înţeleagă mentalitatea lor de business, ei fiind renumiţi pentru că sunt foarte abili, foarte duri, foarte pretenţioşi; voia practic să vadă dacă este suficient de bun ca să lucreze alături de ei. „La început, eram cinci oameni într-un birou mic, care avea probabil 5 sau 6 mp. Am lucrat în acel birou timp de două - trei luni şi din cinci persoane am ajuns la zece, apoi la 20, apoi la 30. Când am plecat, după doi ani, erau aproape 400. Îmi amintesc şi azi ziua în care am emis prima factură, când am vândut primul nostru articol, un CD, care costa probabil în jur de 1 sau 2 dolari. Şi prima factură a fost tipărită la una dintre acele mici imprimante pe care le aveam la birou. Am emis prima factură, am tipărit-o, am înrămat-o, am pus-o pe perete şi am spus: acesta este începutul companiei noastre.” Amazon nu era prezentă în Brazilia pe vremea aceea. Acum compania este prezentă acolo, dar este un business mic. De fapt, jucătorul numărul unu în comerţul electronic din Brazilia este acum Americanas.com.

Următorul start-up la care Monteiro a plecat a fost în media, la Globo, un gigant de alt profil: „Deţin posturi TV, televiziune prin cablu, ziare, reviste, posturi de radio, tot ceea ce ne putem imagina în domeniul media. Şi sunt numărul unu în toate. Este o afacere de familie – practic sunt trei fraţi care deţin compania, nu este o companie listată la bursă”. Aveau de toate pe atunci, cu excepţia unui portal de internet, au vrut să creeze o asttfel de platformă care să devină numărul unu, cu conţinut de ştiri, sport şi divertisment, pentru că internetul era în plină creştere. „Aceşti trei fraţi au decis să creeze o echipă cu misiunea să creeze portalul de internet globo.com, care urma să fie punctul de referinţă pentru toate producţiile grupului, în ceea ce priveşte divertismentul, sportul şi ştirile. Persoana desemnată să fie CEO sau liderul acelui start-up era un tip pe care-l cunoşteam dinainte, cu care lucrasem la BAT, de altfel. Fusese şeful meu la BAT, dar plecase din BAT cu mulţi ani înaintea mea. Luni a fost numit să creeze acest nou portal de internet şi tot luni după-amiază m-a sunat. Eram în Sao Paolo, unde era sediul biroului Americanas.com. Acest tip, un om foarte amuzant, un prieten foarte bun dintre ai mei, a spus: Haide, ceea ce faci acum nu are niciun sens. Practic, vinzi CD-uri, pastă de dinţi şi mâncare pentru câini şi asta e plictisitor. Vino să lucrezi cu mine şi hai să creăm cel mai mare portal media din Brazilia şi cel mai mare portal media din America Latină. E mult mai distractiv. Vom avea de-a face cu sport, divertisment, muzică, artişti şi asta va fi mult mai distractiv. Am acceptat fiindcă îmi place foarte mult acest tip şi probabil că este cea mai deşteaptă persoană pe care am întâlnit-o vreodată în viaţa mea şi un prieten foarte bun de-ai mei şi, pe de altă parte, suna foarte distractiv să mă ocup de sport şi divertisment etc.” A demisionat de la Americanas.com a doua zi şi s-a mutat înapoi la Rio de Janeiro, deoarece această companie avea sediul acolo. Câteva zile mai târziu au început să creeze acest portal video de la zero. „Practic, la început, eram doar noi doi, el şi eu, şi am început să punem lucrurile pe o bucată de hârtie, în bucătăria lui. Ne întâlneam la el acasă, în bucătăria lui, beam o cafea ne gândeam: ok, ce facem acum?

Cum începem? Practic, ceea ce astăzi este

Globo.com, cel mai mare portal video din Brazilia şi cel mai mare portal video din America Latină, a început cu acest domn şi cu mine în bucătăria lui, cu bucăţi de hârtie pe care am schiţat ceea ce voiam să facem.” În cele din urmă, după zece ani în acest segment al internetului, a decis că era timpul să revină la o organizaţie multinaţională.

