Situatia, transpusa intr-o caricatura, mi s-a parut extraordinar de reprezentativa pentru ceea ce se intampla. Atunci ar fi trebuit sa se intample, din pacate, ceea ce se petrece abia acum. Tara se misca si "economia duduie", ca sa-l citam pe premierul Calin Popescu Tariceanu. Cresterea puterii de cumparare se simte in buzunare. Dar nu pentru toata lumea, avand in vedere ca nu este distribuita uniform nici la nivelul intregii tari, nici in portofelele oamenilor. Unii castiga mai mult, altii castiga mai putin, altii deloc. Sunt regiuni in tara in care forta de munca a inceput sa fie bine platita, in Transilvania si in Bucuresti (existand chiar deficit de personal), si zone de saracie lucie, precum Moldova.

Ceea ce se intampla de 3-4 ani in domeniul investitiilor, in special al celor straine, in-cepe sa dea roade. Dacia si-a revenit, iar vanzarea de automobile Logan si peste granita va aduce un plus de 300 de milioane de euro la exporturi. Lakshmi Mittal, magnatul otelului, a facut aproape 500 de milioane de dolari profit la Sidex Galati, in conditiile in care combinatul aducea acum cativa ani pierderi de 100 de milioane de dolari anual. Marii retaileri - Metro, Carrefour, Cora, Selgros, Billa etc. - au schimbat din temelii comertul. Lohnul, un apanaj al industriei textile - salvarea economiei romanesti in deceniul trecut, dar avand productivitate si castiguri scazute - e inlocuit de lohnul auto.

Investitiile marilor producatori de componente auto, care depasesc pana acum un miliard de euro, au scos de la naftalina calificarea de inginer, iar cateva orase au ramas fara someri. Conceptul de relocare, atat de familiar americanilor, incepe sa prinda viata si la noi, avand in vedere deficitul de forta de munca din anumite zone. Investitorii austrieci, germani, francezi, italieni (OMV, E.ON Ruhrgas, Gaz de France, Enel) ocupa acum pozitii strategice in sectorul energetic.

Americanii infig steagul, prin achizitii, in industria bunurilor de larg consum si in industria alimentara (e vorba de Pepsi si Smithfield, ca sa le mentionam doar pe cele recente). Si nu pe bani putini. PepsiAmericas, al doilea imbuteliator de Pepsi la nivel mondial, a decis sa plateasca 51 de milioane de dolari pentru 49% din afacerea Pepsi de pe piata romaneasca, dezvoltata de la zero de un grup de investitori israelieni. Si cand te gandesti ca statul a vandut 92% din Sidex pentru 70 de milioane de dolari dupa o administrare falimentara de un deceniu... Primul producator american de carne de porc, Smithfield, anunta ca este dispus sa aloce 800 de milioane de dolari in urmatorii ani pentru a-si intari pozitia pe piata romaneasca si de a ataca, de aici, piata europeana.

Importatorii romani au cel mai bun an si vand masini pe banda rulanta. Retailerii de electrocasnice bifeaza un nou sezon de exceptie, iar antreprenorii imobiliari baga adanc de tot buldozerul in pamant. Exista cerere, iar oamenii cumpara. Au bani. Bancile au ajuns sa alerge dupa clienti, iar vanzatorii de credite nu mai sunt o notiune abstracta. Leul a devenit, in ultimii doi ani, o moneda valoroasa, daca ne uitam cum a scazut cursul valutar fata de euro si dolar. Dobanzile la lei sunt doar cu cateva procente mai mari decat cele la valuta. Putini au fost cei care s-au asteptat la o asemenea evolutie intr-un interval atat de scurt. Iar toate aceste lucruri se petrec in Romania. Dar in Romania privata, in cea care munceste si care produce. In cea care vrea sa castige mai mult, sa se mute intr-o locuinta mai mare, sa-si petrea-ca vacanta la scufundari in Egipt.

In Romania de stat sunt greve. Ceea ce se intampla acum la CFR sau in sectorul sanitar arata cat de in urma au ramas economia si administratia de stat. Aici lucrurile s-au miscat prea putin sau chiar deloc. Desenul facut acum vreo opt ani de Ion Barbu ar putea intra din nou in paginile ziarului, cu amendamentul ca personajele ar trebui schimbate. Ar putea fi pusi in locul lui Emil Constantinescu si al lui Zoe Petre sindicalistii ori cei care conduc companiile de stat - pentru ca oricum au facut si fac afaceri impreuna. Se tin reciproc, de fapt, in carca. Pe ei nu i-a putut schimba nimeni in mai bine de un deceniu - sunt aceiasi, nici un fel de restructurare nu s-a facut. Din pacate, grevele nu produc pagube doar in curtile lor - pagubele intra si in curtile altora, ale celor din economia care se misca.

In 1998 am participat, in Statele Unite, la un seminar despre transporturi. Un consultant american angajat de Traian Basescu, pe atunci ministru al transporturilor, l-a intrebat pe seful de la una dintre societatile CFR-ului cum vede el rezolvarea deficitului dintre venituri si cheltuieli in compania pe care o conducea. Raspunsul a venit imediat, nonsalant si dezarmant: "Maresc tarifele". Americanul l-a intrebat: "Dar mai intai te-ai gandit la reducerea cheltuielilor?". Ideea nu trecuse si prin capul romanului. Lucrurile stau la fel si dupa sapte ani de la acea intamplare.