Companiile care deţin mărci sau brevete de invenţii atrag investiţii, reuşesc să obţină venituri suplimentare şi, per ansamblu, să ajute la creşterea economică a unei ţări. În România însă, în ultimii 10 ani, numărul de mărci depuse nu a crescut, în timp ce la nivelul UE, creşterea a fost de zece ori în acelaşi interval de timp, după cum observă Mihai Betelie, General Manager şi fondator al agenţiei de proprietate industrială Rompatent Design. Ce e de făcut?

„Proprietatea industrială, oriunde în lume dar şi în România, creşte importanţa şi valoarea companiilor. Cele care deţin mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale atrag investiţii, reuşesc să obţină venituri din exploatarea acestor drepturi de proprietate industrială prin colaborări şi acorduri de licenţiere.” Mihai Betelie, fondator si General Manager al Agenţiei de Proprietate Industrială Rompatent Design

„La începutul carierei am fost atras de nobleţea profesiei de magistrat, în care am activat mai bine de cincisprezece ani. În acea perioadă am soluţionat multe dosare având legătură cu domeniul proprietăţii industriale, care a început să-mi devină şi o pasiune”, descrie Mihai Betelie, fondator şi general manager al Agenţiei de Proprietate Industrială Rompatent Design modul în care a ajuns să interacţioneze cu domeniul în care a început, în 2012, să construiască un business propriu. Pasiunea pentru  mărci şi brevete l-a adus pe drumul antreprenoriatului şi astfel a ajuns să lanseze agenţia de proprietate industrială Rompatent Design alături de colegul său de facultate, Radu Borlan, care s-a specializat în acest domeniu încă de la terminarea studiilor. De atunci, lucrează zi de zi împreună în acest proiect, având obiective clare şi pentru anii ce vin: „Ne-am propus ca în următorii cinci ani să devenim sursa cea mai autorizată de informare a antreprenorilor din România şi a managerilor de top cu privire la noutăţile din domeniul proprietăţii industriale. Ne dorim să-i ajutăm să scaleze afacerile lor la nivel naţional şi internaţional folosind eficient drepturile de proprietate industrială”. Modul în care şi-au propus să se diferenţieze, adaugă el, ţine de furnizarea pentru clienţi, în afară de consultanţa propriu-zisă, şi a unor informaţii referitoare la cât de importantă este pentru afacerea lor înregistrarea creaţiilor intelectuale, protejarea constantă a mărcilor, cât şi prin formule juridice potrivite pentru valorizarea mărcilor.  „Încă de la începuturile activităţii am constatat o reticenţă a antreprenorilor români atunci când îi abordam şi le explicam beneficiile dobândirii drepturilor de proprietate industrială asupra afacerii lor. Am constatat că sursele de informare erau puţine, jurnaliştii specializaţi în domeniul juridic nu reuşeau să informeze la timp antreprenorii cu privire la schimbările semnificative în legislaţie, OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) nu avea şi nu are nici în prezent o strategie naţională de informare publică privind importanţa şi beneficiile dobândirii drepturilor de proprietate industrială pentru companiile din România.” Pornind de la aceste observaţii, au conturat misiunea Rompatent Design în informarea şi educarea antreprenorilor români, dar şi  a managerilor de top ai companiilor cu privire la importanţa acestui domeniu al proprietăţii industriale pentru companiile lor şi pentru economia României în ansamblu. „În următorii 10 ani ne-am propus să integrăm serviciilor noastre de consultanţă juridică un set de servicii media, gratuite, specializate în proprietate industrială, care să ofere informaţii complete şi complexe în materia protecţiei inovaţiei”, descrie Betelie una dintre priorităţile lor pentru viitor.

De ce crede el că e nevoie de educare în domeniul său de activitate? Observă că, deseori, companiile lansează produse sau servicii noi, investesc sume considerabile în produs şi promovarea acestuia, dar nu depun cereri pentru a înregistra marca sau le depun cu întârziere şi întâmpină dificultăţi. Uneori chiar nu reuşesc obţinerea protecţiei şi sunt nevoiţi să abandoneze produsul în care au investit atât şi sunt nevoiţi să o ia de la capăt şi să creeze un produs nou. De asemenea, există situaţii în care companii de prestigiu care exportă servicii sau produse în ţări membre ale Uniunii Europene nu au protecţie la nivelul UE (care se realizează prin marca Uniunii Europene, valabilă în toate statele membre ale UE), iar managerii lor cred că simpla protecţie la nivel naţional este suficientă. „Cea mai mare rezistenţă la informaţie o întâmpinăm din partea antreprenorilor şi a managerilor atunci când explicăm că drepturile de proprietate industrială, mai ales cele conferite de marcă, dar nu numai, trebuie protejate în mod constant, după obţinere”, observă Betelie. El punctează că singura modalitate de protecţie a mărcilor din portofoliul unei companii este monitorizarea. Mihai Betelie menţionează o situaţie care creează confuzie în rândul oamenilor de afaceri români şi care ţine de faptul că, începând cu anul 2010, OSIM nu mai poate refuza la înregistrare o marcă nouă care seamăna sau este chiar identică cu una deja înregistrată. „Pentru ca titularii de mărci anterioare să poată realiza în timp o protecţie eficientă a mărcilor din portofoliu, trebuie să monitorizeze buletinele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci sau ale Oficiului European pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Iar atunci când constată că se depun cereri de marcă noi, care intră în conflict cu mărcile titularului, generând astfel risc de asociere şi confuzie, trebuie să acţioneze cu calea de atac a opoziţiei şi să oprească marca nouă la înregistrare. Altfel, marca nouă se înregistrează şi coexistă pe piaţă cu cea anterioară”, explică specialistul.

În prezent, general managerul Rompatent îşi descrie clienţii ca fiind companiile inovative din România, din varii domenii, indiferent că vorbim despre start-up-uri sau multinaţionale. Printre aceştia se numără  Ziarul Financiar, Aleph News, Mediafax Group SA, Perla Harghitei, Tis Farmaceutic, Socar Petroleum, Artesana, Crama Ceptura, Cosmetic Plant, Plantextrakt, Crama Gabai, Farmaciile Myosotis, Klintensiv, Super Ball, Dabo Donner, Norofert SA, Fermele Crevedia, Prisaca Transilvania, Podgoria Silvania, Kadra Tech. „Strategia din ultimii ani a reuşit să ne diferenţieze de ceilalţi concurenţi din piaţă, aşa încât am ajuns să creştem portofoliul de clienţi care activează în domeniile: farmaceutic, producţie de alimente, cosmetice, media şi sănătate. Practic, avem clienţi din mai toate categoriile de producţie si servicii.” Pe de altă parte însă, în timp ce ei şi-au diversificat portofoliul de clienţi, piaţa nu s-a schimbat prea mult. „În România, în ultimii 10 ani, piaţa celor care depun mărci nu a înregistrat o creştere, ci s-a menţinut constantă, în jurul unui număr de 11.000 de mărci naţionale depuse anual.” Prin comparaţie, numărul de cereri de marcă a Uniunii Europene cu valabilitate în toate statele membre ale UE, care sunt gestionate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), a crescut de la aproximativ 100.000 de cereri depuse în 2012 la 197.000 de cereri depuse în 2021: „Asistăm practic aici la o dublare a cererilor în 10 ani”. Totuşi, general managerul Rompatent Design este optimist şi în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei româneşti: „Dacă depunerea cererilor de obţinere a drepturilor de proprietate industrială în România statistic nu demonstrează creştere, în realitate piaţa a crescut foarte mult din perspectiva acţiunilor pe care le fac antreprenorii pentru a-şi proteja în timp ceea ce au dobândit”.

OSIM nu oferă statistici pe categorii de bunuri sau servicii care sunt protejate,  dar cel mai des întâlnite cereri de marcă sunt cele din domeniul farmaceutic, producţie de bunuri alimentare, comerţ, media, educaţie şi sănătate. „Faţă de alte drepturi de proprietate industrială a căror valabilitate este limitată în timp (de exemplu brevetele de invenţie au protecţie pe 20 de ani), mărcile sunt valabile 10 ani cu posibilitatea reînnoirii lor nelimitată. Este îmbucurător faptul că testul timpului îl trec aproximativ 75% din ele, dacă ne raportăm la numărul anual mediu de 7.500 de reînnoiri. Cam aceasta este media şi la nivel european.”

Protejarea mărcii este un element esenţial când vine vorba despre trecerea testului timpului, crede Mihai Betelie, care citează studii recente făcute la nivelul Comisiei Europene pe categorii de companii din statele europene, ce arată că acele companii care deţin active necorporale (mărci, brevete) au mult mai multe şanse să reziste pe piaţă şi să înregistreze o creştere ridicată decât acele companii care nu deţin astfel de active necorporale. „Brandul este un activ valoros pentru orice companie din lume şi din această perspectivă aş putea să clasific companiile româneşti în trei categorii: cele care conştientizează valoarea brandului, îl protejează încă de la început şi investesc în promovarea lui pe toate pieţele pe care sunt prezente; companii care ignoră valoarea brandului, îl promovează, îl cresc, dar nu îl protejează. Mai sunt companii care nu au informaţii despre ce înseamnă marca, care este rolul ei şi totuşi lansează produse sau servicii pe piaţă şi nu le protejează, iar astfel nu obţin exclusivitatea în folosirea lor. ” Fondatorul Rompatent Design oferă şi un exemplu al unei companii care a reuşit să îşi crească brandul, dar nu l-a protejat: o companie din domeniul producţiei de îngrăşăminte pentru agricultură care a lansat linii de produse fără să le înregistreze ca marcă, riscând în felul acesta ca la un moment dat să piardă dreptul de a le folosi. În plus, un astfel de activ poate să ajute concret, în demersuri precum obţinerea unui împrumut bancar sau a unui alt tip de finanţare: „Marca este un activ necorporal a cărei valoare de piaţă poate fi determinată de către un evaluator ANEVAR”, explică Betelie. Astfel,  ca orice bun pe care îl deţine o companie, marca poate fi propusă unei bănci drept garanţie atunci când se solicită credite care ajută la dezvoltarea afacerilor.

Referindu-se la nivelul de educare a antreprenorilor români din punctul de vedere al protejării proprietăţii industriale, Mihai Betelie crede că aceasta pleacă de la informarea lor, care este un proces de durată, dar care în timp îşi arată eficienţa. „O parte dintre deţinătorii acestor afaceri au conştientizat importanţa proprietăţii industriale abia după ce s-au lovit de situaţii în care riscau să-şi piardă brandurile sau s-au confruntat cu furtul identităţii de business, produs sau serviciu. Cred cu tărie că antreprenorii trebuie să treacă printr-un proces continuu de învăţare şi să dea dovadă de consecvenţă în ceea ce fac pentru a reuşi. Companiile stabile, bine organizate, cu acces la o piaţă atent selectată, sunt ferite de impredictibilitate şi am constatat că acordă prioritate în activitatea lor aspectelor de dobândire,  protejare şi menţinere în vigoare a dreptului de proprietate industrială.”