„Mi-am dorit să am o carieră globală, să trăiesc şi să lucrez în afara Braziliei. Şi BAT m-a invitat să mă întorc. Obişnuiesc să spun că îmi place BAT atât de mult şi că este o companie atât de grozavă, încât m-am angajat aici de două ori. Am revenit la BAT în 2008 sau 2009 şi m-am alăturat din nou echipei din Brazilia.” Visul său de a-şi dezvolta o carieră internaţională avea să prindă contur rapid fiindcă, după ce a lucrat timp de câteva luni aici, a plecat în Japonia. A fost transferat ca director de marketing şi apoi a devenit director general al BAT Japonia, rol pe care l-a îndeplinit pentru aproximativ cinci ani: „A fost o experienţă minunată. Japonia este o ţară fascinantă. Mi-a plăcut extraordinar perioada petrecută în Japonia”.

Următorul pas făcut de el a fost la sediul global al BAT din Londra, unde a fost responsabil pentru lansarea a ceea ce astăzi numim divizia de noi categorii de produse. „BAT are o strategie foarte clară pentru dezvoltarea afacerii în segmentul a ceea ce numim produse dedicate reducerii riscurilor. Cu alte cuvinte, produse care reprezintă o alternativă mai sigură pentru fumători, astfel încât să îi putem ajuta pe cei care nu pot renunţa la fumat să treacă la produse mai puţin dăunătoare şi mai puţin riscante pentru sănătate. Produse precum glo, produsul nostru care încălzeşte tutunul, disponibil aici în România, produse precum Vuse, produsul nostru de vaping, şi produse precum Velo (pungi cu nicotină). Toate aceste trei categorii nu existau în urmă cu câţiva ani”, explică executivul felul în care a participat, practic, la conturarea unei noi pieţe pentru companie. Când a revenit din Japonia la sediul central, a fost responsabil de demararea dezvoltării acestor noi categorii şi de dezvoltarea produselor în sine, a mărcilor, a designului, a ambalajelor, a întregului mix de marketing. Sub o strategie care se numeşte „A Better Tomorrow™” (un viitor mai bun - n.red.), Monteiro spune că practic prin crearea acestor produse şi-au asumat misiunea de a dezvolta un viitor mai bun pentru consumatorii lor: „Un viitor în care, sperăm, oamenii care acum fumează să renunţe la fumat şi să se treacă la aceste produse care sunt mai puţin riscante pentru sănătate”.

Cum a ajuns în România? După Londra, a preluat un nou rol de director de marketing pentru BAT în Europa, Europa de Est şi Africa de Nord – regiunea BAT Europe, care acoperă toate pieţele, toate ţările din Europa de Vest, Europa de Est şi Africa de Nord. Era foarte mult în contact cu România, Bulgaria, Ucraina, Ungaria etc, aceste ţări fiind parteneri foarte importanţi pentru companie. În urmă cu aproximativ 18 luni, şeful său de atunci, directorul regional, l-a întrebat dacă îşi doreşte să rămână în continuare director de marketing pentru regiune sau este dispus să preia o nouă poziţie pentru ceea ce numesc aria Europa Centrală şi de Sud, care include România, Ucraina, Cehia, Ungaria, Bulgaria etc. „I-am spus că sigur, accept acest rol, încep chiar de ieri… Îmi place să fiu aproape de pieţe, de firul ierbii, ca să folosesc din nou această expresie. Îmi place să fiu acolo unde este acţiunea, să conduc o afacere în activităţile de zi cu zi, în realitatea de acolo.” Îi place să se implice în decizii şi, de asemenea, îi place să fiu aproape de oameni: „Cred că, în esenţă, oamenii fac sau distrug o companie. Iar în rolul pe care îl am astăzi sunt foarte aproape de piaţă. Sunt foarte aproape de oameni, de luarea deciziilor, de obiectivele comerciale. Asta cred că fac cel mai bine şi asta îmi place să fac. Când managerul meu mi-a oferit două oportunităţi, am acceptat-o pe aceasta imediat. Cum spuneam, nu regret şi sunt foarte fericit”.

