România trebuie să iasă din zodia forţei ieftine de muncă şi a ajutorului social şi să folosească inteligenţa nativă a naţiei
Analiştii spun că lumea intră într-o epocă nouă, a inovaţiei, care se va transforma în cel mai important driver de creştere, după manufactură, distribuţie sau informaţie, iar România, pentru a rezista într-o lume globalizată şi într-o Europă în schimbare, nu neapărat într-un sens bun, trebuie să iasă din zodia forţei ieftine de muncă sau a ajutorului social şi să folosească inteligenţa nativă a naţiei. Care este realitatea şi care sunt perspectivele inovaţiei în zona de business, ce se face şi ce ar trebui făcut?
Pentru a doua oară trebuie să îmi amintesc depre antepenultima poziţie din topul european şi să întreb:
CE-I DE FĂCUT ÎN CONTINUARE?
„Trăim un bun început. În acest colţ de Europă, Centrală şi de Est, românii sunt cel mai inovativ popor posibil, cu bunele şi relele sale, inclusiv moral şi imoral. Până la urmă chiar şi hoţii noştri sunt cei mai inventivi, nu?“, spune George Agafiţei. La nivel de comportament individual, de matrice naţional-culturală, românii nu reuşesc să treacă la un cadru organizat. Oamenii sunt inovatori, dar le lipseşte ceva important, focusul. „Noi sărim de la una la alta. Suntem «early adopters», dar nu mergem mai departe, ne oprim pe drum. Avem viteze 4G şi cele mai noi gadgeturi, dar nu capitalizăm asta, pentru că nu vine nimeni cu angajament şi competenţe să facă ceva“, adaugă Agafiţei.
Mihai Svasta gândeşte cam în aceiaşi termeni şi spune că în general companiile sunt destul de reticente în a plăti bani pe creier, pe inteligenţă. „În general nu este o problemă plata unei ore de manoperă foarte scumpă mecanicului care repară Mercedesul patronului, dar ca să angajezi un consultant cu acelaşi preţ cu al mecanicului este scump.“ Percepţia sa este că puţini români sunt deschişi către inovaţie, că în România banii se fac mai degrabă cu o şmecherie, cu o învârteală, cu o relaţie.
„Există un contrast între numărul premiilor pe care le luăm la concursurile de inventică şi câte produse inovatoare au companiile româneşti pe piaţă. Poate suntem buni la a face invenţii, dar nu mergem cu invenţia pe tot procesul de transformare a invenţiei în inovare, pentru a face bani.
Nu se pun toate ingredientele la inovare.“ Mihai Svasta vede două dimensiuni ale inovării: la nivel de ţară este importantă în concurenţa cu America şi Asia, pentru că Europa nu are resurse, nu are o evoluţie demografică favorabilă şi populaţia este îmbătrânită, iar singurele lucruri pe care le are sunt creierul şi educaţia mai bună. „Când India o să îşi educe puhoiul de tineri vom pierde orice avantaj; şansa noastră e că acolo clasa politică este atât de catastrofală încât şansele ca ei să vină spre noi sunt reduse. Vor veni, dar nu aşa repede“, spune Svasta.
O altă dimensiune este schimbarea modului de gândire în organizaţie. Cel mai important factor pentru stimularea inovării nu constă în bani sau în sprijinul managementului, ci în cultura de organizaţie. Să-i faci pe oameni să gândească. „Nouă ne place să spunem că inovarea înseamnă a trăi aventuros şi că poate fi riscant să trăieşti aventuros, dar a trăi plictisitor este în mod sigur letal. Este o aventură să inovezi, nu ştii ce se întâmplă până la sfârşit; poate nu se întâmplă nimic. Dar să nu încerci este letal“, adaugă Svasta.
În spaţiul germano-scandinav există o cultură a lucrului în echipă, în timp ce la noi este a liderului mesianic, spune Svasta. Inovarea se face acolo în echipă. „Cine spune că şeful este cel mai capabil să evalueze cea mai bună idee? De foarte multe ori nu este aşa. Principiile de risk management spun că trebuie să vorbeşti cu muncitorul de la strung, nu doar cu maistrul sau managerul. Implicarea mai multor niveluri în inovare este cât se poate de bună şi de necesară. La unul dintre proiectele noastre au ajuns să lucreze împreună, în aceeaşi echipă, şeful, inginer la 45 de ani, cu tehnică şi multă conştiinţă a propriei valori, şi cel mai tânăr angajat; a fost o oportunitate ca aceşti doi oameni să lucreze împreună.“
În noianul de priorităţi de pe lista unui manager - presiunea acţionarilor şi a pieţei, plata salariilor, chestiunile de mediu sau concurenţa - pe ce loc ar trebui să stea inovaţia? „Ar trebui să fie în vârf, în top trei. În funcţie de asta, celelalte merg bine. O idee nouă poate face ca indicatorii economici să crească, se se dezvolte afacerea, să obţină produse noi, clienţi noi, pieţe noi“, spune Miruna Enache.
Urmărește Business Magazin

Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro