1. Învaţă tot ce poţi. Trebuie să te pregăteşti pentru orice oportunitate. Zece ani de zile n-am ştiut exact ce fac sau ce o să fac în viitor. Am terminat o facultate, am urmat a doua facultate, m-am gândit că Dreptul îmi lărgeşte orizontul. Apoi m-am apucat de limba engleză: dacă aveam oportunitatea să lucrez cândva cu limba engleză, trebuia să fiu pregătit. S-a dovedit ulterior că a fost esenţială. Am investit în pregătirea profesională: m-am apucat de doctorat, am fost asistent la ASE, încercam să înţeleg bursele la timpul respectiv. M-am pregătit pentru orice eventualitate.

2. Ai răbdare. Nu trebuie să fii impacientat că a trecut timpul, că n-ai realizat, că ai ratat ocaziile. Poţi să ratezi ocazii şi poţi să înveţi din eşecuri. Vorbesc cu tineri manageri de astăzi, care au nişte obiective punctuale pe care le ratează din diverse motive şi aproape că intră în depresie pentru că au ratat la 30, 35 de ani o poziţie la care visau. Eu nu am avut nicio funcţie de conducere până la 35 de ani, dar la 36 de ani am ajuns CEO la o întreprindere cu peste o sută de oameni.

3. Păstrează-ţi opţiunile. Nu cred că trebuie să te pregăteşti pentru o poziţie oarecare, ci, în general, să fii cât mai deschis. Ai de ales să fii un profesionist sau un manager. Profesioniştii, specialiştii sunt mai rigizi, mai radicali. Când te pregăteşti pentru management, în schimb, eşti mai general, accepţi mai uşor alte puncte de vedere, cred că trebuie să ai îndoieli. Probabil trebuie să fii şi perfecţionist, dar nu ultra-perfecţionist.

4. Profesia, dar şi familia. Cred că trebuie să faci şi altceva decât profesia, meseria şi că trebuie să fii echilibrat. Teoria spune că nu poţi fi un bun CEO dacă nu ai o viaţă de familie sau personală echilibrată. Există şi cazuri speciale, dar majoritatea managerilor sunt oameni echilibraţi.

Citeşte aici povestea lui Mişu Negriţoiu, chairman ING Bank Romania, în BUSINESS Magazin.