Rolul de acum, de director al ariei Europa Centrală şi de Sud la BAT, îl deţine de aproximativ un an, iar de atunci, face naveta între Londra şi Bucureşti. „Iubesc acest rol. România este o ţară minunată, cu oameni grozavi, iar BAT România este o companie de mare succes şi foarte puternică aici.” Compania este prezentă pe piaţa locală de 25 de ani, iar de aici, coordonează şi alte pieţe, pe lângă cea locală – Ucraina, Moldova, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Slovacia. „Dar sediul central al acestei arii este aici, în România – sunt foarte fericit să fiu aici.”

În România, BAT este activă prin trei entităţi: BAT Investment – care include fabrica din Ploieşti, a doua cea mai mare fabrică a grupului din Europa, ce produce produse din tutun şi Neo, consumabilele din tutun folosite împreună cu glo (dispozitivul BAT care încălzeşte tutunul) – România este al treilea centru global de producţie a acestor consumabile; BAT Trading – entitatea de distribuţie; BAT Global Business Services – centrul de servicii din Bucureşti. Potrivit reprezentanţilor companiei, BAT este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat al României, pentru al doilea an consecutiv:  contribuţia totală a ajuns la circa 11 miliarde de lei (2,2 miliarde de euro) sub formă de taxe şi accize în 2021. BAT angajează direct 3.000 de oameni în România şi generează alte 30.000 de locuri de muncă indirect. Cât despre prezenţa lui Monteiro în această ţară, răspunde: „Cred că, de fapt, România este foarte asemănătoare Braziliei în multe privinţe. Este o ţară mare, cu oameni inteligenţi şi muncitori. Cu cât aflu mai multe despre România, cu cât vizitez mai mult ţara, cu atât cunosc mai bine oamenii din oraşele de aici, cu atât sunt mai convins că oportunităţile în România sunt nesfârşite pentru oricine vrea să aibă succes”.

Lecţiile succesului. În perioada scurtă în care a lucrat ca jurnalist, Fred Monteiro i-a intervievat pe câţiva dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Brazilia, pe atunci lideri, preşedinţi şi proprietari de companii foarte mari, reprezentative pe respectiva piaţă. A fost impresionat de seriozitatea, experienţa şi cunoştinţele lor generale, dar îşi aminteşte în mod special de un interviu cu cel care era la acea vreme preşedintele uneia dintre cele mai mari companii miniere din Brazilia - Vale. „Eram la biroul lui pentru interviu, foarte impresionat de ceea ce vedeam, de prezenţa lui şi de biroul mare aflat într-o clădire foarte frumoasă. Şi îmi amintesc că i-am adresat o întrebare asemănătoare cu cele pe care mi le adresaţi mie: «Cum aţi ajuns aici? Ce trebuie să faci pentru a deveni preşedintele Vale?» Şi îmi amintesc că a răspuns: «Nu e chiar atât de greu.» Apoi a continuat că, desigur, trebuie să fii inteligent şi trebuie să munceşti foarte mult. Trebuie să fii dedicat în tot ceea ce faci. Ai nevoie poate şi de puţin noroc pe parcursul carierei, dar asta nu e ceva ce se poate planifica. Dar, în esenţă, sunt două lucruri pe care trebuie să le ţii minte în fiecare zi: «Trebuie să ai încredere în tine. Fiecare dintre noi suntem mai buni decât credem. Aşa că ai încredere în tine, ai încredere în instinctele tale: Eşti la fel de inteligent, muncitor, echilibrat şi capabil să iei decizii şi să faci lucruri ca oricine altcineva». Ceea ce încerca el să spună era că nimeni nu este un geniu - unii sunt genii, desigur - dar majoritatea oamenilor nu sunt. «Majoritatea oamenilor sunt la fel de deştepţi ca tine sau ca mine sau ca oricine altcineva. Aşa că ai încredere în tine şi ai încredere că dacă eu pot să devin preşedintele Vale, la fel poţi şi tu. Eşti foarte tânăr», mi-a spus şi, cu siguranţă, foarte deştept. Eu nu sunt mai deştept decât tine. Poate doar mai experimentat. Poate că eu am făcut câteva lucruri pe care tu nu le-ai făcut încă, din cauza vârstei şi a lipsei de experienţă. Dar în ceea ce priveşte potenţialul brut, lucrurile de care suntem capabili, suntem practic la acelaşi nivel. Poate că există o diferenţă în ceea ce priveşte experienţa, în ceea ce priveşte oportunităţile pe care ni le aduce viaţa. Dar suntem cu toţii la fel de capabili şi la fel de buni.»” A fost o lecţie foarte importantă pentru Fred Monteiro de la început de carieră – poate una definitorie pentru parcursul ce a urmat:  „Totul ţine de încrederea în sine. Despre înţelegerea faptului că suntem capabili să facem orice dacă ne străduim, dacă suntem dedicaţi şi continuăm să credem în noi”.

România este una dintre cele mai importante pieţe pentru BAT la nivel global. Este o piaţă şi o ţară în care am avut mare succes. Continuăm să investim şi să angajăm, să investim în fabrică, în dezvoltarea echipei noastre. Am investit foarte mult şi vom continua să investim foarte mult pe piaţa din România.

Dacă trebuie să conduc o companie, să conduc oameni, să conduc businessul, o fac prin exemplul personal şi atunci trebuie să fiu foarte exigent cu mine, pentru a-mi da dreptul de a fi exigent cu afacerea şi cu alţi oameni. Aceasta este probabil ceea ce mă defineşte ca lider. În primul rând lucrez foarte mult şi sunt foarte dedicat.

Fred Monteiro, directorul Ariei Europa Centrală şi de Sud, BAT

Cel de al doilea sfat de care îşi aduce aminte ţine de asumarea riscurilor. De la acelaşi om de afaceri a învăţat pentru prima dată că în viaţă vor exista momente critice de luare a deciziilor, când va trebui să ne asumăm riscuri şi să luăm decizii riscante. Poate fi vorba despre o oportunitate de angajare, o promovare pentru care am putea crede că nu suntem pregătiţi, o decizie de afaceri riscantă pentru care nu suntem siguri de felul în care se vor desfăşura lucrurile. Ceea ce i-a spus omul de afaceri a fost: „Nu îţi fie teamă să îţi asumi riscuri. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să eşuezi. Iar dacă eşuezi, iei cu tine învăţăturile acelui eşec şi vei încerca din nou. Riscul este prietenul tău, nu duşmanul tău. Aşa că nu vă fie frică să vă asumaţi riscuri. Riscuri calculate, nu riscuri nebuneşti, prosteşti”.

Ce visa să fie el pe atunci? După absolvire, în perioada în care făcea primii paşi în cariera la BAT, cel mai înalt ţel al său era să ajungă într-un rol de middle management. Când a absolvit, obiectivele s-au conturat mai clar: „În perioada în care lucram în vânzări, aveam un şef care era un manager foarte bun şi care, până la urmă, a devenit şi un prieten foarte bun dintre ai mei, până azi. Era foarte inteligent, foarte echilibrat, foarte informat. Cred că la acel moment, visul meu era să fiu ca el şi să ajung în cele din urmă să deţin poziţia lui. Desigur, viaţa merge mai departe, iar pe parcurs apar oportunităţi şi experienţe diferite”. De altfel, nu crede că a avut vreodată o reprezentare foarte clară a unui obiectiv final al carierei: „Şi este o explicaţie simplă pentru asta. Cred că, dacă plănuieşti prea mult pe termen lung, sunt şanse să nu ajungi acolo, pentru că viaţa nu este perfectă”.

Modul în care şi-a abordat cariera s-a bazat întotdeauna pe câteva lucruri. „Mă întreb mereu: îmi place cu adevărat ceea ce fac acum, natura activităţii mele curente? Mă împlineşte? Îmi aduce satisfacţii? Învăţ ceva nou? Contribui la dezvoltarea a ceva nou? Întotdeauna am fost motivat în viaţă de câteva lucruri: să construiesc, să creez şi să inovez cumva în tot ceea ce fac.”

Urăşte rutina, nu îi place repetiţia şi nu îi place să nu îşi pună amprenta pe ceea ce face: „Îmi place schimbarea, să schimb lucrurile, să creez lucruri, să inovez. Îmi place să reinventez şi să construiesc”. Când termină o anumită sarcină, îi place să se uite în urmă şi să spună că a contribuit la construirea sau la dezvoltarea acesteia, la schimbarea companiei de la o poziţie la alta. A doua întrebare pe care şi-a adresat-o mereu – şi care pare că l-a ajutat să evolueze - este: „Pot face ceva mai departe? Unde mă aflu acum, am învăţat suficient, am acumulat suficientă experienţă şi suficiente referinţe pentru a aspira la următoarea etapă în carieră, pentru a face un pas înainte faţă de unde sunt acum? Iar dacă răspunsul este da, înseamnă că am oportunităţi de creştere”.

Nu s-a gândit niciodată că în prezent va avea rolul actual: „Mă concentrez să fiu împlinit şi mulţumit pentru ceea ce fac în prezent. Dacă fac o treabă bună şi dacă învăţ, dacă mă dezvolt, pot să aspir la următorul pas”. 

Chiar dacă nu îşi trasează în linii clare stilul de leadership sau tipul de profil de lider, spune că încearcă să muncească din greu şi să fie foarte exigent cu el: „Dacă trebuie să conduc o companie, să conduc oameni, să conduc businessul, o fac prin exemplul personal şi atunci trebuie să fiu foarte exigent cu mine, pentru a-mi da dreptul de a fi exigent cu afacerea şi cu alţi oameni. Aceasta este probabil ceea ce mă defineşte ca lider. În primul rând lucrez foarte mult şi mă dedic foarte mult. De asemenea, cred că este foarte important să fim respectuoşi cu oamenii, să fim amabili şi să îi ajutăm să crească şi să devină profesionişti mai buni, compleţi”. Crede că toţi oamenii au un talent, că toţi oamenii se pricep la ceva: „Trebuie să ajuţi oamenii să îşi exploateze potenţialul. Pentru asta, trebuie să fim amabili, conştienţi, să ajutăm oamenii să se dezvolte la cel mai bun nivel al lor”.

O altă caracteristică a stilului său de management se leagă de asumarea de riscuri prin deschiderea spre noutate: „Cred că munca noastră ca lideri de afaceri este să construim lucruri bune, să creştem. Dacă încep o nouă activitate, o nouă misiune, o nouă carieră, o nouă poziţie într-o companie, dacă nu construiesc ceva nou, dacă nu ajut acea companie, acei oameni, acea echipă să se îmbunătăţească, nici măcar nu cred că îmi fac treaba. Aşa că mereu mă întreb: Ce construim? Ce creăm? Ce valoare adăugată aducem consumatorilor, oamenilor, angajaţilor? Chiar construim? Nu este vorba de cifre. Nu este vorba despre mai mult profit, mai multă cotă de piaţă, mai mult volum sau altele… Este vorba despre beneficii fundamentale pe care ar trebui să le lăsăm în urmă pentru companie, pentru ţară, pentru oameni, pentru angajaţi; trebuie să te asiguri că laşi o moştenire în urmă, că afacerea pe care o laşi în urmă este mai bună decât atunci când ai preluat-o”.

10 sfaturi pentru tinerii manageri de la Fred Monteiro, directorul Ariei Europa Centrală şi de Sud la BAT

1. Ai încredere în tine, ai încredere în instinctele tale. Ai încredere în ceea ce ştii. Şi, în esenţă, crede în tine, pentru a înţelege că poţi face orice. În esenţă, ca fiinţe umane, ca minţi capabile, putem face orice. Aşa că să crezi în tine.

2. Să nu vă fie frică să vă asumaţi riscuri în viaţă, în carieră, în deciziile de afaceri. Asumarea riscurilor face parte din creştere. Nimeni, nicio companie, nicio persoană, nicio afacere nu creşte evitând riscurile, jucând la sigur mereu.

