Cand eram mic, aveam un televizor nasol, placat cu lemn, pe care, zicea mama, au rulat o groaza de chestii misto, pana sa ma faca. Tot ce am apucat sa vad pe el au fost cinci minute din Cartea Junglei, aceleasi cinci – repetate fara logica cu un generic care nu era generic – si vreo trei minute dintr-un alt desen, Parisul vesel. A! Si partea a-IV-a din westernul "Ultimul tren din Dunhill". Nasoleala totala!

Mama tot insista cu tele-povesti demente. Iar mie imi curgeau balele. A venit revolutia si mi-a zis ca n-o sa mai balosesc. A trecut revolutia si au urmat Super Channel si Adidas Torsion, Dallas si Michael Jackson, "V-am prins vrajitoarelor!" si altele. In sfarsit,  incepeam si eu s-o pun de-o colectie, cum s-ar zice. Cat de cat...

Ei bine acum, cand pot sa spun ca am strans de-o galerie, a venit timpul sa ma laud cu ea (sic!), asa ca iata cateva «piese» tocmai bune de aratat, bineinteles insotite de explicatii :

Ceaiul de la ora 5 pentru ca m-a facut pentru prima data sa realizez cat e de intuneric in ianuarie, la ora aceea.

Dallas-ul, pentru ca mi-a introdus conceptul de "visul Pamelei", care ne invata ca daca ai luat-o vreodata pe un drum gresit, poti sta linistit, caci va veni acea dimineata izbavitoare, cand vei putea spune din senin ca totul a fost un cosmar.

Divizia A – mai exact meciurile neimportante, de mijlocul clasamentului, gen Petrolul –Ceahlaul, vizionate neaparat prin martie - aprilie, duminica, dupa masa – pentru momentele unice de atipeala. Apropo, daca nu era meci, un film de casa mergea ca focu’.

Filmele cu Jackie Chan pentru dublele nereusite de la sfarsit.

Filmele kung fu vechi pentru ca, la fel ca atunci, de cate ori vine vorba de ele, radem cu pofta.

Petre Magdin pentru chitara rebela cu care spargea geamul la miezul noptii.

Testoasele Ninja pentru cele mai psihedelice nume ale unor testoase care au suferit mutatii genetice.

Stirile de umplutura, alea date din lipsa de altceva (cu oameni care joaca popice sub apa, cu indragostiti care au spus DA sarind cu parasuta, cu puiul de tigru care s-a nascut in captivitate si care de-abia asteapta sa intalneasca curiosii vizitatori), pentru vestea buna pe care ne-o aduceau, aceea ca violatorii de babe intrasera si ei in vacanta...

Eurovision-ul pentru ca, de fiecare data cand intra prezentatorul din Romania in direct, aveam emotii sa n-o zbarceasca in stil international, dar de fiecare data se descurca la fel de bine ca si ceilalti.

Concursurile de cultura generala pentru ca, ocazional puteai sa te dai mare cu un raspuns corect (pe care se intampla sa-l dai chiar si inaintea concurentului transpirat din platou). Emisiunea 4M pentru ca eram printre putinii (din grupul meu de prieteni) care stia de unde-i vine numele: Mult Mai Multa Muzica.

Seinfeld pentru ca am inteles ca lucrurile care sunt foarte tari nu te plictisesc nici daca le vezi de o mie de ori.

MTV pentru videoclipurile Just, Street Spirit, Karma Police, Rabbit in Your Headlights, Bachelorette, All Is Full of Love, Karmakoma, Only You, Sabotage, Intergalactic, Praise You, Let Forever Be, Star Guitar.

Little Britain, The Office si Extras pentru ca lucrurile cu adevarat bune nu s-au facut numai pe vremea parintilor, ci se fac si pe vremea mea.

Teleenciclopedia, asa fara nicio alta explicatie.

In fine, multi dintre voi, consumatori de televiziune, ati putea spune ca mai erau multe de adaugat, eu cam atat am avut de spus, nu din lipsa de piese, ci pentru ca, nu-i asa, din pacate timpul nu ne mai permite. La revedere !

(Gand serios taiat la montaj) Unii spun ca televizorul e daunator; ca, de pilda, atunci cand dormi iti folosesti creierul mai mult decat atunci cand stai cu ochii in TV. Mie, in schimb, de asta imi place: pentru ca ma relaxeaza seara de seara si pot astfel sa ma odihnesc putin inainte de a merge la culcare. Mai mult, chiar pot spune ca sunt foarte norocos. Ca oricine altcineva care-si face timp pentru hobby-ul lui in fiecare zi...