Ce ar trebui să înţeleagă un antreprenor în ceea ce priveşte brandurile create de el? „Marca este un instrument economic care ajută consumatorii să evalueze calitatea produselor sau serviciilor în momentul deciziei de cumpărare pe baza reputaţiei producătorului sau furnizorului de servicii. O marcă valoroasă oferă proprietarului ei posibilitatea de a percepe o majorare de preţ, oportunitatea de a creşte volumul vânzărilor sau de a obţine o cotă de piaţă superioară concurenţilor. Brandul este un activ necorporal  pe care antreprenorul îl poate vinde sau licenţia şi are valenţe prin care se poate creşte valoarea companiei.” Proprietatea industrială poate să fie astfel definitorie pentru creşterea companiilor din România. „Proprietatea industrială, oriunde în lume, dar şi în România, creşte importanţa şi valoarea companiilor. Cele care deţin mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale atrag investiţii reuşesc să obţină venituri din exploatarea acestor drepturi de proprietate industrială prin colaborări şi acorduri de licenţiere.” General managerul Rompatent citează studii făcute de  Comisia Europeană din care reiese chiar că aceste companii au un ritm de creştere superior celorlalte şi au o mai mare stabilitate pe piaţă. „Drepturile de proprietate industrială (DPI) permit companiilor să-şi însuşească rezultatele creativităţii, inventivităţii şi investiţiilor în cercetare şi dezvoltare şi să creeze un stimulent pentru investiţii suplimentare în inovare.” El adaugă că, de multe ori, chiar şi simpla depunere a unor cereri de obţinere a unor DPI  este interpretată ca un predictor de încredere al probabilităţii ca acea companie să aibă o creştere ridicată. DPI sunt, de asemenea, esenţiale şi în dezvoltarea internaţională a companiilor inovatoare: „S-au făcut studii economice conform cărora protectia DPI pe pieţele externe este o condiţie prealabilă pentru transferul şi exploatarea activelor intelectuale la nivel internaţional.” 

5 întrebări referitoare la protejarea mărcilor româneşti

1. De când ar trebui integrată preocuparea pentru proprietatea industrială în activitatea firmei?

Pentru un start-up, găsirea unei denumiri potrivite pentru un prim produs sau serviciu pe care îl lansează, preocuparea pentru protejarea mărcii trebuie să existe odată cu lansarea firmei. Pentru companiile inovative, care lansează constant branduri pe piaţă, preocuparea pentru protecţie ar trebui să existe cu mult înainte de lansarea produsului. Trebuie să apeleze mai întâi la un consultant în proprietate industrială care să verifice şi să analizeze  posibilitatea înregistrării cu succes a mărcii şi să evite astfel riscurile. Am întâlnit des situaţii în practică când companii de renume au lansat un produs, au alocat bugete considerabile în promovare, dar nu au reuşit să îşi înregistreze marca din diverse motive şi au fost nevoite să o ia de la capăt şi să găsească soluţii noi.

2. Care sunt riscurile, în cazul unei protejări deficitare din perspectiva proprietăţii industriale?

În activitatea noastră practică am constatat că atunci când nu se apelează la susţinerea unui specialist, mărcile sunt depuse greşit, în sensul că nu se solicită protecţie completă pentru toate bunurile sau serviciile oferite de către titularul mărcii.  De asemenea, am identificat situaţii ale unor companii care vând produsele sau serviciile lor în state membre ale UE sau în alte state şi nu au protecţie în acele teritorii riscând oricând să îşi piardă exclusivitatea. Întâlnim situaţii când se lansează bunuri sau servicii şi pur şi simplu se omite să fie înregistrate ca marcă.