3. Rămâi mereu curios. Rămâi însetat de cunoaştere, de acumularea de informaţii. Poţi învăţa oricând ceva nou în fiecare zi. Învăţ mereu, citesc mereu, vorbesc cu oamenii, mă interesează subiecte noi, lucruri noi. Rămâneţi curioşi, însetaţi de cunoaştere şi încercaţi să vă întrebaţi din când în când: Ce am învăţat azi? Ce am învăţat săptămâna asta? Poate fi un lucru mărunt, poate fi ceva important, nu contează. Dar încearcă să înveţi ceva în fiecare zi.

4. Tatăl meu spunea să fii bun cu oamenii, să fii amabil, să îi asculţi, să înţelegi că fiecare are o poveste personală, o latură umană, o dramă şi nevoi umane. Într-un final, singurul lucru pe care îl avem în comun este că suntem oameni şi împărtăşim aceleaşi temeri, probleme. Încerc mereu să înţeleg,  să fiu cald, amabil.

5. Următorul sfat e ceva ce am auzit de la bunicul meu, care era un om foarte simplu, a pornit de jos.  S-a născut într-un orăşel mic din mediul rural brazilian şi, în esenţă, era fermier. Bunicul mi-a spus când aveam, cred, zece-doisprezece ani, o lecţie foarte simplă: Plantează un copac şi ai grijă de copacul tău. Toată lumea ar trebui să planteze un copac şi să privească cum acel copac creşte. Aceasta te va învăţa ce este răbdarea, smerenia, respectul pentru natură.

6. Sfatul cu numărul şase este similar cu cel de a rămâne curios: încearcă să citeşti mult. Este foarte uşor să găsim scuze pentru a nu citi. Nu avem timp, suntem obosiţi, pe de altă parte avem familia şi trebuie să facem un lucru sau altul. Şi este mult mai uşor să pornim televizorul. Cititul devine din ce în ce mai greu. Nu cred că oamenii citesc atât de mult, însă există o plăcere în a citi şi este un mod atât de frumos de a găsi timp pentru tine, pentru introspecţie, de a-ţi lăsa mintea să rătăcească. Aşa că încerc mereu să citesc ceva, să am două sau trei cărţi pe care să le citesc în acelaşi timp. Nu am citit niciodată cărţi despre afaceri. De obicei citesc ficţiune sau biografii, cărţi de istorie sau de ştiinţă. Cărţile de afaceri le consider cam formale.

7. Cred că un alt sfat este unul destul de evident: munciţi din greu. Munciţi mult. Cred că nimic nu vine fără muncă grea. Succesul, realizarea, progresul - totul se bazează pe muncă. Dintotdeauna am fost foarte exigent cu mine. Mereu am muncit foarte mult. Întotdeauna m-am aşteptat ca toţi cei din jurul meu să muncească foarte mult. Şi cred că munca din greu este practic un dat. Nu cred că viaţa este foarte bună cu oamenii care nu urmăresc progresul prin muncă. Dacă nu munceşti din greu, nu primeşti ceea ce meriţi.

8. Toţi avem nevoie de o bază, nu-i aşa? Avem nevoie de un sistem de referinţă. Pentru mine, baza şi rădăcinile mele au fost întotdeauna familia mea. Pentru fiecare dintre noi, fundaţia ar putea fi prietenii sau un hobby, o activitate pe care o ai. Dar oricare ar fi fundaţia ta, trebuie să o găseşti, să îţi găseşti siguranţa. Acel paradis al fiecăruia. Locul în care mergi atunci când trebuie practic să te aeriseşti sau să te relaxezi, când ai nevoie de protecţie, când vrei să te simţi în siguranţă, când trebuie să te reenergizezi.

