CE-I DE FĂCUT LA ALT NIVEL?

Să privim, înainte de orice, cifrele: România a investit anul trecut 558 milioane de euro în proiecte de cercetare şi dezvoltare, peste sumele cheltuite de Bulgaria, Croaţia sau Luxemburg, însă raportat la valoarea produsului intern brut cheltuielile din segment au totalizat doar 0,39%, cel mai redus nivel din UE, relevă Eurostat. Ponderea cercetării şi dezvoltării în PIB-ul României a rămas aproape la acelaşi nivel din 2004. Anul trecut, în Uniunea Europeană media a fost de 2,02% din PIB, echivalentul a aproximativ 273,5 miliarde de euro. Sumele destinate cercetării şi dezvoltării au crescut raportat la 2004 atât ca procent din PIB, cât şi ca valoare, de la 1,76% din PIB, respectiv 194,3 miliarde de euro.

Regăsim în numerele de mai sus impactul crizei economice, dar şi o anume prioritizare (termenul poate fi şi eufemistic) a cheltuielilor. Pe de altă parte, pe plan internaţional trebuie remarcată o emulaţie, un interes crescând al statelor pentru susţinerea cercetării - Rusia, Franţa şi Marea Britanie au investit sume considerabile în clustere tehnologice menite să mai ştirbească din puterea Silicon Valley-ului. Lipsită de capabilităţile financiare ale statelor pomenite, România ar putea miza pe clustere regionale, care să ajungă la un grad de maturitate.

„Chestii concentrate, de bună calitate, în care statul român să aibă implicare doar în finanţare, pentru că de fiecare dată când statul s-a atins de organizare şi de management, s-a prăbuşit totul“, explică George Agafiţei, care crede că zona oraşului Constanţa s-ar preta inovaţiei în transporturi, Clujul pentru IT, iar Timişoara şi Iaşiul în alte direcţii. „Dacă vom dezvolta  regiunile pe baza a ceea ce pot să construiască, va fi mult mai bine, nu cred în uniformitate.“

Orice bun român îţi poate povesti despre stiloul lui Poenaru, despre avionul cu reacţie al lui Coandă, despre sonicitatea lui Gogu Constantinescu, despre insulina lui Paulescu, despre maşinile electrice ale lui Iustin Capră sau despre pila Karpen, instalaţia care contrazice a doua lege a termodinamicii şi care ar fi de fapt un perpetuum mobile de speţa a doua. Dar, pentru a depăşi ineditul şi a transforma inteligenţa românească într-o valoare palpabilă, ceva mai mult decât o medalie la un concurs, mai trebuie făcut un pas. Ieşirea din iluzia inovaţiei.