3. De ce nu este suficientă înregistrarea la OSIM şi ce presupune o protecţie completă a brandului?

Una dintre cele mai des întâlnite situaţii în interacţiunea noastră cu prospecţii este aceea că antreprenorii sau top managementul nu ştiu că simpla înregistrare a unei mărci nu este un proces care să asigure protecţia juridică a acesteia. Marca este un bun asupra căruia se obţine un titlu de proprietate industrială, însă acest bun trebuie protejat constant ca oricare altul. Această protecţie e necesară pentru că legislaţia naţională permite înregistrarea unor mărci identice sau asemănătoare cu altele deja înregistrate, vorbind de aceleaşi produse sau servicii. Pentru a evita riscul apariţiei pe piaţă a unor astfel de branduri, cei care deţin mărci trebuie să monitorizeze lunar toate buletinele naţionale sau europene în care se publică cereri noi de marcă. Atunci când constată că s-a depus o marcă nouă care este identică sau asemănătoare cu a lor trebuie să folosească căi de atac pe care le dă legea şi să oprească la înregistrare marca nouă. Dacă nu, aceasta se înregistrează, coexistă pe piaţă cu cea veche şi astfel creează risc de asociere şi confuzie în rândul consumatorilor, iar de aici toate consecinţele.

4. Poate reticenţa antreprenorilor în protejarea mărcii nu ţine doar de educaţie, ci şi de costuri – ce investiţii trebuie alocate în direcţia unei protecţii complete a brandului?

Reticenţa antreprenorilor români în protejarea mărcilor are drept cauză doar lipsa de informare, atât în ceea ce priveşte importanţa mărcii, cât şi consecinţele care pot decurge dintr-o protejare inadecvată. Nu cred că reticenţa pe acest subiect are legătură cu costurile atât timp cât taxele pentru o marcă naţională sunt în medie de 400-500 de euro, iar protecţia se obţine pentru o perioadă de 10 ani.

5. Care sunt sfaturile dvs. pentru antreprenorii ce vor să îşi protejeze eficient brandurile companiilor pe care le reprezintă?

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un antreprenor pentru a-şi proteja businessul din perspectiva brandurilor este acela de a se informa pe acest subiect şi a şti când şi de ce trebuie făcută protecţia.  După ce a înţeles asta, îl sfătuiesc să-şi protejeze orice creaţie intelectuală generată în interiorul companiei, indiferent că vorbim de mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale. Trebuie să se înţeleagă că este riscant să lansezi produse sau servicii noi până nu se obţine titlul de proprietate industrială. Pentru a fi siguri că nu greşesc şi pentru a obţine o protecţie adecvată în timp, le recomand să colaboreze în mod constant cu un consultant specializat în acest domeniu.

Ce este dreptul proprietăţii industriale?

Domeniul dreptului proprietăţii industriale este unul cu un impact major asupra activităţii şi dezvoltării companiilor din întreaga lume, indiferent că vorbim de mărci de comerţ sau servicii, desene şi modele industrial sau brevete de invenţie. Companiile care deţin şi exploatează astfel de active necorporale sunt mai valoroase şi au au o creştere ridicată sau accelerată în industria în care activează. Pentru a obţine dreptul de proprietate industrială asupra creaţiilor lor, companiile au nevoie de susţinerea unor jurişti specializaţi în acest domeniu ‒ mai ales atunci când se constată încălcări ale acestor drepturi de proprietate industrială. În România, serviciile juridice în materia proprietăţii industriale sunt oferite de o categorie profesională mai puţin cunoscută, consilierii în proprietate industrială. Aceşti specialişti trebuie să promoveze un examen susţinut în fata Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, iar pentru a avea drept de practică trebuie să se înscrie într-o formă de organizare a profesiei - Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România. Serviciile de suport şi consultanţă juridica de specialitate sunt oferite fie în forma de organizare a unei societăţi comerciale, cum este Rompatent Design, fie prin forma de organizare a unui Cabinet Individual în Proprietate Industrială. În prezent sunt înscrişi în Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială 272 consilieri care activează în cadrul unui număr de 193 de societăţi comerciale sau cabinete individuale. Aceşti specialişti pot reprezenta clienţii lor în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în faţa instanţelor de judecată din România sau în faţa forurilor europene şi internaţionale care conferă drepturile de proprietate industriala (EUIPO, WIPO). Serviciile juridice în materia proprietăţii industriale pot fi oferite şi de către avocaţi specializaţi în această ramură a dreptului.

Sursa: Rompatent Design