9. Încearcă să înţelegi şi să înveţi de la oameni. Pe parcursul vieţii noastre, profesional sau personal, întâlnim mii de oameni, nu? Toată lumea are ceva interesant de oferit. De multe ori în viaţa mea, m-am întrebat: ce ar face o anumită persoană într-o anumită situaţie? În viaţa mea personală, tatăl meu a reprezentat un model pentru mine. Deseori am întâlnit profesional anumiţi oameni, care mi-au rămas modele în anumite aspecte sau altele. Aşa că încercaţi să înţelegeţi cine sunt modelele voastre şi învăţaţi de la ei, aveţi dialoguri mentale cu ei. Aveţi încredere în modelele voastre. Este foarte util să fim inspiraţi de cineva.

10. Nu în ultimul rând, încearcă să te distrezi puţin. Cred că orice faci în viaţă, profesional, personal sau ca hobby, dacă nu este plin de satisfacţii, dacă nu te mulţumeşte, dacă nu îţi oferă plăcere, distracţie sau dacă nu te face să te simţi bine, nu ar trebui făcut. Dacă ai un job unde eşti bine plătit, eşti promovat şi altele asemenea, dar eşti nemulţumit, lasă-l. Dacă ai un loc de muncă care te face foarte fericit, dar probabil crezi că ar trebui să faci ceva mai mulţi bani din asta, poate este o chestiune de timp, poate este o chestiune de aşteptare a  oportunităţii potrivite.

Întrebări pentru un lider global:

1. Care a fost salariul pe care l-aţi avut la primul loc de muncă, în domeniul vânzărilor?

Sincer, nu îmi aduc aminte, pentru că a fost cu mult timp în urmă, iar de atunci, moneda braziliană s-a devalorizat probabil de patru sau cinci ori din cauza inflaţiei. Dar îmi amintesc că era totuşi unul foarte mic, locuiam cu părinţii mei pe atunci. Îmi amintesc că atunci când am primit primul salariu, singurul lucru pe care l-am putut face a fost să-i spun tatălui meu că de acum încolo nu mai trebuie să îmi dea bani ca să ies cu prietenii, să ies la plajă sau pentru bere, îngheţată, pentru că cel puţin asta puteam să îmi permit. Dar îmi amintesc că primul meu salariu a fost foarte, foarte mic.

2. Cum se face că, după 10 ani în BAT şi doi ani cu Americanas.com, nu aţi început niciodată propria afacere?

Este o întrebare interesantă la care m-am gândit de mai multe ori, ideea de a-mi începe propria afacere şi să-mi asum riscul de a deveni antreprenor. Cred că am avut întotdeauna simţul realităţii şi smerenia, dacă vreţi, să înţeleg că probabil sunt un lider şi un manager de business mult mai bun decât aş putea fi ca antreprenor. Trebuie să te cunoşti pe tine însuţi, nu? Trebuie să-ţi înţelegi propriul ADN, propria ta personalitate, mai ales după ce ai văzut cum a luat viaţă acel start-up, Americanas.com. Cum echipa 3G Capital, şi nu doar aceşti trei lideri, ci toată echipa, toate lucrurile văzute, comportamentul şi valorile lor, modul în care funcţionează, probabil m-au ajutat să realizez că poate nu m-am născut antreprenor, poate că nu îmi e menit să devin antreprenor. Trebuie să ai anumite caracteristici pentru a avea şanse de a succes ca antreprenor. M-am hotărât devreme în viaţă că voi avea mai mult succes şi voi fi mai împlinit dacă îmi dedic munca, abilităţile, energia pentru a deveni un lider de business din ce în ce mai bun, mai degrabă decât să încerc să pornesc o afacere.

3. Ce aţi spune unui tânăr care ezită să se alăture industriei pe care o reprezinţi?

Răspunsul meu este următorul: „Cred că că trebuie să te uiţi la companii precum BAT în zilele noastre, care nu mai este de mult doar o companie de ţigări. Bineînţeles că producem şi vindem ţigări. Dar obiectivul numărul unu al BAT astăzi, pe toate pieţele din lume, este să convingem fumătorii să renunţe la fumat şi să treacă la produse care sunt mai puţin riscante pentru sănătate. Pentru cei care se gândesc la o carieră la BAT, probabil sfatul meu numărul unu este să nu vă gândiţi la BAT ca fiind doar o companie de ţigări, aşa cum probabil vă imaginaţi că era în urmă cu zece ani. Dacă avem succes, destinaţia acestei transformări va fi un lucru foarte interesant şi pozitiv pentru BAT, pentru consumatorii noştri şi pentru societate în general.

Ce citiţi?

Este o întrebare interesantă, pentru că îmi place mult să citesc şi citesc o varietate de cărţi şi de subiecte. Este puţin dificil pentru mine să numesc una sau două cărţi care au avut un impact mare. Am citit recent o carte descria cum Portugalia a devenit prima superputere globală în secolul al XVI-lea, cu Vasco da Gama sau Pedro Alvarez Cabral, faimoşii marinari portughezi care au navigat pe coasta Africii şi apoi în partea de est a Africii, până în India. Acest navigator portughez a traversat Atlanticul, a descoperit Brazilia şi multe alte ţări din America de Sud, cu un vis uimitor şi îndrăzneţ de a ieşi în marele ocean, care era un mare necunoscut în secolul al XV-lea. A fost aproape ca şi cum ai merge în spaţiu în zilele noastre. Au contribuit la transformarea Portugaliei în prima superputere economică globală, ceea ce este o poveste uimitoare. Este o carte pe care am citit-o recent, fascinantă. O mulţime de lecţii de afaceri şi leadership în acea carte. Tot recent am citit o carte a lui Stephen Hawking, celebrul fizician de la Universitatea Cambridge. Se numeşte „Răspunsuri simple la întrebări complicate”. Este o carte de fizică, în principiu, foarte interesantă. Luna trecută sau luna de dinainte am citit o altă carte, „De ce dormim?”, despre importanţa somnului, şi de ce fiinţele umane şi animalele, plantele au nevoie să doarmă. Despre beneficiile somnului şi tot ceea ce se întîmplă dacă nu dormim sau dacă nu dormim bine. Este o carte fascinantă.

4. Care sunt talentele sau calităţile pe care le căutaţi la un viitor angajat? Sunteţi încă implicat în procesele de recrutare?

Îmi place foarte tare să intervievez oamenii. Şi cred că unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii mele este să mă asigur că avem oameni foarte buni în companie şi că avem oamenii potriviţi la locul potrivit, care fac treaba potrivită. Cred că oamenii fac companiile. Cred că cea mai importantă contribuţie pe care o putem avea în orice companie este, practic, să ne asigurăm că avem cea mai bună resursă posibilă de talente în organizaţia noastră. Îmi place foarte mult să recrutez şi să angajez viitori lideri. În ceea ce priveşte calităţile pe care le căutăm, eu nu pun într-atât de mult accentul pe CV-ul sau pe experienţa anterioară, pe unde ai lucrat şi ce ai făcut acolo. Desigur, acestea sunt importante pentru că asta arată competenţă, arată experienţa. Dar ceea ce mă interesează cel mai mult este personalitatea oamenilor. Încerc să înţeleg, în aceste interviuri, dacă oamenii au acest impuls interior, acest apetit pentru creştere, dezvoltare, muncă dedicată, curiozitate.

5. Ce aţi spune unui tânăr care vrea să părăsească România?

Cred că România este plină de oportunităţi. Cu cât aflu mai multe despre România, cu cât vizitez mai multe oraşe de aici. Cred că, de fapt, România este foarte asemănătoare Braziliei în multe privinţe. Este o ţară mare, cu oameni inteligenţi şi muncitori. Cu cât aflu mai multe despre ţară, cu atât sunt mai convins că oportunităţile în România sunt nesfârşite pentru oricine vrea să aibă succes, să fie împlinit, să fie recompensat şi să fie fericit pe plan personal şi profesional. Dacă oamenii vor să plece din România pentru a învăţa, pentru a vedea lumea şi, practic, pentru a se expune altor realităţi şi altor oportunităţi, îi înţeleg. Dar, cel puţin în ceea ce mă priveşte, mi-am dorit întotdeauna să mă întorc la un moment dat în Brazilia (ţara sa natală - n.red.) şi o voi face.